Psiholog Sabina Vasile

Psiholog Sabina Vasile Psiholog clinician și
psihoterapeut pentru adolescenți și adulți
www.sabinavasile.ro

Sunt Sabina Vasile, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental acreditat. Lucrez cu adolescenți și adulți, sprijinindu-i să descopere și să valorifice resursele interioare pentru a-și atinge obiectivele personale. Terapia cognitiv-comportamentală pe care o practic este o metodă eficientă, bazată științific, ce explorează legătura dintre gânduri, emoții și comportamente, oferind soluții practice și durabile pentru provocările psihologice.

24/11/2025

În psihoterapie, proiecția este văzută ca un mecanism de apărare prin care o persoană își "aruncă" asupra altcuiva propriile nesiguranțe, temeri, nemulțumiri sau trăsături pe care nu le poate accepta la sine.

Așadar, atunci când cineva te critică excesiv, te etichetează sau te judecă fără a te cunoaște, de multe ori vorbește - indirect - despre propria lume interioară.

De ce ne afectează părerea celorlalți?
Pe scurt, din nevoia de acceptare. Însă unul din lucrurile cu care ne ajută terapia este să reușim să separăm valoarea noastră personală de evaluarea celorlalți.
Ceea ce spune cineva despre tine nu este definiția ta, ci o reflexie a propriilor sale filtre emoționale.

Nu poți controla proiecțiile celorlalți.
Dar poți controla răspunsul tău emoțional.

✔️ poți seta limite sănătoase

✔️ poți alege să nu internalizezi criticile nefondate

✔️ poți înțelege că reacția celuilalt spune mai multe despre el decât despre tine

✔️ poți lucra în terapie pentru a întări încrederea în sine

✔️ poți practica auto-reflecția și auto-validarea.

Un mic exercițiu terapeutic :
Data viitoare când te simți rănit de opinia cuiva, întreabă-te:
" Este asta despre mine...sau despre nevoile, fricile și proiecțiile persoanei din fața mea?"

Răspunsul poate schimba nu doar modul în care te raportezi la ceilalți, ci și modul în care te raportezi la tine.





Ai observat vreodată că uneori spui una, dar faci alta? Sau că îți găsești scuze perfecte pentru ceva ce, în adâncul tău...
20/11/2025

Ai observat vreodată că uneori spui una, dar faci alta? Sau că îți găsești scuze perfecte pentru ceva ce, în adâncul tău stii că îți face rău?

Se numește disonanță cognitivă - când ai două idei, convingeri sau comportamente care se contrazic, iar asta îți produce o stare de tensiune interioară.

Mintea încearcă să reducă tensiunea: găsește justificări, amâna decizii, minimalizează consecințe, sau accentuează părțile convenabile ale situației.

Disonanța cognitivă îți arată cât de puternică e dorința ta de a-ți conserva stima de sine.
Doar că, uneori, poveștile pe care ți le spui te țin blocat.

Există momente în care realitatea ne pune în față o oglindă incomodă: o decizie neinspirată, o reacție impulsivă, un com...
17/11/2025

Există momente în care realitatea ne pune în față o oglindă incomodă: o decizie neinspirată, o reacție impulsivă, un comportament care a rănit pe cineva sau pe noi înșine. Atunci, în loc să spunem "da, am greșit", apare acest mecanism de apărare, autojustificarea, care încearcă să ne protejeze de vină și rușine.

Atunci când cineva sau ceva îți semnalează ca ai greșit, primul impuls nu este schimbarea direcției. De cele mai multe ori, reacția este opusă: îți aperi și mai puternic poziția, explici - nu neapărat ca să convingi pe altcineva, ci ca să te convingi pe tine.

Ea are un beneficiu clar: te protejează de durere și de autocritică agresivă, îți permite să dormi noaptea fără să te biciuiești pentru fiecare alegere greșită.

Dar există și un cost, unul care afectează direct capacitatea ta de a crește.

