Psiholog Sportiv Dragos Oltean

11/02/2026

Atenția și performanța în sport

1. Concepte cheie ale atenției în sport
Resurse limitate: Creierul nu poate procesa toți stimulii simultan. De aceea, majoritatea proceselor sunt automatizate, iar sportivul trebuie să își „filtreze” conștient focusul.

Proprietățile atenției: Succesul depinde de selectivitate (alegerea stimulilor relevanți), mobilitate (schimbarea rapidă a focusului) și distributivitate (gestionarea mai multor surse de informație).

Teoria „Gâtului de sticlă”: Informația trece printr-un filtru; dacă filtrul este blocat de stimuli irelevanți sau emoții negative, performanța scade.

2. Efecte psihologice majore
Efectul „Cocktail Party”: Capacitatea de a izola o voce specifică (ex: a antrenorului) dintr-un zgomot de fond intens (ex: galeria). Sportivii de performanță au această abilitate mult mai dezvoltată decât amatorii.

Orbirea neatențională: Atunci când suntem prea concentrați pe o sarcină specifică, putem omite schimbări evidente din jur (celebrul experiment cu gorila). În sport, instrucțiunile tactice prea rigide pot „îngusta” viziunea jucătorului, făcându-l să rateze oportunități creative pe teren.

Efectul Stroop Emoțional: Cuvintele sau stimulii cu încărcătură negativă (critici, teama de eșec) „fură” din resursele atenționale. Sportivii anxioși procesează mai greu informația tehnică atunci când sunt bombardați de stimuli negativi.

3. Concluzii și recomandări practice
Pentru a menține un nivel înalt de performanță, un sportiv are nevoie de:
Plan tactic clar: Reduce efortul de procesare în timpul jocului.
Flexibilitate: Capacitatea de a observa evenimentele neașteptate, nu doar pe cele previzibile.
Gestionarea emoțiilor: Inhibarea gândurilor despre eșec pentru a elibera resurse mentale pentru tehnică și plasament.
Ciclul succesului: O imagine de sine pozitivă duce la așteptări pozitive, care ulterior îmbunătățesc comportamentul și performanța finală.

Tehnicile de „lărgire a focusului” (sau trecerea de la atenția îngustă la atenția panoramică) sunt esențiale pentru a evita orbirea neatențională. În sport, această abilitate se numește adesea „vedere periferică activă” sau „privirea de ansamblu”.
1. Tehnica „Soft Focus” (Privirea Difuză)
2. Tehnica 5-4-3-2-1 (Ancorarea senzorială)
3. Scanarea „Grid” (Grila de căutare)
4. Tehnica „Ochiul de Vultur” vs. „Ochiul de Broască”

Dar vi le detaliez in urmatoarea postare :)

Vedeti renumitul faimosul experiment al lui Simons și Chabris.

The original, world-famous awareness test from Daniel Simons and Christopher Chabris. Get our new book, *** Nobody's Fool: Why We Get Taken In and What We Ca...

23/01/2026

Si din pacate aceasta problema inca persista. Foarte multi oameni, nu neaparat psihologi, eticheteaza si... pun la arhiva :(

În 1973, opt persoane perfect sănătoase au trecut pragul unor spitale de psihiatrie din SUA. Nu sufereau de nicio boală mintală. Și totuși, nimeni din interiorul acelor instituții nu a reușit să vadă acest lucru.

Totul făcea parte dintr-un experiment care avea să zguduie din temelii lumea psihiatriei. Psihologul David Rosenhan a pornit de la o întrebare simplă, dar tulburătoare: putem distinge cu adevărat o persoană sănătoasă de una cu o boală mintală?

Cei opt „pacienți” erau oameni obișnuiți — printre ei se aflau un pictor, o gospodină, un medic pediatru și un student. Au mințit un singur lucru: au spus că aud voci. Nimic spectaculos, nicio criză, doar trei cuvinte repetate: „gol”, „vid” și „bufnitură”

Au fost internați imediat. Din acel moment, au încetat să mai joace vreun rol. S-au comportat normal, au cooperat, au cerut să fie externați. Nu li s-a permis.

