31/07/2025
Schizofrenia: o transă fără ghid
Noaptea trecută, m-am uitat la ceas. Era 02:02.
Fără să-mi dau seama de ce, m-am gândit brusc la un lucru:
Ce-ar fi dacă schizofrenia nu e doar o boală a minții, ci o oglindă a ceea ce trăiește sufletul după moarte, atunci când rămâne singur cu propriile halucinații, fără corp, fără lume, fără repere ?!..
În schizofrenie, vocile nu sunt doar voci. Sunt realități.
În moarte, spun unii, rămâi prins o vreme în proiecțiile tale.
Gândurile tale devin mediu. Fricile devin formă.
Umbrele tale interioare pot căpăta chip.
Iar dacă nu le-ai privit cât ai fost viu..
poate că le vei trăi din plin când nu mai ai unde fugi.
Mă întreb dacă nu cumva schizofrenia e o transă nedirijată, un vis forțat în care realul și imaginarul se contopesc, fără granițe.
Și dacă sufletul, după ce se desprinde de lume, trece și el printr-o stare similară
în care e nevoit să-și înfrunte propriul conținut psihic, exact așa cm este ?
Poate tocmai de aceea, vindecarea psihică e o formă de eliberare spirituală.
Poate că, învățând să ne înțelegem umbrele aici, în viață, ne pregătim și pentru acel „dincolo”, fie el simbolic sau real.
Acum, cât scriam asta, m-am uitat din nou la ceas.
Nu știu ce caut exact. Poate o confirmare.
Sau poate doar sufletul meu îmi spune încet:
„Continuă. Ești aproape.” 😊🕊️
