Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg

22/11/2025

Despre alegerea rezidentiatului

Maine, viitorii mei colegi isi vor alege specialitatea.

Dragii mei,

Alegeti cu inima!

Alegeti-va o specialitate pe care o veti face in continuare, chiar daca ati afla ca veti muri in 3 saptamani!

Alegeti-va un post doar daca sunteti 100% siguri ca veti merge acolo chiar daca veti primi post la Harvard intre timp!

Nu credeti prostiile cu "trebuie sa muncim doar 8 ore pe zi! Trebuie sa avem si viata personala!"

Nu muriti daca munciti mai mult! Dar daca nu munciti cat aveti nevoie sa invatati, veti omori oameni din nestiinta voastra!

Odata ajunsi specialisti, nu va va mai invata nimeni nimic!

Nu acceptati in rezidentiat nesimtirea, lenea, mizeria umana, spaga si, cel mai important, nu acceptati sa nu va invete cineva ceva!

Daca oamenilor nu le plac lucrurile pe care le puneti pe masa, nu e masa potrivita! Plecati de acolo si nu va uitati inapoi!

Apoi, va rog din suflet, nu alegeti impotriva Universului! Daca sunteti firavi, nu va luati ortopedie! Daca nu puteți sta locului 8 ore, nu va luati neurochirurgie! Daca tremurati ca un jeleu, nu va luati microchirurgie! Daca vreti o viata de familie, nu va luati chirurgie! Sigur, daca va multumeste mediocritatea, puteti sa va luati orice, dar pentru mine asa ceva e inacceptabil si intotdeauna va voi vorbi cm mi-as fi dorit sa imi vorbeasca mie cineva

Va vor spune multi ca puteți face orice vreti! Si asa este! Dar ziua are 24 de ore pentru toata lumea! Si ca sa puteti sa compensati ce nu v-a dat Universul, va trebui sa munciti suplimentar. Si atunci, veti pierde familie, prieteni si viata sociala, pentru un pariu ca veti ajunge buni. Poate veti ajunge, dar poate va veti irosi si va veti frustra. Si de din astia e lumea plina!

Va urez succes sa fie alegerea buna! Si nu uitati: asa cm femeia buna face ciorba si scandal din ce are, asa omul bun face Rai din ce primeste si pe oriunde trece!

Eu m-am jurat in anul 6 sa nu fac neurochirurgie. Si uitati-ma aici, mai indragostit ca niciodata de meseria asta, cu o viata personala mai precara decat a unui vagabond, fara sotie, copii sau planuri in sensul asta, cu doua concedii de o saptamana in 10 ani.

Restul, pe Facebook...

22/11/2025

Despre alegerea rezidentiatului

Maine, viitorii mei colegi isi vor alege specialitatea.

Dragii mei,

Alegeti cu inima!

Alegeti-va o specialitate pe care o veti face in continuare, chiar daca ati afla ca veti muri in 3 saptamani!

Alegeti-va un post doar daca sunteti 100% siguri ca veti merge acolo chiar daca veti primi post la Harvard intre timp!

Nu credeti prostiile cu "trebuie sa muncim doar 8 ore pe zi! Trebuie sa avem si viata personala!"

Nu muriti daca munciti mai mult! Dar daca nu munciti cat aveti nevoie sa invatati, veti omori oameni din nestiinta voastra!

Odata ajunsi specialisti, nu va va mai invata nimeni nimic!

Nu acceptati in rezidentiat nesimtirea, lenea, mizeria umana, spaga si, cel mai important, nu acceptati sa nu va invete cineva ceva!

Daca oamenilor nu le plac lucrurile pe care le puneti pe masa, nu e masa potrivita! Plecati de acolo si nu va uitati inapoi!

Apoi, va rog din suflet, nu alegeti impotriva Universului! Daca sunteti firavi, nu va luati ortopedie! Daca nu puteți sta locului 8 ore, nu va luati neurochirurgie! Daca tremurati ca un jeleu, nu va luati microchirurgie! Daca vreti o viata de familie, nu va luati chirurgie! Sigur, daca va multumeste mediocritatea, puteti sa va luati orice, dar pentru mine asa ceva e inacceptabil si intotdeauna va voi vorbi cm mi-as fi dorit sa imi vorbeasca mie cineva

Va vor spune multi ca puteți face orice vreti! Si asa este! Dar ziua are 24 de ore pentru toata lumea! Si ca sa puteti sa compensati ce nu v-a dat Universul, va trebui sa munciti suplimentar. Si atunci, veti pierde familie, prieteni si viata sociala, pentru un pariu ca veti ajunge buni. Poate veti ajunge, dar poate va veti irosi si va veti frustra. Si de din astia e lumea plina!

