02/12/2025
Participarea la un concurs, indiferent că este vorba de dans, sport, muzică sau orice alt domeniu, poate fi pentru un copil o sursă de entuziasm, dar și de anxietate.
Unii intră cu încredere, alții cu teamă. Unii câștigă, alții trec prin dezamăgiri care îi fac să vrea să renunțe o vreme.
În acest context, rolul părinților este esențial. Nu pentru a-i împinge spre podium, ci pentru a le construi o experiență emoțională sănătoasă, indiferent de rezultat. Aceasta este partea „nevăzută” a competițiilor, locul unde se formează reziliența, încrederea și motivația internă.
Înainte de concurs, normalizează emoțiile și nesiguranța. Spune-i copilului că este firesc să fie emoționat, să aibă teamă, să își pună întrebări. Când normalizăm emoția, copilul nu o mai vede ca pe un obstacol.
Setează așteptări realiste. În loc de „Sigur vei câștiga”, ajută-l să se concentreze pe ce poate controla, de exemplu să-și amintească pașii sau să se bucure de moment. Câștigul nu depinde doar de el, dar implicarea da.
Subliniază valoarea efortului, nu rezultatul. Copilul trebuie să audă: „Sunt mândru de efortul tău, indiferent de ce se întâmplă acolo.” Aceasta reduce presiunea și crește libertatea de a performa.
Creați un mic ritual înainte de concurs, de exemplu un „mic secret” al succesului, o îmbrățișare, o afirmație scurtă: „Pot să o fac.” Acestea îi dau copilului un sentiment de control și predictibilitate.
În timpul concursului, oferă susținere, nu presiune. Fii prezent, dar nu critic. Privirea părintelui este extrem de influentă. Copilul trebuie să o simtă ca pe un sprijin, nu ca pe un „verdict”.
Evită: „Te-ai încurcat la pasul ăla” sau „Trebuia să-ți iasă mai bine.”
Alege să spui „Sunt aici cu tine” sau „Te descurci”. Oferă o privire caldă și un zâmbet liniștitor.
Nu îl compara cu alți copii. Comparația crește anxietatea și scade motivația internă. Fiecare copil are ritmul, stilul și contextul lui.
Dacă un copil e foarte emoționat, încordat sau neliniștit, un mic moment de pauză și respirație ajută mult. Uneori e nevoie doar să audă: „E ok. Sunt lângă tine.”
După concurs, abordează momentul cu calm, indiferent de rezultat. Dacă a câștigat, evită laudele exclusiv despre premiu. Dacă nu a trecut mai departe, evită minimalizările de tipul „Nu contează”. Ambele extreme transmit mesaje greșite.
Concentrează-te pe ce a mers bine și fii curios: „Ce ți-a plăcut la ce ai făcut?”, „Ce ai simțit pe scenă?” sau „Ce ai vrea să îmbunătățești data viitoare?”
Nu te focusa pe întrebări de genul „De ce nu ai luat premiu?”
Chiar dacă copilul nu a trecut mai departe, ajută-l să observe ce a făcut mai bine decât data trecută. Progresul este combustibilul motivației sănătoase.
Dacă este trist, dezamăgit sau supărat, lasă-l să stea cu emoțiile sale. Nu grăbi procesul cu „Hai, nu mai plânge.” Îi poți spune: „Înțeleg că te doare. Sunt aici cu tine.”
Este esențial ca un copil să audă că valoarea lui nu depinde de o medalie sau de un clasament. Copiii nu au nevoie de medalii ca să devină puternici. Au nevoie de sprijin, înțelegere, blândețe și limite sănătoase. Au nevoie de adulți care să-i vadă dincolo de rezultat.
Iar atunci când un copil își dorește să participe din nou, în ciuda eșecurilor și dezamăgirilor, acela este cel mai clar semn de reziliență. Acolo se câștigă cele mai importante competiții: în inimă, nu pe podium.
