Psihoterapeut Dan Enescu

10/11/2025

Azi vorbim, din păcate din nou, de abuzul unei persoane aflate într-o poziție în care s-a angajat să protejeze. O poziție în care cel sau cea din fața sa este într-o situație vulnerabilă și cere ajutorul.

Scaunul de terapeut e unul foarte dificil, incredibil de dificil. De atâtea ori devine un loc teribil de incomod și trăirile sunt extrem de intense. Și acolo esențiali sunt anii de formare, anii de analiză personală, de dezvoltare personală, miile de pagini citite și regulile.

Regulile și cadrul, care sunt acolo pentru noi, ca terapeuți. Dar sunt acolo pentru noi ca obligativitate, să le respectăm. Sunt acolo pentru a proteja pacientul, nu pe terapeut.
De aceea sunt puține, dar atât de importante. Linia de demarcație până la abuz poate deveni foarte difuză fără ele.
Tocmai de aceea sunt atât de importante și formările. Nu pentru hârtia de care ai nevoie, ci pentru a ști la ce să te aștepți. Nu știi intensitatea până nu o trăiești, dar știi noțiunile elementare de apărare a pacientului.

10/07/2025

Salutare!

Vă las mai jos un articol excelent despre o temă tot mai prezentă azi - faptul că maturizarea presupune renunțarea la iluzia infantilă cǎ lumea poate fi perfectă și la dispoziția noastră, chiar și atunci când devenim adulți, prin gratificare instantanee și lipsa de toleranță față de frustrare

https://www.dilema.ro/tilc-show/intre-furie-si-realitate-dificultatea-de-a-renunta-la-omnipotenta?fbclid=IwQ0xDSwLcYTJleHRuA2FlbQIxMQABHkNYc6-ivII0NijouqX5K1myNoLLxXUPRIusH6Q4mLuyoMLvoe8RqsXTXmKi_aem_rcPy5vFnY55v4zWI_W2_qg

Crizele de furie, refuzul efortului susținut, dificultatea de a tolera frustrarea sînt manifestări frecvente în rîndul copiilor de vîrstă preșcolară, dar ele nu reprezintă simple „capricii”.

07/06/2025

De ce lumea pare să piardă zona gri?

Când ești ori globalist ori izolaționist, agresor sau agresat, progresist sau conservator, ești sărăcit de toată zona gri dintre pozițiile extreme.

Dacă nu ești ca noi, ești împotriva noastră.
Bun sau rău, ca în basme.

Acest tip de gândire, care domină tot mai mult discursul public nu e doar ideologic, e și psihic. Și e o simplificare.

Este specific poziției schizo-paranoide, o formă primitivă de organizare a lumii interne, cu scopul de a face față anxietății.

Ambiguitatea, diferențele, incertitudinea, complexitatea lumii generează anxietate pentru că necesită efort psihic. O reacție de apărare este regresia într-o lume simplificată.

Când mediul devine polarizat, devenim și noi la fel.
Începem să ne scindăm pe interior între ce putem arăta și ce nu, între ce putem simți și ce nu e voie.

Iar acolo unde nu mai e ambiguitate, nu mai e loc (sau nevoie de gândire). Doar de reacție.

01/06/2025

În luna mai, când s-au împlinit 169 de la nașterea lui Sigmund Freud, Vasile Dem. Zamfirescu a lansat Jurnal de psihanalist, o carte dedicată studenților, specialiștilor, dar și celor care vor să descopere cm arată călătoria în lumea inconștientului, exemplificată printr-o serie de c...

27/05/2025

De ziua psihologului mă gândesc la curaj.

Curajul nu e doar cel despre care se scriu povești, cântece (sau postări pe social media 🙂).
Curajul e, de cele mai multe ori, în gesturi mici, de zi cu zi.
Momente în care faci ceva ce simți că e greu.
Iar acele momente mici se adună și schimbă tot.