Va urez succes sa fie alegerea buna! Si nu uitati: asa cm femeia buna face ciorba si scandal din ce are, asa omul bun face Rai din ce primeste si pe oriunde trece!

Eu m-am jurat in anul 6 sa nu fac neurochirurgie. Si uitati-ma aici, mai indragostit ca niciodata de meseria asta, cu o viata personala mai precara decat a unui vagabond, fara sotie, copii sau planuri in sensul asta, cu doua concedii de o saptamana in 10 ani.

Si orice s-ar întâmpla, sa nu uitati ca asta e cea mai buna alegere! Cu mintea de pe urma, toata lumea e desteapta!

Dati, va rog, mai departe daca v-a placut! Nu stiti cand veti ajuta pe cineva!

Foto credit: Ministerul Sănătății

21/11/2025

Nunta de lesbiene

Ce vedeți în poză sunt doi oameni fericiți. Eram atât de fericit încât dacă aș putea alege între a-mi trăi tot restul vieții liniștit și a mă întoarce în 2012–2013, n-aș avea niciun regret să îmi aleg chiar și numai o lună de atunci.

Nu voi intra în multe detalii, deși probabil aș putea povesti zile. Însă, dacă e să vă povestesc puțin… am locuit în Florența, Italia, între Il Duomo și Piazza della Signoria. Mai precis, în Piazza dei Cimatori, într-un apartament vechi cu alte 5 fete, eu locuind într-o cameră triplă, cea mai ieftină de altfel, că nu aveam bani de mai nimic.

Într-o altă cameră locuia Flavia, artist grafic, care avea întotdeauna exuberanța unui copil care tocmai a primit o ciocolată, limbajul unui birjar, era firavă ca o păpădie și avea o orientare sexuală diferită de a mea, din păcate, pentru că dacă ar fi fost heterosexuală probabil o ceream de nevastă de trei ori.

Au trecut aproape 13 ani de atunci, în care ne-am mai văzut o singură dată, dar cu o lună în urmă, m-a sunat:

“Ooooooi… ma che fai?”

Rup în continuare o italiană pocită, așa că nu vă voi chinui cu ea.

“Ptiu… ceamparlia Pământului. Ce draci te-au apucat să mă suni după 10 ani?”

“Mă căsătoresc!”

“Oooo… felicitări! Bărbat?”

“Femeie!”

“Eh, putea fi mai rău. Felicitări!”

“Vii la nuntă?”

Recunosc, am primit de multe ori astfel de amenzi și le-am refuzat politicos, chiar de la oameni la care țineam. Detest nunțile și nu intenționez să mai fac așa ceva o dată (m-a ferit Dumnezeu la limită de o nuntă, nu-i mai forțez mâna a doua oară).

“Eu? Dar cm așa? Ai 500 de invitați și ai ajuns până la mine?”

“Ai rămas la fel de tâmpit cm te știam. Am doar 30 de invitați. Și aș vrea să vii. Îmi e dor de tine.”

Și e drept...fără să îmi dau seama, îmi era și mie un dor nebun de ea.

“Vin, doar dacă te duc la altar.”

“Paaahahaha… suntem lesbiene. Nu ne căsătorim în biserică!”

“Ah… dar tot trebuie să mă îmbrac frumos, nu?”

Acum… cravata mi-am luat-o, costumul l-am luat. Nunta e mâine, 22 noiembrie, dimineața la 11, în Paris. Aveți idee cm e la nuntile astea și câte buchete trebuie să iau? Unul sau două?

18/11/2025

Am ajuns in Rotterdam, din nou!

Ce facem aici, cm arata spitalul si cu ce ne intoarcem acasa? lasati un follow si promit sa va tin la curent!

Mai mult, aceasta calatorie nu a fost sponsorizata de nimeni, pentru ca in Romania asemenea initiative nu sunt sustinute de cine trebuie. asa ca, daca vreti sa ma sprijiniti, asogurati-va ca urmariti pagina, lasati un like si dati un share si promit sa revin cu vesti bune cat de repede!

