25/07/2023
A fost odată ca niciodată o femeie îndrăgostită de un bărbat. Acesta îi împărtășea dragostea femeii dar avea un simt foarte dezvoltat al independenței sale. Femeia se simțea iubită și abandonată în același timp, luptându-se parcă cu emoții demult știute, dinainte că ei doi să se întâlnească.
Emoțiile și suferințele femeii îl dezgoli pe bărbat pe neașteptate în aerul înghețat al nopții. Nu știa încă de ce povestea femeii plângea în el ca picături de rouă.
La începutul iubirii lor se auzeau doar râsetele în freamătul frunzelor, susur de fluturi în stomac, cristale de foc aruncate în soarele văratic.
Închise ochii și parcă o vedea și acum în prima zi, cu ochii sfârâind de vise și speranțe. De când îi știa poveștile, gândurile lor erau cusute în aceași haină.
Însă femeia îndurerată s-a întors împotriva jumătății sale, făcându-și pântecul să tremure suspine la amintirea iubirii pure, a legământului uitat dintre ei doi.
Trauma și-a făcut loc să se manifeste, zguduind inima femeii din temelii.
Privind însă la ceea ce ura cel mai tare, independența bărbatului sau, a realizat că ea însăși trebuia să devină liberă ca pasărea cerului, căci bărbatul ei purta în el lumina întunericului ei... și invers.