Să fii sincer cu tine. Să cauți adevărul, chiar și când doare.
Să pleci dintr-un loc sigur, călduț, și să pornești pe un drum mai nesigur, dar mai aproape de cine ești.
Un drum care, în timp, te face mai viu. Mai energic. Pe scurt… fericit.

Pentru că da, un drum nou poate fi înfricoșător. Vine cu teamă, cu nesiguranță.
Dar uneori, locurile cele mai comode ajung să devină sufocante.
Și tocmai liniștea aia aparentă te ține pe loc. Te anesteziază.

Știu cm e. Am lăsat un job sigur, o carieră predictibilă, pentru a-mi urma vocația.
Să mă dedic full-time psihoterapiei a fost, poate, cea mai grea și cea mai bună decizie.
Am trăit toate fricile de mai sus — și câteva în plus — dar mă bucur în fiecare zi că am ales drumul ăsta.

Și mă gândesc cât de important e să ai pe cineva lângă tine când faci un pas atât de mare.
Un prieten, un partener, familia. Ei îți dau forță.

Dar mai există un tip de sprijin diferit.
Psihoterapeutul e cineva în fața căruia poți fi cu totul sincer.
Fără teama de cm sau ce va înțelege sau cǎ te va judeca.

Asta înseamnă, pentru mine, munca de terapeut:
să fii acolo, cu și pentru celălalt, atunci când are nevoie să-și găsească propriul răspuns. Propriul drum.

Și dacă azi e o zi în care ne gândim la rolul psihologului,
eu mă gândesc mai ales la cei care au avut curajul să înceapă.

28/01/2022

Multe probleme vin din reacții ale noastre la evenimente curente ca și cm ar fi unele trecute. E un mecanism automat. Economisește energie, dar este inadaptat prezentului.

23/12/2021

Relații sănătoase si nesănătoase

Oamenii sunt tot timpul in relație. Le căutăm mereu, fie ca e vorba de relații interne sau externe. Psihic, nu suntem niciodată cu adevărat singuri. Avem, în interiorul nostru, modelele pe care le-am învățat si persoanele pe care le-am iubit și le iubim. În psihanaliză, le spunem obiecte interne.
Dar modul de relaționare se întinde pe un spectru larg, de la relații mai nesănătoase la unele sănătoase. Și care e principala diferență dintre o relație nesănătoasă si una sănătoasă? Nivelul de dependență dintre parteneri, sau gradul de libertate.

O relație nesănătoasă înseamnă o dependență de celălalt, o nevoie. Celălalt devine responsabil pentru cm te simți tu. Dacă face ceva anume, înseamnă că te iubește. Sau, altfel spus, dacă te iubește, nu are de ales decât să se comporte în acel mod așteptat de tine. Nivelul de libertate scade, celălalt fiind îngrădit comportamental si afectiv. Spațiul personal devine mai mic, plin de capcane si obstacole ce trebuiesc evitate. Într-o relație nesănătoasă, partenerii încearcă să scape de problemele lor prin sentimentele pe care le au unul fata de celălalt, prin a se folosi unul de celălalt. Implică intruzivitate și manipulare și “consumă”, iubirea devenind ceva ce in mod normal nu este - o cantitate finită.

In celălalt capăt al spectrului, o relație sănătoasă implică lipsa intruzivității si este mai mult dorință decât nevoie. Rămâne o bucurie a relației, așa cm este. Pentru că o relație este rezultatul unei alegeri, nu a unei obligații. Dar asta nu înseamnă ca nu exista probleme, sau că sunt ignorate, ascunse. Într-o relație sănătoasă, partenerii se sprijină unul pe altul, se susțin, dar nu preiau problemele partenerului, ci doar oferă suport emoțional. Problema rămâne a celui care o are, dar acesta nu este singur. Pentru că nu poți ști ce e mai bine pentru celălalt, dar îl poți ajuta să afle singur. Pentru că nu îi răpești experiența de a descoperi singur ce vrea, ce e mai bine pentru sine.