15/11/2025

Am revenit cu linkul complet al emisiunii!!

Deși aici au fost decupate câteva momente picante, esența a fost păstrată!

P**eți viziona emisiunea la linkul de mai jos:

https://youtu.be/kCDt5iZuqxY?si=Z_elXkdwJbjgcmKq

Câteva detalii: ca un pacient cu epilepsie să poată fi operat, trebuie investigat atent în prealabil de un neurolog cu experiență in chirurgia epilepsiei. Odată ce neurologii elaborează un plan operator, eu pot pune gratuit în practică acel plan.

Pentru a lua legătura cu mine în privinta unui caz, cea mai corectă (și cam singura) metodă este:

1. Copiati continutul cd-ului intr-un folder
2. Arhivati folderul
3. Trimiteti arhiva prin www.wetransfer.com la adresa dumneavoastră de email (acolo veti primi un link)
4. Intrati pe www.doctorciobotaru.ro si completati formularul de la "solicitati o opinie", copiind in formular linkul primit, in rubrica destinata RMN+ului.
5. Am o mare rugaminte: completati cat mai detaliat rubricile "Detalii" (cu istoric, simptome, etc) respectiv "Intrebari" (cu ce intrebari aveti pentru mine) pentru a putea intelege cazul si a va ajuta. FOARTE IMPORTANT: Fara istoric, simptome si intrebari, nu va pot fi de folos. Tot acest proces este complet gratuit.

Mulțumesc pentru înțelegere!

Follow us! - Dr. Georgian Ciobotaru, cm ajuta tehnologia neurochirurgia modena! ...

13/11/2025

Stiti cm sunt intalnirile acelea intre prieteni vechi, unde te apuci sa povestesti cate-n luna si in stele, fara sa iti pese de nimeni si nimic? Informatii din interior, glume subtile si planuri de viitor...cu asa ceva a fost presarata, din plin, emisiunea de maine!

Nu trebuie ratată!

Follow us, pe Kanal D! Vi eri, 14 noiembrie, de la 8:00!

09/11/2025

„Pentru tata facem orice e nevoie” – articol greu de acceptat

Nu aveți idee cât de des aud povestea asta. Și e firesc, toți am face asta. Problema e că cei mai mulți ar face asta așa… teoretic. Adică vor să rămână cu sentimentul că au făcut tot ce se poate, dar nu să facă efectiv ceva. Să facă doctorii, că de-aia sunt plătiți!

Vă voi da câteva exemple:

Am un caz dificil, vă voi scrie în viitor despre el. Greu rău, genul de caz de te întrebi dacă ieși magistral de acolo sau dacă te va urmări o viață. Îl operez, trece de terapie, facem controlul, toate bune. Vine familia la el. Vorbesc cu soția, apoi cu mama, apoi cu sora, apoi cu altă soră... deja îmi cam pierdusem răbdarea, pentru că regula mea e să vorbesc doar cu o persoană din familie pe toată perioada internării. Și le spun că pot să îl viziteze, dar rugămintea e să intre pe rând.

„Sigur, vă mulțumim frumos, nu știm cm să vă mulțumim, i-ați salvat viața, etc.”

Și le văd intrând toate 3 deodată. Intru peste ele:

„V-am rugat frumos, intrați pe rând”

„Aoleu, da, sigur, ne scuzați.” Și ies două dintre ele afară.

Ies, îmi termin vizita, îmi aduc aminte că am uitat să îi spun ceva pacientului. Cât a durat? Probabil 10 minute.

Mă întorc. Ghiciți ce? Toate trei, din nou, în salon!

Vă dați seama că eram pe punctul de a uita că vorbesc cu trei femei și mă pregăteam să scot Buzăul din mine.

Un alt exemplu:

La vizită, sunteți rugați (spun aici de spitalul în care lucrez, dar nu e singurul) să vă îmbrăcați cu un halat albastru, ca în poză. Sigur, poate inutil, poate prea subțire, etc.

Măi… dar dacă asta e regula… puneți halatul ăla pe voi și închideți-l cm trebuie!

Nivelul de cultură al oamenilor poate fi foarte ușor evaluat după cm poartă halatul ăla transparent și tot acolo se vede și respectul față de actul medical!

