13/12/2025
„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” – reflecții din perspectiva medicului, între vocație, credință și menire
Participarea mea la conferința „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” a fost mai mult decât o prezență la un eveniment public. A fost un moment de oprire și reflecție, care m-a determinat să privesc mai profund sensul profesiei mele!
Această poruncă, aparent simplă, rămâne una dintre cele mai puternice legi morale ale umanității. Din perspectiva medicului, ea capătă o formă concretă, zilnică. În fața mea nu se află doar un pacient, un diagnostic sau o investigație, ci un om. Un om care, asemenea fiecăruia dintre noi, a venit pe lume cu o menire și cu un rol unic, chiar dacă uneori boala, suferința sau vulnerabilitatea îl fac să uite acest lucru.
Iubirea aproapelui nu este un concept abstract, ci o responsabilitate. A-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți înseamnă să-l recunoști ca egal în demnitate, indiferent de starea lui de sănătate, de statut sau de credință. Înseamnă să-l tratezi cu aceeași grijă cu care ți-ai dori să fii tratat tu, atunci când viața te aduce într-un moment de fragilitate.
Din punct de vedere medical, iubirea aproapelui se manifestă prin empatie, respect și prezență reală. Medicina nu este doar știință, ghiduri și algoritmi. Este o vocație, iar vocația presupune asumarea suferinței celuilalt, fără judecată. Fiecare pacient poartă o poveste, iar fiecare viață are un sens care nu poate fi redus la o boală.
Toate cultele religioase, din perspective diferite, afirmă același adevăr fundamental: omul este mai mult decât trup. Este ființă cu suflet, cu scop și cu valoare intrinsecă. Conferința a subliniat acest punct comun între credință și medicină: fiecare om vine pe lume cu o menire, chiar și atunci când drumul lui este marcat de suferință. Uneori, rolul nostru nu este să vindecăm complet, ci să însoțim, să alinăm și să respectăm.
Iubirea aproapelui implică și o responsabilitate față de noi înșine. Nu putem oferi compasiune autentică dacă ne pierdem umanitatea prin epuizare sau indiferență. Așa cm fiecare om are un rol, la fel și medicul are datoria de a-și proteja echilibrul interior pentru a putea sluji cu adevărat.
Atunci când recunoaștem că fiecare om are un rost și un rol unic, învățăm să ne privim unii pe alții cu mai multă răbdare, respect și responsabilitate. Iar medicina, asemenea credinței, devine nu doar o profesie, ci un mod de a sluji viața.
Dr. Dediu