Iubirea înseamnă suport emoțional și acceptare. Iubirea înseamnă o atitudine de observator, să te bucuri de prezența celuilalt, fără a fi intruziv.

Încheind cu o metaforă, iubirea înseamnă să treci pe lângă o floare frumoasă care te atrage și să o admiri, să o apreciezi, dar să o lași acolo unde te poți întoarce la ea, in mediul ei. Când o rupi să o iei acasă, o scoți din mediul ei, din lumea ei, pentru a o avea cm vrei tu și unde vrei tu. Este un gest egoist care anulează relația, diada, pentru că acum este vorba doar de unul, nu de un cuplu.
Iubirea înseamnă libertate.

07/09/2021

Creativitatea este un element-cheie in calitatea vieții. O recunoaștem în artă - pictură, muzică, sculptură. Dar creativitatea se regăsește în fiecare gând și acțiune. Înseamnă un mod de a gândi, înseamnă libertate.

Poate că nu ne exprimăm trăirile prin opere de artă, deși am putea. De multe ori ne oprește perfecționismul propriu - dacă nu desenez bine, mai bine nu desenez deloc. Poate nu cânt bine, nu am voce, nu știu să cânt la vreun instrument.
Dar, exersând, îți lași gândurile și sentimentele să se transpună în ceea ce faci. Și atunci evaluarea nu mai are sens - opera ta de artă, oricât de bună sau mai puțin bună este, și-a îndeplinit scopul - acela de a comunica in exterior trăirile tale, de a le da sens, formă, de a te elibera.
Iar creativitatea, odată eliberată, se manifesta in flexibilitatea deciziilor tale, in modul de a gândi, de a tolera situații și de a găsi soluții care te ajuta să mergi mai departe.

Psihoterapia are scopul de a îți elibera creativitatea, oferindu-ți un mediu sigur, primitor, unde te poți exprima așa cm ești. Până la urmă, creativitatea înseamnă libertate, înseamnă a nu fi îngrădit de limite autoimpuse. Cabinetul este un loc unde poți spune orice, unde poți fi tu. Unde poți și ești încurajat să fii creativ.

30/08/2021

Suntem responsabili de gândurile noastre?

Pe scurt, da. Dar trebuie să ne uitam mai atent la ce înseamnă asta - de multe ori ne rezumăm la a ne simți vinovați și la a încerca să nu mai avem gândurile respective, să le alungăm, atunci cand ni se par deplasate, incorecte, perverse. A fi responsabil de propriile gânduri înseamnă a le accepta, nu a fugi de ele. A le accepta așa cm sunt și a decide dacă le urmam sau nu. Vinovăția stă de multe ori în calea conștientizării surselor gândurilor, prin depărtarea față de acele gânduri, distanțarea de ele.

Psihanaliza presupune o responsabilitate conștientă - de exemplu, cineva nu este "vinovat" de dorințele sale, fie reprimate sau conștiente, daca nu acționează in direcția lor. Dar este responsabil de ele și, prin maturizare, le poate tolera prezența în conștient, făcând diferența dintre a gândi și a acționa. Cineva isi poate dori sa îi facă rău altcuiva, dar va trebui, în mod responsabil, să nu o facă.

05/06/2021

“În spatele interdicției de a-ți considera părinții drept altfel decât figuri ale divinității idealizate se află întotdeauna o serie de mecanisme puternice de clivare și refulare menite să înăbușe conflictul dintre „ceea ce simțim și ceea ce știm”.

Acest conflict însă rămâne latent (activ) la nivelul somaticului, „înregistrat de corp”, chiar dacă, în același timp, mintea caută să pună de acord (deși defectuos și dezastruos) această neconcordanță între suferința trăită și „normele morale internalizate de la o vârstă fragedă.”

Psihanalista Alice Miller scrie în „Revolta corpului” despre de clivarea și refularea menite să înăbușe conflictul dintre „ceea ce simțim și ceea ce știm”.