Psihoterapeut Coralia Neagu

08/10/2024

🎙️ Bine ați venit la primul episod al mini-seriei de podcasturi „Ora de Net” - parte din inițiativa europeană mai amplă „Make it Clear"!În acest episod intr...

28/09/2024

Azi m-am întâlnit cu mine...stăteam pe un scaun și beam o cafea, iar când am întors capul spre stânga m-am găsit.. era ea, reflexia mea în geam. Am stat și m-am întâlnit...si brusc mi-a venit sa plâng. De de oare, ce aveam oare sa îmi spun? Poate bine te-am regăsit, te pierdusem, te uitsem. E util sa stam uneori!

27/09/2024

29/08/2024

Se intampla sa ne supărăm pe partenerii noștri de viata sau pe prieteni ori părinți pentru ca nu ne comunica lucruri, ca sunt retrași, ca par fie aroganti, fie evitanti. "Iubitul meu fuge cand trebuie sa vorbim/ Mama nu prea vorbea cu noi/Tata ne punea pâinea pe masa, avea grija de noi, dar nu mi-a zis niciodată ca ma iubește."
Neavând povestea întreaga, creierul nostru începe sa o construiască și ne gandim ca poate nu ne mai iubesc sau nu ne-au iubit suficient. Sau poate ca nu suntem suficienți de buni ca să fim demni de un dialog mai amplu, sau poate nu au incredere, sau sau sau. Și ne simțim jenați, rușinați, singuri și triști. Daaar, sa avem în vedere ca în poveste nu suntem doar noi...e și celalalt cu sacul lui emotional în spate. Ca poate nu stie CUM sa comunice lucruri, sau poate a învățat din perioada-i timpurie de viata ca dacă transmiți lucruri se pot întoarce impotriva-ti, ori ca dacă ii povestesti celuilalt despre tine îl încarci. Cautati sa va cunoașteți unii cu ceilalti. Fiți onești unii cu ceilalti si solicitati ajutorul atunci cand aveți nevoie. Astfel va puteți salva pe dvs si relațiile pe care le aveți.

31/07/2024

Citeam de curând un pasaj dintr-o carte, o frază care are mult ecou în realitate, dar care pentru a fi realizată avem nevoie să o citim cu ochii inimii: "Când lucrezi, nu ai timp să privești viața în ochi". Și mi-am dat seama că uneori uităm de viață pt că trebuie să muncim ca să trăim și de aici paradoxul.
Neprivind viața în ochi, pierdem si privirile celor dragi... Am întâlnit mulți adulți care încă lăcrimează amintindu-și de plecarea părinților în străinătate, la muncă - Eram mică, îmi era asa de dor... Erau mulți copii în situația mea, dar asta nu îmbunătățea cu nimic situația...eram toți niște copii singuri."
Am întâlnit, de asemenea, mulți copii care își țipau prin diverse comportamente, dorul pentru părinții plecați la muncă peste hotare și părinți îndurerați cărora le era greu departe de casă și de copilul lor.
Să muncim nu este greșit, însă să muncim uitând de noi și ceilalți poate fi dureros.
Mai jos un podcast prin care putem invata sa privim viata in ochii si cm sa pregatim copiii pentru plecarea părinților la muncă astfel încât să nu fie uitată acea privirea.

În episodul 16 din podcastul Cu Ela la Doctor vorbim despre un subiect emoționant. Un sfert dintre copiii din România nu au un părinte lângă ei. Din păcate, ...

08/09/2023

Azi am citit o vorba și simt sa o împărtășesc - " Nu contează destinația, călătoria este importanta".
Asadar, dragilor, va doresc sa va bucurati de călătorie oricare ar fi ea pentru fiecare. Siiii nu uitați ca procesul poate face experienta mai mult decât finalul/ rezultatul. :)