Autojustificarea:

* distorsionează realitatea,

* îți limitează accesul la informațiile care te-ar putea ajuta,

* te ține prins într-o poveste în care nu mai poți să evoluezi,

* îți sabotează abilitatea de a învăța din propriile greșeli.

Pentru că nu poți corecta o greșeală pe care refuzi să o vezi.

S-ar putea să pară un pas dificil, dar antidotul este surprinzător de clar: asumarea, curajul de a te uita la realitate așa cm a fost.

Să poți spune : "Da, aici am greșit. Și pot să repar. Pot să cresc. Pot să merg înainte diferit."

Ce ar fi dacă ți-aș spune că realitatea pe care o trăiești e, în mare parte, o poveste spusă de mintea ta?Creierul tău n...
15/11/2025

Ce ar fi dacă ți-aș spune că realitatea pe care o trăiești e, în mare parte, o poveste spusă de mintea ta?

Creierul tău nu e doar un receptor pasiv al lumii, ci o mașinărie predictivă - un povestitor neobosit care anticipează ce urmează să se întâmple, înainte ca evenimentele să se petreacă cu adevărat.
Fiecare clipă este o combinație subtilă între ceea ce este și ceea ce te aștepți să fie.

Gândește-te la asta:
Când intri într-o încăpere nouă, când întâlnești un om necunoscut sau când pornești spre o experiență importantă - creierul tău nu așteaptă să observe, ci ghicește ce vei simți, cm va fi, cm te vei comporta. Așteptările tale - conștiente sau nu- colorează instantaneu percepția.

Predicțiile nu se opresc doar la nivel mental, ele impactează și corpul.
O așteptare anxioasă poate accelera ritmul inimii.
O anticipare senină poate relaxa muschii și respirația.

De aceea spunem că așteptările sunt profeții care se împlinesc singure: pentru că mintea, odată ce a schițat o realitate, își instruiește corpul și comportamentele să o confirme.

Cum poți transforma această conștientizare în putere personală?

1. Observă tiparele de gândire.
În loc să le creezi automat, întreabă-te : "Ce aștept de fapt de la această situație? De unde vine această predicție?"

2. Exersează curiozitatea.
În locul presupunerii, adu o atitudine de explorator: "Sunt curios cm va fi, nu sigur ca știu deja"
Curiozitatea resetează predicțiile și crează spațiu pentru experiențe noi.

3. Cultivă așteptări blânde.
În loc să te temi de ce ar putea merge prost, imaginează-ți că lucrurile ar putea merge suficient de bine.
Creierul tău va lucra in favoarea acestei realități.

4. Reconecteză-te cu corpul.
El îți oferă indicii despre predicțiile minții
Respirația, tensiunea, postura - toate îți spun ce realitate "pregătește" creierul tău.

Realitatea nu e un dat fix, ci o combinație între ceea ce vezi și ce crezi.
Iar când îți rafinezi convingerile, începi să trăiești o realitate care corespunde mai fidel esenței tale - nu fricilor tale.

Mulți dintre noi trăim cu speranța că, undeva în viitor, vom ajunge într-o etapă a vieții în care lucrurile se vor așeza...
09/11/2025

Mulți dintre noi trăim cu speranța că, undeva în viitor, vom ajunge într-o etapă a vieții în care lucrurile se vor așeza. Că va veni un moment în care nu va mai trebui să rezolvăm atâtea lucruri.

Dar realitatea e că viața e un flux nesfârșit de complicatii - unele mai mari, altele mai mărunte.

Să nu avem probleme ar însemna, într-un fel, să nu avem nimic care să conteze cu adevărat. Viața își capătă sensul tocmai prin provocarea cu limitele noastre și prin felul în care alegem să răspundem provocărilor.

Asă că poate nu e nevoie să mă lupt cu faptul că am probleme. Pentru că asta e o luptă pe care nu o voi câstiga niciodată.
Pot, în schimb, să-mi dau voie să mă ocup, uneori chiar cu plăcere, de ceea ce viața îmi pune în față acum.