Personalul nu mai vedea oameni, ci diagnostice. Orice gest devenea o „dovadă”: notițele scrise erau interpretate ca obsesie, statul pe hol — ca nevoie patologică de atenție, politețea — ca un comportament „controlat” specific bolii. Șapte au fost diagnosticați cu schizofrenie, unul cu tulburare maniaco-depresivă. Niciunul nu a fost considerat sănătos.

Paradoxal, pacienții reali au intuit adevărul. Unii le șopteau: „Tu nu ești ca noi. Tu nu ar trebui să fii aici.”

După publicarea studiului On Being Sane in Insane Places, a izbucnit un scandal uriaș. Un spital a pretins că poate detecta impostori — a identificat 41. Rosenhan nu trimisese pe nimeni acolo.

Experimentul a dus la reforme majore în diagnosticarea bolilor mintale și a scos la iveală o lecție incomodă: etichetele pot deveni mai puternice decât realitatea.

03/01/2026

Numele său este Mack Beggs, practică lupte și se află în plin proces de tranziție pentru a deveni bărbat. Cu toate acestea, Mack este încă clasificată ca femeie, așa că concurează la această categorie, unde a obținut numeroase victorii. Problema complicată este că nici Beggs, nici rivalele sale nu se simt confortabil cu prezența sa, deoarece regulamentul stabilește că luptătorii trebuie să concureze în funcție de sexul pe care l-au avut la naștere, lucru care nu a putut fi schimbat în ciuda protestelor. „Ea nu câștigă, trișează”, a afirmat mama unuia dintre participanții din categoria masculină, unde Mack visează să poată concura.

05/11/2025

Putere si motivatie de supravietuire.
Daca o planta poate, poti si tu.
Vorbeste cu un psiholog sportiv. De aici pleaca curajul... Sa vorbesti este prima treapta.

20/10/2025

Se observă o practică tot mai răspândită: introducerea de consiliere psihologică imediat după un dezastru, chiar și atunci când nu este cerută de persoană, pe premisa că „primul ajutor psihologic este esențial”.

Așa au crezut și americanii în 11 septembrie 2001, când avioanele au lovit turnurile gemene. Asa a fost cu pandemia chiar si cu refugiatii din Ucraina. Era haos la TV, din România.

Alături de echipele de salvare, au fost trimise și echipe de psihologi.
Ulterior, s-a observat ceva surprinzător: consilierea psihologică impusă a făcut, în unele cazuri, mai mult rău decât bine, dacă persoana nu a cerut ajutorul.

Si are o logică simplă:
Ajutorul psihologic este extrem de util atunci când este solicitat, pentru că individul este pregătit cognitiv să îl primească.

Dacă este impus în faza acută a traumei, când persoana nu conștientizează încă nevoia intervenției, eficiența depinde exclusiv de metoda, educația și capacitatea psihologului de a interveni corect.

Trebuie înțeles un lucru fundamental:
"mintea are propriile mecanisme naturale de apărare și adaptare, diferite de la o persoană la alta."

Un psiholog care intervine fără să i se ceară poate perturba aceste mecanisme și chiar accentua trauma. D**a vorba romaneasca "Facerea de bine f###re de mama".

Vreti studi ca sa va convingeti? Cu toate ca aici inca se moare de foame iar escrocheriile sunt servite pe tava oamenilor simplii, va exemplific cateva. Recunosc nu le-am citit pe toate, si am mai preluat si de la alti colegi.

BMJ, trial randomizat – victime accidente rutiere (traumă acută „tip dezastru”) Debriefing imediat: fără beneficii la 3 luni.
La 3 ani: grupul de debriefing a avut rezultate mai slabe (simptome psihiatrice, anxietate de călătorie, durere, funcționare) comparativ cu control.

British Journal of Psychiatry – pacienți cu arsuri grave
La 13 luni: PTSD mai frecvent în grupul cu debriefing (26%) vs control (9%). Autorii concluzioneaza: „punem sub semnul întrebării înțelepciunea intervențiilor unice post-traumă.”

Cochrane Review (Rose, Bisson, Churchill, Wessely)
„Nu există dovezi că o singură sesiune de debriefing previne PTSD.”
În unele studii crește riscul de PTSD/depresie.
Recomandare: „debriefingul obligatoriu ar trebui să înceteze.”