23/06/2023

Preambul în viata mea: am pornit de acasa conform planului. Din punctul A (Slobozia) in punctul B ( Bucuresti). Pe când ma deplasam în autoturismul mamei Hyundai i20 pe autostrada, pac poc masina da semne de moarte. Avem norocul ajutate de toți sfinții și sfințisorii sa dam de un peco. Intram. Toată suflarea masculina se aduna, roieste în jurul mașinii, își da cu părerea, nimic. Masina tot moarta. Ambreiaj tare ca betonul, masina pare ca si-a castigat independenta și nu mai vrea sa asculte. Sunam tractarile ( masina încă în garantie) care se anunță în 3 h jumate. Mama începe sa intre in trepidații ca ea pierde excursia, pleacă microbuzul fără ea. Pe scurt, macel. Deodata o vaz la geamul unei mașini, își cauta transport. Își găsește niște oameni de buna credinta, un ea, un el și un câine care sa o ducă la Cernica și de acolo sa o ia o prietena. Eu mi-am luat cartea și o cafea din peco și l-am așteptat pe Godot cu platforma. Acum a venit....sunt intr-o masina înaltă, muncitoreasca cu nenea Dorel ( om bun și cu respect), fără aer condiționat ( "ca nu vrea doamna, baiatul de la service sa îmi facă și mie aerul") vorbim de necazurile vieții. Între timp piesa de teatru la care trebuia sa ajung...e departe de mine. Cică distracție începe la service.
NB. Totul era planificat cu atenție, pe ore, activitati. Și ce s-a intamplat? Soarta a vrut sa imi arate ca acest control d**a care suspinam atat, e doar o iluzie. Și știți ceva? M-a amuzat. E minunat când se termina cu bine. Ma îndrept spre service

10/06/2023

Uneori un "nu" poate face minuni. Ne scapa de frustrare, de supraincarcare, de efort inutil, oferindu-ne apreciere de sine, protectie si sanatate mintala. Spuneti nu cand simtiti ca ar trebuie sa fie nu!

02/05/2023

Aici ne pregateam impreuna de treaba, eu sa muncesc, Martin sa sada pt ca si sa ṣezi e o munca....

30/04/2023

Voi in ce relatie sunteti cu greseala? Mai exact cm reactionati cand gresiti? Va e rusine? Va pedepsiti in gand blamadu-va? Sau vedeti firescul din ea - am gresit, cine nu greseste?
Dar cu limitele voastre cm va intelegeti? Le acceptati? - Nu stiu cutare lucru, e normal, nu pot sa stiu.
Saaau va rusinati cu ele, evitand situatii care va solicita limitele si incercati sa le ascundeti?
Va intreb pentru ca eu m-am surprins intr-o situatie tare ingrata. Mi-am dat seama ca uneori devin dusmanul meu strasnic.
Pe alocuri mi-e usor sa accept ca nu stiu lucruri, muulte lucruri, insa nu mi-e usor sa accept ca mintea mea poate avea mai multe propuneri decat poate duce corpul meu. Asadar, de la un timp incoace constat ca atunci cand nu sunt solicitata la serviciu si am 2-3 zile legate de stat acasa se dezlantuie iadul. Cu meticulozitate trec liniute pe foaie cu ce am de facut in zilele alea. Si credeti-ma ca uneori ma mir ca nu trec si un drum pana in America dus-intors pe jos, pe langa citit nu stiu ce, sters praful, spalat pisica, cumparaturi, mancare etc. Acum sunt pedepsita de mine sa stau in pat, pentru ca ce credeti? Ieri de la 8 am inceput activitatea si la 22 mi-am dat seama ca nu am facut un milion de lucruri si m-am culcat suparata ca nu am terminat. Nicidecum fericita ca uite cate am facut.
Asadar, lectia mea, pentru mine, este ca da domnule, mintea asta alearga mai repede decat mainile si picioare si, da, daca nu ma pot abtine sa trec pe lista varuit si tuns gazonul la tot satul in fiecare weekend, atunci sa ma astept ca acele liniute sa nu fie indeplinite, sa am aceasta asteptare!!!!! Intre timp, voua va doresc lumina pe lucrurile facute, nu pe cele nefacute!

23/04/2023

Ieri vorbeam cu o prietena care imi spunea ca din experienta ei de-a lungul timpului, a observat ca pacientii oncologici care cred cu tarie in medicul lor curant si in schema de tratament oferita de acesta, au sanse mai mari de viata. Nefunctionand, nicidecum, d**a idea - "crede si nu cerceta", cei care tot cauta a doua, a noua opinie, pot avea de castigat, dar uneori pot avea si pierderi. DE CE? Pai nu au de ce sa se prinda, sunt debusolati si pornesc pe un drum in care nu cred. Pe principiul autoprofetiei implinite, cel care crede, va munci si lupta in directia aia pana isi va indeplini credinta sau pana cand isi va gasi linistea astfel. Va pune energie si va depune efort.
Nu indemn nicidecum la niciuna din abordari, fiecare face cm se simte mai bine si mai in siguranta. Ceea ce mi-a dat de gandit si voiam sa transmit este ca omul care crede in ceva, este mai puternic!!! Poate lua decizii mai sigure, se poate simti mai in siguranta, este urmat de sens si tel. Asadar, dragi prieteni, credeti in voi, credeti in viata!