Nu mai încerc să dau prezentul la o parte, în drum spre un viitor fără obstacole.
Aleg să aspir, în schimb, la viață care să nu fie lipsită de probleme - ci plină de probleme interesante, provocatoare și pline de sens 🤍

Bunătatea este o alegere!
05/11/2025

Bunătatea este o alegere!


Există momente când toată atenția ta se întoarce spre interior.Te observi, te evaluezi, îți analizezi fiecare gest, fiec...
02/11/2025

Există momente când toată atenția ta se întoarce spre interior.
Te observi, te evaluezi, îți analizezi fiecare gest, fiecare cuvânt.
Cauți greșelile înainte ca ele să se întâmple, ca să te asiguri că nu vei fi judecat sau respins.

La început, pare un mod eficient de a te proteja, însă în timp, această hiper-vigilență interioară începe să te izoleze de lume.
Pentru că atunci când toată energia ta se consumă în auto-observație, nu mai rămâne loc pentru prezență, pentru conexiune, pentru ceilalți.
Ești prins în dialogul neîntrerupt cu propria voce interioară - cea care te critică, te avertizează, te compară, te descalifică.

Însă vocea asta este o eroare, un reflex format în timp, din nevoia de a fi acceptat și iubit. Cu siguranță ți-a servit cândva, dar acum te împiedică să trăiești liber.

În realitate, oamenii nu au lentilele alea aspre pe care ți le imaginezi tu. Nu te analizează la fiecare pas, nu îți acordă calificative pentru ceea ce ești și ce faci. Lumea e mai tolerantă, mai caldă, mai puțin interesată de imperfecțiunile tale decăt îți imaginezi.
Cei echilibrați sunt, de fapt, destul de ocupați cu propria lor viață - așa cm e firesc să fii și tu.

De aceea, începe prin a observa vocea asta. Ascult-o cu blândețe, fără să te identifici cu ea. Consider-o un virus mental, care îți ocupă tot spațiul interior și îți distorsionează percepțiile.
Așa cm un virus informatic sabotează un calculator din interior, vocea critică îți sabotează liniștea, spontaneitatea și încrederea.
Și apoi, încet, redirecționează-ți atenția către lumea din jur: către conversația pe care o ai, către chipul celuilalt, către tot ce te înconjoară.

În felul ăsta, cu mult exercițiu, în timp, vei reuși să nu mai lași vocea critică sa ruleze pe fundal și să îti consume resursele psihice.

Uneori, oamenii mă întreabă în cabinet cm funcționează terapia - ce anume contează în acest proces, pentru ca rezultatu...
01/11/2025

Uneori, oamenii mă întreabă în cabinet cm funcționează terapia - ce anume contează în acest proces, pentru ca rezultatul să fie unul cu sens și mulțumitor pentru ei.

E o întrebare legitimă. Când vii într-un spațiu necunoscut și începi să spui lucruri care dor și pe care, poate, nu le-ai spus nimănui, e firesc să vrei să înțelegi ce aduce, de fapt, schimbarea.

Aș aduce mai întâi în discuție factorii care țin de tine: cât de pregătit ești să te uiți înăuntru (capacitatea de insight, în termeni psihologici), cât curaj ai să stai cu disconfortul, câtă încredere poți construi într-o relație în care ești, poate pentru prima dată, cu adevărat văzut și înțeles. Contează nivelul tău de motivație, sprijinul pe care îl ai în afara terapiei, așteptările și felul tău unic de a te atașa.

Dar contează și relația. Ceea ce se întâmplă între noi.
Calitatea acestei legături - această combinație fragilă între siguranță și vulnerabilitate - este unul dintre cele mai profunde ingrediente ale procesului.
Căldura, autenticitatea, flexibilitatea, felul în care terapeutul te poate conține fără să te judece, dar și capacitatea lui de a-ți insufla sperantă atunci când tu te simți descurajat - toate acestea ajută procesul terapeutic și influențează puternic rezultatul pe care îl obții

Dincolo de toate tehnicile terapeutice (despre care voi vorbi separat), ceea ce schimbă cu adevărat este întâlnirea autentică, vie și reală între doi oameni care îndrăznesc să fie prezenți.