Cum puteți avea pretenția ca un medic să se dea peste cap, să vină de acasă și să se preocupe de rudele dvs. sau chiar de dvs., ca de el însuși, când nici măcar dumneavoastră nu vă pasă și veniți cu hainele de afară, bașca vă și așezați cu praf și noroi pe cearșaful pacienților?!

Un ultim exemplu:

„Nu vă supărați… e normal să arate așa după ce am scos firele?”

„Doamnă dragă, dar cine v-a spus să scoateți firele?”

„Păi așa mi le-a scos doctorul la o altă operație.”

„Dar biletul meu de externare l-ați citit? Că am scris 3 pagini pentru dumneavoastră, ba era scris foarte clar să NU scoateți firele timp de 6 săptămâni!”

„Ah, biletul? Nu. Trebuia?”

Dragii mei… citiți biletul de externare! Pentru voi este scris, că nouă nu ne pasă de el altfel! Pentru voi ne chinuim să transpunem totul cât mai corect pe foaie indicațiile care sunt în capul nostru! În special când scriem lucruri de bun-simț, într-un limbaj cât de simplu cu putință:

„Se spală pe cap cu apă și șampon la x zile”

„Se vor trimite poze cu cicatricea la fiecare 2 săptămâni medicului curant” etc.

Oameni buni… fiecare dintre noi are experiențele proprii cu spitalele. Mulți dintre dumneavoastră ați dat probabil peste medici delăsători, neglijenți, aroganți și certăreți. Dar dacă vreți să schimbați sistemul, faceți-vă mai întâi partea dumneavoastră!

Mai mult, medicina nu mai e doar cea făcută doar de doctor! Medicina acum se face într-o echipă cu 3 membri: pacientul, doctorul și familia! Nu se mai poate unul fără altul! Și dacă vreți să se „facă tot ce se poate”, trebuie să fiți dispuși să puneți umărul la treabă!

În final… uitați-vă când mergeți la spital cm se poartă halatul ăla transparent și veți înțelege că asta e România de fapt! Muncim cu materialul „clientului”, iar pretențiile trebuie să fie pe măsură!

01/11/2025

V-am povestit vreodată de Ursu?

Nu, nu e ursu’ din cămară, ci Eugen Ursu. E un moldovean din Chișinău, intrat la facultate la 16 ani. Dat fiind că la vârsta aceea noi, restul, abia ne luptam să ne creștem mustața iar el deja știa cm e cu facultatea, evident că nu are nici 30 de ani și deja a făcut câte unii dintre noi nu vom face probabil toată viața.

În primul rând, a fondat un start-up prin care produce anumite proteine prin modificarea genetică a unor alge marine. Nici eu nu înțeleg mai multe, vă las un link: https://cellfabrik.bio/ , ca să înțelegeți mai multe despre activitatea lui de cercetare (evident că e și cercetător, membru al grupului de Bioinformatică din Institutul de Biochimie al Academiei Române, alături de care mai publică in Nature în încercarea de a-și susține curând teza de doctorat).

Apoi, s-a gândit că cercetarea nu e chiar pe placul lui, așa că a învățat germana în 3 luni și, cm nu era suficient de grea, a plecat în Elveția (unde nu se vorbește germana uzuală, ci Schweizerdeutsch, adică germana elvețiană), unde a lucrat ca neurolog un an. Simțind că deja e prea ușor, s-a mutat în München (Germania) ca neurochirurg, în poate cel mai aglomerat serviciu de neurochirurgie per cap de medic din țara nemților: >4000 de intervenții pe an, >3000 internări și >6000 consultații în policlinică, împărțite între numai 7 neurochirurgi + câțiva rezidenți.

Și cum, mulțumită dumneavoastră, informația de pe pagina aceasta ajunge și în Europa, l-ați convins să vină să mă viziteze, să vadă cu ochii lui dacă ceea ce operez chiar e precum se spune sau dacă sunt un impostor.

A trebuit să scot repede din joben un caz mai dificil, dar, din păcate, ăsta e tot ce am reușit din scurt – un meningiom de joncțiune de sinus transvers – hemitentoriu, cu compresie pe emisferul cerebelos drept, de vreo 4–5 cm. Mici detalii tehnice: am decis să efectuăm un volet supra-infratentorial care să expună sinusul transvers, am intrat mai întâi supratentorial, pe sub creierul mare, și am coagulat tentoriul extensiv ca să reducem vascularizația tumorală, apoi am intrat de jos, am coagulat baza, scos meningiomul și am închis. Având origine atât pe tentoriu cât și pe sinus, nu am putut inlătura dura mater a sinusului pentru o rezecție Simpson 1. Operația a durat cam 3 ore cu totul, iar doamna este acum bine și și acasă, după o scurtă perioadă de greață și vărsături oarecum firească după astfel de intervenții.