Analiză critică (Kagee, CMAJ)
Confirmă datele Cochrane + trialuri negative.
Niciun beneficiu la morbiditate generală, depresie, anxietate.
Recomandare: oprirea debriefingului obligatoriu.

Revizuire narativă 2022 (Medwave)
„Niciun ghid nu recomandă psychological debriefing.”
Chiar dacă motivele variază (design, heterogenitate), concluzia practică e clară: evitați debriefingul.

Ghid NICE PTSD (2018, actual)
Recomandare explicită: „Nu oferiți debriefing focalizat psihologic pentru prevenția sau tratamentul PTSD.”
În UK, debriefingul a fost înlocuit cu screen-and-treat + Psychological First Aid (suport practic, nu forțat).
Atentatele din Londra – programe de outreach / screen-and-treat
Modelul de identificare și tratament țintit a fost fezabil și mai potrivit decât intervențiile universale imediate.
Literatură post-atac: se descurajează debriefingul imediat impus.

Sinteză 2023 (European Journal of Psychotraumatology)
Debriefing generic asociat cu unele rezultate negative.
Recomandare: aliniera la ghidurile actuale → fără debriefing universal, focus pe PFA, triere și tratament țintit.

Concluzie:
Intervenția psihologică nu trebuie impusă, ci oferită la cerere sau în urma unui screening profesionist.
Studiile, ghidurile și meta-analizele sunt clare: debriefingul obligatoriu NU doar că nu ajută, dar poate face rău.

Întrebarea e simplă:
Dacă dovezile există de peste 20 de ani… de ce continuăm să ignorăm știința si rezultatele concrete?

05/08/2025

Oameni din istoria psihologiei.

22/07/2025

🥇 Perfecțiunea în sport - Iluzia care sabotează performanța

În lumea sportului, unde fiecare sutime de secundă, fiecare mișcare sau decizie contează, apare adesea o presiune tăcută, dar constantă: **să fii perfect**.

De mici, sportivii aud mesaje precum:
„Nu ai voie să greșești.”
„Trebuie să câștigi.”
„Nu e destul de bine.”
Se premiază doar locul I, nu evoluția. Se observă doar rezultatul, nu procesul. (din pacate acest lucru se aude si in multe scoli si case, iar acest lucru distruge educatia naturala a copiilor)

Și așa apare perfecționismul:
Un standard imposibil care nu te lasă să greșești, să înveți sau să te bucuri cu adevărat.

⚠️ Ce face perfecționismul în sportivi?

* Dezvoltă "frica de greșeală", care blochează spontaneitatea și curajul.
* Generează "anxietate de competiție" – sportivul devine rigid, nu mai „simte” jocul.
* Slăbește "încrederea în sine" – o eroare e văzută ca dovadă de incompetență.
* Împiedică "autodepășirea" – pentru că nu mai ai curaj să încerci ceva nou.
* Duce la "burnout" – sportivul ajunge să muncească excesiv, fără bucurie.

🎯 Antrenori și părinți; fiți atenți la semnele perfecționismului:

- Sportivul se învinovățește excesiv pentru o greșeală minoră.
- Refuză să participe dacă nu se simte 100% pregătit.
- Compară constant performanțele sale cu ale celorlalți.
- Nu acceptă sfaturi sau corecturi, de teamă că „nu e destul de bun”.
- Se antrenează compulsiv, cu o motivație bazată pe frică, nu pe plăcere.

🧠 Întrebări de coaching pentru sportivi, părinți și antrenori
Răspunde sincer – pentru tine sau împreună cu sportivul tău:

1. dacă ai accepta că perfecțiunea este o iluzie, ce greșeală sportivă nu te-ar mai afecta atât de tare?
2. dacă ai privi fiecare eroare din concurs sau antrenament ca pe o oportunitate reală de învățare, ce ai face diferit săptămâna aceasta?
— Ce ai aborda mai relaxat?
— Ce ai încerca pentru prima dată, fără teama de a greși?

Notează răspunsurile. Reflectă asupra lor.
Sportul înseamnă și introspecție, nu doar execuție.

✅ Reținut pentru oricine își dorește performanță sustenabilă în sport:

Perfecționismul nu te face mai bun – te obosește.
Nu duce la excelență – ci la blocaj.
Nu te motivează – ci te consumă.