Sincer..uneori uit și eu să mă opresc.Să privesc în jur și să văd că trăiesc exact lucruri pe cândva doar le visam.Sunte...
31/10/2025

Sincer..uneori uit și eu să mă opresc.
Să privesc în jur și să văd că trăiesc exact lucruri pe cândva doar le visam.

Suntem mereu pe drum, mereu spre "mai mult", dar dacă stăm să ne gândim puțin, sunt șanse mari să realizăm că trăim deja (fie și parțial) ceva ce înainte doar ne doream cu ardoare.

Ceea ce ai acum - oamenii, locul, liniștea, poate chiar provocările - face parte din viziunea pe care ai avut-o odată.

Așa că respiră puțin. Uită-te în jur.
Poate ești deja acolo.

Salvează postarea dacă vrei să-ți amintești asta mai des.






Mindfulness înseamnă să îți trăiești viața cu ochii larg deschiși, să ai claritate mentală și să poți accesa starea de c...
26/10/2025

Mindfulness înseamnă să îți trăiești viața cu ochii larg deschiși, să ai claritate mentală și să poți accesa starea de calm atunci când în mod obișnuit ai fi copleșit de emoții intense.

Deprinderile de mindfulness necesită adesea multă practică, rezultatele fiind direct proporționale cu cantitatea de efort pe care o investești.

Ca orice deprindere nouă, este important să practici mai întâi în situații în care nu ai nevoie neapărat să îți calmezi mintea.
Dacă exersezi în situații mai ușoare, deprinderea va deveni automată și o vei putea folosi atunci când va fi nevoie.
Exersează atât cu ochii închiși, cât și cu ochii deschiși 🧘‍♂️

Astăzi simt nevoia să vă spun ceva mai personal despre ce înseamnă pentru mine, practica din cabinet.Sunt un terapeut ca...
26/10/2025

Astăzi simt nevoia să vă spun ceva mai personal despre ce înseamnă pentru mine, practica din cabinet.

Sunt un terapeut care crede profund în strategiile practice, clare, aplicabile în viața reală. De-a lungul anilor în care am lucrat cu oameni, am învățat enorm și mi-am propus să pun cât mai multe dintre aceste lucruri valoroase la dispoziția voastră - într-un mod accesibil, dar mereu fundamentat în cercetări din sfera de psihoterapie cognitiv-comportamentală.

Pentru mine, scopul principal al terapiei nu este ca oamenii să depindă de procesul terapeutic, ci să dobândească acea autonomie emoțională care le permite să-și trăiască viața frumos, conștient și liber.

Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai studiate și validate științific forme de psihoterapie. Ea oferă nu doar strategii eficiente, ci și o orientare practică spre soluții.
Iar mie asta îmi place cel mai mult : să văd cm terapia devine o unealtă reală pentru oameni reali.

Desigur, mulți dintre voi știți deja aceste lucruri. Dar a ști ce functionează nu înseamnă întotdeauna a ști cm să comunici într-un mod care chiar ajută. Iar acesta e unul dintre lucrurile asupra cărora muncesc zi de zi - aici, în online, dar mai ales în cabinet.

În terapie, lucrurile sunt nuanțate. Oamenii nu vin doar pentru tehnici, ci mai ales pentru a fi ascultați. Pentru a-și spune povestea. Pentru a descoperi noi perspective și modalități de a schimba ceea ce nu mai funcționează.

De aceea, prima ședință nu este despre a face o radiografie completă a trecutului, ci mai degrabă despre ce își dorește persoana din fața mea să obțină. Vorbim despre obiective, despre resursele deja existente, despre punctele forte care pot deveni sprijin în procesul terapeutic.