Eugen, săracul, a părut mulțumit de ce a văzut; probabil îl veți găsi printre comentarii și-i voi fixa sus de tot opinia, iar eu sper din suflet să am parte de cât mai multe colaborări de acest fel! Nu de alta, dar avem rezidenți care, chiar dacă nu au nimic de făcut, nu vin să vadă ce operez, ba nici nu am avut vreun rezident din alt spital din București măcar care să vină să vadă ce anume operez sau cum, pe când Eugen și-a luat timp să bată 2000 de km pentru o zi de sală în România! Nu pot decât să salut o asemenea inițiativă și să spun doar că îmi doresc să fie cât mai mulți ca el.

26/10/2025

Prima postare pe TikTok - ne adaptăm sau dispărem

https://vm.tiktok.com/ZNdcADvPg/

Acum mai bine de jumătate de an, prezentasem comitetului director din spitalul în care lucrez o idee foarte îndrăzneață, care mi-a fost însă refuzată.

Bineînțeles că le-am spus, cu un curaj nebun:

„Adaptati-vă ca să nu dispăreți!”.

Normal că unul dintre cele mai mari spitale din România nu dispare nicăieri, dar poate deveni invizibil în online, sau poate fi vizibil doar prin știri negative, ceea ce ar fi groaznic.

Plăcându-mi foarte mult să scriu, a trece la conținut video e groaznic. Sunt fix ca bătrânii care se uită cu dezamăgire la nepoții care se scălâmbăie în fața telefonului și se întreabă unde au greșit de au ajuns nepoții lor să facă asemenea lucruri. Doar că acum trebuie să fiu și bătrânul și nepotul deopotrivă.

Încercând să mă adaptez, am creat prima mea postare de TikTok și vă invit să o vedeți, să dați like/share/urmarire/inimioare— habar nu am ce se mai dă pe platforma aceea, că jur că o detest din toți rărunchii. Dar, dacă asta trebuie să fac ca să ofer pacienților încă o mână de ajutor, o fac și pe asta. De asemenea, trebuie să știți că voi anunța aici fiecare postare dar filmulețele aferente (ca și în cazul acesta) vor fi doar acolo, iar conținutul va fi unul pur educativ, fara nicio legătură cu ce este aici. Vă invit așadar să dați o urmărire canalului de acolo, pentru a nu pierde nicio veste bună!

Aveți postarea și pe linkul de mai jos:

https://vm.tiktok.com/ZNdcADvPg/

18/10/2025

Operăm cazuri “inoperabile” – Cazul 1: Gliom insular

Știți că e o vorbă: dragostea cu forța se numește viol. Când eram mic, îmi doream să ajung neurochirurg. Dar după ce am văzut cm se face efectiv neurochirurgia în România, m-am jurat să fac orice, numai neurochirurgie nu. Dumnezeu însă înregistrase deja cererea mea și o aprobase, așa că a trebuit să mă îndrăgostesc de specialitatea asta cu forța.

Iar dacă acum câțiva ani cochetam cu niște tumori pe care le credeam dificile și îmi tremurau chiloții la fiecare sângerare de 50 ml, acum am ajuns la punctul în care împărtășesc cu comunitatea mea controalele la un an ale unor cazuri declarate inoperabile. Pentru cine sunt prea grele? În cazul de față, pentru un medic primar, șef de secție, conferențiar universitar la un mare spital de stat din capitală. Dar nu asta este important, ci cazul.

V-am atașat două poze. În prima, avem un IRM cerebral preoperator ce demonstrează un gliom insular. Aceasta este o tumoră cerebrală proprie creierului, pornită din celulele gliale, localizată în insula dreaptă (!) – un lob cerebral ascuns în profunzime, protejat de lobii frontal și temporal. Mai mult, ca și cm nu era totul suficient de greu, în spațiul dintre lobi, spațiu prin care trebuie să pătrundem noi cu instrumentele, își fac veacul toate vasele care irigă suprafața creierului în aval. Așadar, exact ca un papuaș care caută în pădure, eu a trebuit să intru adânc să scobesc după gliomul acesta printre toate trunchiurile alea vasculare, fără să stric ceva.