> Performanța reală apare când sportivul are libertatea de a greși și de a crește. Se numeste evolutie.
> Când antrenorul cultivă încredere, nu frică și teroare.
> Când părintele oferă sprijin, nu presiune/pushing.

🏅Sportul nu e despre a fi perfect. E despre a deveni tot mai bun, pas cu pas, competiție după competiție, zi după zi.

Este dedicat sportivilor care au curajul să continue, părinților care îi susțin și antrenorilor care formează caractere de oameni, nu doar campioni.

Keep in touch

09/07/2025

Explicit.

04/07/2025

Un studiu recent, normal, facut in SUA, legat de creierul tău. Cum se dezvolta folosind AI.
Pe scurt apare o acumularea de datorii cognitive, de nedezvoltari la timpul lor, atunci când folosești un asistent AI pentru o sarcină de scriere a unui eseu in scoala/facultate.

Pe scurt, abstractul cercetarii spune ca explorează consecințele neuronale și comportamentale in momentul scrierii eseurilor asistate de AI. Astfel participanții au fost împărțiți în trei grupuri: Cei care folosesc AI, cei care folosesc motoare de căutare și cei care fac doar din propriile cunostinte, citit etc - Doar creier (fără instrumente).

- din pacate au fost cam putin participanti, doar 54
- EEG a măsurat activitatea cerebrală; iar AI a dus la cea mai scăzută conectivitate și implicare cognitivă.🤯 Eseurile scrise cu AI au avut rezultatele cele mai slabe (neuronale, lingvistice, comportamentale).
Utilizatorii AI au avut dificultăți în a-și cita corect textele.

- utilizatorii Motoarelor de căutare au arătat o implicare moderată; Sa zicem normala zilelor noastre.

- Dar grupul „doar creier” a avut cea mai mare participare și cele mai bune rezultate.

Activitatea cognitivă a scăzut în raport cu utilizarea instrumentelor externe. Rata de participare la eseuri a fost cea mai scăzută în grupul AI și cea mai mare în grupul Brain-only. Diferente uriase. Pe parcursul a patru luni, utilizatorii AI au avut în mod constant performanțe sub așteptări la nivel neuronal, lingvistic și comportamental.

Studiul sugerează că AI oferă confort, fericire, multumire imediat, dar implică costuri cognitive pe termen lung.

Sunt necesare cercetări suplimentare privind impactul IA asupra învățării.

https://arxiv.org/abs/2506.08872 (e cu plata toate cele 200 de pagini ale studiului, daca sunteti pasionati)

10/06/2025

Grupul de suport :)

https://fb.watch/A7Qk5_5glG/

17/05/2025

Interventia psihologica in timpul competitiei
În cadrul competițiilor, sportivii trebuie să atingă un nivel maxim de randament, în acord cu potențialul lor individual. Succesul este mai probabil dacă sportivul se află într-o stare optimă atât fizic, cât și psihologic (adică e bine „încărcat” și cu corpul, dar și cu mintea).

Pe parcursul unei competiții, putem distinge trei subperioade psihologice esențiale:
- Perioada de participare activă
- Perioada de pauză
- Perioada de participare activă cu intensitate redusă

1. Perioada de participare activă
După cm sugerează și denumirea, sportivul este activ implicat în acțiunea competițională (ex: timpul efectiv în care se luptă în kumite, servește în tenis, aleargă într-o probă de sprint).
🧩 În limbaj simplu: asta e perioada în care „se dă totul”, sportivul e în plină acțiune, direct în focul luptei.

Unele sporturi de scurtă durată (ex: sprintul, proba de viteză) sunt alcătuite doar din acest tip de perioadă. În schimb, sporturile complexe (fotbal, baschet, tenis) alternează această perioadă cu pauze și cu momente de efort mai redus.

2. Perioada de pauză
Această etapă apare între două secvențe de activitate intensă și poate varia ca durată, în funcție de specificul sportului (ex: pauza la fotbal, time-out în baschet, perioade în care un jucător stă pe banca de rezervă).
🧩 Pe românește: e „momentul de respiro” când ai voie să-ți tragi sufletul, să bei apă și să-ți aduni gândurile. Nu participi direct, dar mintea tot lucrează.