Și, da - deseori prima întâlnire nu este atât de grea cm și-o imaginează oamenii. E mai curând despre a deschide un drum, decât despre a intra în cele mai grele subiecte. Este și momentul în care mă puteți evalua și voi pe mine, să vedeți dacă suntem un "match" potrivit pentru a continua împreună acest proces.

Un moment important pentru mine a fost săptămâna aceasta, când două persoane mi-au spus că în realitate sunt mult mai caldă decât ce transmit pe Social Media, lucru care m-a pus pe gânduri. M-am concentrat mereu pe partea de psihoeducație - pe a vă oferi informații utile - dar mi-am dat seama că uneori tonul meu poate părea didactic. Așa ca de acum, voi fi mai atentă și la cm transmit, nu doar la ce transmit.

Vă mulțumesc că mă urmăriți, sper să vă luați valoare din postări și uneori, un strop de inspirație din story-urile mele despre alergări și antrenamente 💪

Și mai ales multumesc celor care au pășit recent în cabinetul meu - pentru încredere, pentru curaj și pentru deschiderea de a lucra împreună.

Dacă aveți idei despre subiectè care v-ar fi utile sau teme pentru viitoare workshopuri, mi-ar plăcea să mi le scrieți -aici sau în privat, cm vă e mai confortabil 🤗

Înainte să fiu studentă la psihologie, aveam o imagine nerealistă despre cm ar trebui să se simtă bucuria unui mare suc...
25/10/2025

Înainte să fiu studentă la psihologie, aveam o imagine nerealistă despre cm ar trebui să se simtă bucuria unui mare succes.
Îmi imaginam că atunci când voi reuși ceva important, voi simți un val de euforie, eventual niște lacrimi de fericire :)
Credeam că bucuria se trăiește ca un foc de artificiii, exploziv, intens, de neuitat.

La facultate am început să învăt cm funcționează de fapt, mintea. Și mai ales, cm se simte în realitate bucuria - la mine și la ceilalți.
Am învățat că nu e nimic în neregulă dacă nu simți acel val de fericire. Creierul nostru nu funcționează așa cm ne promit filmele sau poveștile inspiraționale. E construit să caute, nu să se blocheze într-un singur moment de extaz. E programat să se adapteze rapid, indiferent cât de mare e reușita.

Conceptul de Hedonic Adaptation mi-a pus lucrurile în perspectivă: după orice eveniment pozitiv semnificativ, nivelul nostru de fericire revine relativ repede la un punct de echilibru.
Adica...ne obișnuim cu binele la fel de repede cm ne obișnuim cu altceva.

Apoi am descoperit Reward Prediction Error: sistemul de recompensă reacționează mai intens în anticipare, nu în momentul obținerii efective. Practic, emoțiile cele mai puternice le trăim pe drum, nu la destinație. Și brusc, a început să sibă sens pentru mine de ce multe momente "mari" nu au fost atât de intense pe cât mi-am imaginat.

Ca psiholog, am început să văd același lucru la oameni diferiți, în contexte diferite: împliniri mari, urmate de liniște, nu de euforie. Pentru că tot ce a ținut persoana în tensiune - emoționslă, mentală, motivațională- s-a stins odată cu atingerea obiectivului. Este ceea ce psihologia numește Post-achievement Letdown.

Și știi ce am învațat din toate astea?
Să fiu ok când nu mă simt neapărat în al noulea cer atunci când imi iese ceva. Asta nu înseamnă că nu apreciez momentul, că nu simt satisfacție.
Însă e ok pentru mine ca uneori bucuria să nu arate neapărat spectaculos 🤍

Address

Strada Buzesti Nr 61, Sector 1 ( Piata Victoriei)
Bucharest
011013

Opening Hours

Monday 14:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 21:00
Wednesday 09:00 - 17:00
Thursday 08:00 - 21:00
Friday 09:00 - 20:00
Saturday 09:00 - 14:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Sabina Vasile posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category