Periculos? Da! Nu doar că vaselor nu le place să le tot dai la o parte, că au prostul obicei de a se spasma, dar chiar dacă nu le-ai deranjat prea mult insa ai lăsat acolo niște sânge… se pot spasma (adică se strâng, oprind curgerea sângelui prin ele, ducând la infarcte cerebrale – alt nume pentru AVC-urile ischemice). Mai mult, există niște ramuri care irigă direct din ele structurile profunde, astfel încât dacă le rupi, poți ajunge la infarcte. Și dacă tot le rupi, trebuie să oprești sângerarea (și în încercarea asta le poți coagula, oprind curgerea sângelui prin ele), bașca trebuie să înlături sângerarea pentru că… ați ghicit, se pot spasma vasele! Cam orice faci, și dacă te uiți mai urât la ele, ceva poate merge prost.

Mai mult, ca să merite făcută operația, trebuie să scoți cât mai mult din tumora aceasta – dacă lași un centimetru, ai făcut-o degeaba. Dar dacă ai greșit cu un centimetru în plus, pacientul fie nu mai mișcă, fie nu mai poate învăța lucruri noi, fie nu mai… câte și mai câte, că nucleii bazali sunt pentru creier ce o capitală este pentru o țară.

Ce vedeți aici este o rezecție decentă a unui gliom insular de parte dreaptă (!), fără deficite, la un pacient care la ora actuală merge la sală, parcurge zeci de kilometri cu bicicleta și duce o viață absolut normală. Domnule dragă, vă mulțumesc pentru încrederea oferită!

Iar pe dumneavoastră, dragii mei, vă invit să duceți cât mai departe povestea asta. Ce vedeți acum este rezultatul a ani întregi de muncă și cursuri de perfecționare. Ajungând însă să reduc cât mai mult timpii operatori și durata spitalizării, am ajuns să am volume atât de mari de pacienți încât iarăși nu mai am pe nimeni pe listă.

Trimiteți aceasta serie de “Operăm cazuri inoperabile” medicilor de familie, neurologilor, imagiștilor și celorlalți medici sau pacienți pe care îi cunoașteți, poate îi convingem să recomande platforma www.doctorciobotaru.ro pacienților, să demonstrăm că neurochirurgia românească de stat se poate ridica la cele mai înalte standarde de exigență!

Cum pot lua legătura pacienții cu mine:

https://doctorciobotaru.ro/programare-consultatie/

10/10/2025

Operațiile prin sprânceană – o banalitate cu iz de spectacol

Că mi se pare că bărbatul trebuie să fie bărbat, știți deja. P**e a tradiționalism postarea asta, dar în continuare (și probabil toată viața) voi crede că bărbatul trebuie să știe un pic din toate și să nu se dea în lături de la muncă grea: să taie lemne, să dea cu var, să schimbe roțile de iarnă și câte și mai câte. Așa că, atunci când văd generația asta de flăcăi epilați și pensați, vomit puțin pe interior.

Nici cu femeile nu îmi e prea tare rușine: frumusețea vine din educație, stil, un zâmbet cu toți dinții spălați, curați și (ideal toți) la locul lor și tot așa. Dar lucrurile acestea sunt, de obicei, greu de obținut, prin muncă constantă și perseverență. Așa că înțelegeți repulsia mea când văd unele femei care încearcă să asorteze tartrul dentar cu sprâncenele proaspăt pensate sau obezitatea morbidă cu munca unei manichiuriste care își distruge plămânii inhalând, săraca, praful toxic din șlefuirea polimerilor, ca să facă față cheltuielilor – că nimeni, niciodată, nu s-a îmbogățit din munca cu ora.

În condițiile date, nu credeam să ajung vreodată să mă aflu de aceeași parte cu a specialistelor in sprâncene! Dragile mele, sper din suflet să vă placă munca mea!
În poze aveți doi pacienți cu două operații prin sprânceană, ambele pentru tumori localizate undeva în spatele și deasupra nasului.