3. Perioada de participare activă de intensitate redusă
În această etapă, efortul fizic și solicitarea mentală sunt minime, oferind ocazia pentru o recuperare parțială.
🧩 E ca atunci când „mergi cu motorul la relanti” – corpul e în mișcare, dar nu tragi tare de el. Ai timp să-ți revii înainte sau după o perioadă intensă.

Aceste perioade sunt relevante mai ales în sporturile de durată lungă, fără pauze formale (ex: ciclism, maraton, schi fond). În schimb, sunt mai puțin prezente sau chiar irelevante în sporturi cu intensitate constantă (ex: gimnastică, judo, tenis).

🎯 Importanța psihologică a acestor perioade
În orice sport, recunoașterea acestor trei tipuri de perioade și înțelegerea particularităților lor este crucială. Ele determină ce nevoi psihologice are sportivul și ce strategii mentale trebuie aplicate pentru a susține performanța.

🧠 Intervenția psihologică în perioada de participare activă
Aceasta este faza decisivă, unde performanța trebuie să fie maximă. Psihologic, sportivii activează diferite tipuri de comportamente, grupate astfel:

1. Comportamente poziționale și atenționale
Permite menținerea unui nivel ridicat de vigilență față de acțiunile adversarului sau alți stimuli importanți.
🧩 Ex: un jucător de baschet trebuie să fie atent și la mingea din joc, și la mișcările adversarului pe care îl marchează. Trebuie să „vadă tot” dintr-o dată.

2. Decizii proactive (inițiative proprii)
Aici sportivul decide singur ce acțiune să ia, pe baza semnalelor din joc.
🧩 Ex: același jucător de baschet hotărăște să intercepteze mingea dacă simte că are șansa.

3. Decizii reactive (răspunsuri la acțiunea adversarului)
Sportivul reacționează rapid la un stimul – de exemplu, o mișcare ofensivă a adversarului.
🧩 Ex: dacă adversarul începe un dribling spre coș, jucătorul „țintă” reacționează imediat ca să-l oprească.

4. Execuția fizică a acțiunilor
Se referă la realizarea efectivă a mișcărilor – corect, rapid și eficient.
🧩 Ex: coordonare, forță, viteză – totul trebuie să funcționeze perfect pentru a „prinde” mingea sau a finaliza o lovitură.

Fiecare sport are un profil psihologic propriu – în unele, accentul cade pe execuție pură (ex: gimnastica), în altele pe reacție și decizie rapidă (ex: judo, karate-kumite).

🔄 Automatizarea comportamentului sportiv
În timpul competiției, mai ales în perioada de participare activă, sportivii nu au timp să gândească prea mult. Ei trebuie să funcționeze automat, pe baza antrenamentului.
🧩 Pe înțelesul tuturor: dacă stai să te gândești „ce fac acum?”, deja ai pierdut faza. Trebuie să reacționezi ca pe pilot automat – dar un pilot care s-a antrenat serios.

⚡ Activare psihologică și atenție
Două variabile esențiale influențează performanța:
- Nivelul de activare (energia mentală optimă)
- Atenția (capacitatea de a fi concentrat pe ce e important)

Un nivel optim de activare (nici prea jos, nici exagerat de sus) susține deciziile bune și execuțiile eficiente. Sportivul trebuie să fie într-o stare de flux – complet concentrat pe prezent, în control, fără distrageri.
🧩 Când ești „pe val” – simți că totul merge de la sine, corpul știe ce are de făcut, mintea e limpede, nu te temi, nu te îndoiești, ești în meci 100%.

Atenția eficientă presupune:
- Să detectezi rapid stimulii importanți
- Să comuți focusul atunci când situația o cere
- Să ignori distragerile externe sau interne

🧩 Dacă adversarul face o mișcare rapidă, nu te poți uita în tribună, nici să te gândești ce ai greșit cu 5 minute în urmă. Trebuie să fii „aici și acum”.

🧩 Concluzie
Pentru a funcționa eficient în competiție, sportivii trebuie:
- să fie bine pregătiți tactic și tehnic;
- să aibă reacții automate formate prin antrenament;
- să mențină nivelul optim de activare și atenție;
- să cunoască și să-și adapteze comportamentul la cele trei perioade competiționale.

🔁 Antrenamentul fizic fără pregătire mentală e ca o mașină bună cu GPS stricat – merge, dar nu întotdeauna unde trebuie.