05/10/2025
Ziua Mondială a Educației
Astăzi am avut răgazul de a depăna amintiri și, folosind prilejul acestei zile dedicate educației, gândul mi-a zburat firesc către toți cei care, de-a lungul anilor, mi-au fost dascăli, mentori, îndrumători. Către cei care au aprins în mine dorința de a ști și de a dărui mai departe.
M-am gândit mai întâi la mama și la tata. Ei mi-au fost primii profesori, stâlpii vieții mele, cei care, prin exemplul și iubirea lor, m-au învățat ce înseamnă răbdarea, bunătatea și demnitatea. Învățăturile lor încă mă însoțesc și astăzi, ca o lumină tăcută, dar mereu vie.
Mi-am amintit apoi de preoții din mănăstirile unde mi-am petrecut copilăria, oameni ai credinței care m-au învățat puterea rugăciunii, a modestiei și a recunoștinței. De dascălii din școală și din facultate, care mi-au șlefuit mintea și mi-au deschis orizonturile spiritului. De colegii și mentorii din spitale, care mi-au arătat că învățarea nu se sfârșește niciodată, ci se transformă în slujire, în dăruire, în iubire față de semeni.
Nu pot uita nici pacienții, adevărați profesori ai vieții, de la care am învățat lecția răbdării, a curajului și a recunoștinței pentru fiecare zi. Și nici pe studenții mei, cei care mă provoacă mereu să fiu mai bun, să caut mereu noi răspunsuri, să rămân curios și viu intelectual, chiar și acum…
Educația este un fir nevăzut care ne leagă pe toți. Este respirația spiritului uman, un drum fără sfârșit, pe care îl parcurgem împreună, dascăli și discipoli, părinți și copii, prieteni și necunoscuți.
Câtă vreme învățăm, trăim cu adevărat.
Astăzi, vă îndemn să vă opriți pentru o clipă și să vă gândiți la cei care au așezat în sufletul și mintea voastră ceva bun, ceva care v-a făcut oameni. Să le mulțumiți în gând, să-i pomeniți cu drag, pentru că datorită lor suntem ceea ce suntem.
Educația nu se încheie niciodată.
Ea doar se transformă în înțelepciune.
Cu recunoștință pentru toți cei care m-au învățat să fiu Om