Intervențiile prin sprânceană poate par spectaculoase, dar, cm spunea Radu Paraschivescu: nu vă duceți după fentă! Sunt niște operații absolut banale, cu indicații foarte limitate, realizate fără niciun fel de dificultate. Se folosesc atunci când pe acolo se ajunge cel mai ușor la problema cu pricina sau când vrem să evităm o cale mult mai dureroasă pentru pacienți. Oricum ar fi, trebuie reținut că, pe măsură ce avem din ce în ce mai multă experiență, trebuie să ne scoatem cât mai mult capul din cutie și să gândim incizii cât mai adaptate nevoilor pacientului, cât mai mici și mai confortabile, astfel încât operațiile pe creier să fie intervenții mici, netraumatizante, iar medicul să fie un partener pentru pacienți, nu un măcelar.

Vă detaliez puțin pacienții ca să înțelegeți inciziile?

Primul este un domn foarte drăguț, cu un meningiom de șanț olfactiv – adică o tumoră pornită din învelișul creierului, deasupra nervilor care se ocupă cu mirosul.
Al doilea pacient este un domn la fel de dragut, cu o tumoră infiltrativă în girul drept, adică în creierul de deasupra acelorasi nervi.

Amândoi au avut parte de o rezecție completă a tumorii (în măsura în care putem considera o rezecție a unei tumori infiltrative completă), fără complicații, cu o ședere normală într-un spital de stat, de mai puțin de 72 de ore în spital, de când a venit până a plecat acasă.

Iar dacă va fi vreodată să treceți printr-o intervenție sau măcar să aveți vreun apropiat cu așa ceva, discutați, vă rog, cu medicul dumneavoastră despre ce opțiuni de incizie aveți, dacă sunt opțiuni minim invazive etc. Sau, mai simplu, întrebați-mă și pe mine pe platforma www.doctorciobotaru.ro sau pe mail la neurochirurgie@doctorciobotaru.ro, unde răspund gratis tuturor, ba chiar am nevoie de pacienți! Nu că nu aș avea destui, dar în contextul unei dinamici accelerate a personalului din secția unde lucrez, va trebui sa îmi dublez in curând numărul de pacienți ca să putem păstra eficiența statistică și economică a secției.

Astfel, dacă cunoașteți oncologi sau radiologi care nu au unde să trimită pacienții adulți cu metastaze sau cancere cerebrale de orice fel, epilepsii, tumori de toate felurile (mai puțin hipofize, ca acolo nu mă pricep), le stau la dispoziție! Fac tot ce pot ca pacienții să le fie operați în 2-3 zile și să primească feedback despre cm a decurs operația! Dați-le vă rog datele mele de contact:

Site: www.doctorciobotaru.ro

Mail: neurochirurgie@doctorciobotaru.ro

Facebook: https://www.facebook.com/dr.ciobotaru.georgian (singura mea pagină)

Vă rog, nu dați numărul meu de telefon!!! Acela este doar pentru pacienții operați, de folosit strict în caz de urgență!

Mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că, în neurochirurgia cerebrală, diferența între stat și privat poate fi inexistentă dacă apelați la chirurgul potrivit. A venit vremea în care toți pacienții, săraci sau bogați, să fie îngrijiți la fel, întocmai ca două sprâncene identice!

04/10/2025

Am ajuns doctorand!

Îi ştiţi pe graşii ăia care au ca unice sporturi halberea şi ridicarea de furculiţă, dar care se uită la un concurs de frumuseţe şi tot cârcotesc? Ba că aia are nasul mare, ba că ailalaltă e ceacâră, ba că una are o aluniţă pe buză şi trebuia în buric şi câte şi mai câte?

Eh, aşa sunt şi eu când vine vorba de rezidenţi: n-am niciun fel de pregătire academică, dar comentez când mă enervează sau îi laud când cred eu că merită.

Aşa că m-am hotărât să îmi suflec mânecile şi să intru în hăţişul ăsta al pregătirii academice, urcând prima treaptă: doctoratul. Evident că gura mea mare m-a împiedicat să fiu acceptat în Bucureşti, aşa că m-am interesat în ţară până când o universitate m-a primit. Le sunt profund recunoscător tuturor celor care mi-au oferit încrederea lor şi sper din suflet să nu dezamăgesc!

Ţineţi-mi pumnii, dragii mei. Acum îmi doresc din toată inima să urc şi treapta a doua: să ajung asistent universitar. La cioara oarbă… i-o face Dumnezeu cuib!