20/07/2023
„Exerciţiu: Tu şi eu
Voi face un mic exerciţiu cu tine. Poţi închide ochii.
Acum, te poţi uita la viaţa ta şi îţi poţi imagina toţi oamenii cu care eşti supărat. Ei
stau unul lângă altul, toţi cei care te-au rănit, precum şi cei pe care i-ai rănit tu.
Mergi la fiecare în parte. Priveşte-l pe fiecare în ochi şi spune-i: “Sunt ca tine,
exact ca tine.” Simţi ce se petrece în sufletul tău când spui asta şi, apoi, treci la
următorul: “Sunt ca tine şi tu eşti ca mine.” Şi mai departe, la următoarea.
Priveşti această persoană în ochi şi îţi deschizi inima: “Eu sunt ca tine, tu eşti ca
mine.”
După un timp: Când ai terminat, priveşte spre orizont, împreună cu ei.
Din nou, după un timp: Este încă întuneric, iar lumina este încă ascunsă. Faceţi o
plecăciune, împreună, în faţa acestei lumini ascunse.”
Ce se petrece în sufletul care se deschide
aşa? Ce înseamnă mai exact? Când simţim drumul către sufletul nostru? Când
cineva poate face asta? Ce trebuie să se întâmple pentru ca aceasta să
funcţioneze?
Apoi, mi-a venit în minte următoarea frază: Iubirea înseamnă acceptarea că
toţi ceilalţi sunt la fel ca mine în faţa cuiva mai important.
Smerenia
înseamnă în acelaşi timp iertare şi uitare… acceptarea că toţi ceilalţi sunt la fel in fata a ceva mult mai maret”
„Bert Hellinger”
