01/04/2021
“This kid is not giving me a hard time, is having a hard time.”
Cred ca este afirmatia pe care daca am putea sa o interiorizam ca si parinti, profesori, educatori in momentele critice din interactiunea cu un copil, am schimba lumea.
Cel mai dificil lucru este, insa, sa imi mut atentia de pe avalansa de emotii, credinte, frici legate de viitor, declansate de comportamentul copilului, pe ceea ce este in fata mea – dificultatea cu care se confrunta copilul in acest moment.
Pentru asta am, insa, la indemana autoreflectia, planificarea, anticiparea, capacitatea de a face strategii pentru a nu ajunge in acel loc minat.
Loc din care nu mai pot vedea realitatea: “Comportamentul copilului este doar o forma de comunicare. Interpretarea lui depinde de starea in care ma aflu.”
Imi repet acest lucru din rolul de mama, il repetam impreuna cu parinti sau profesori cu care am lucrat de-a lungul anilor. Insa nu este atat de usor de tinut minte. Cel putin nu in anumite situatii.
De aceea, orice reminder, fie ca este un obiect, o imagine, un loc in casa, o zona din corp, o prietena, poate micsora bucla din care reactia mea alimenteaza starea dificila a copilului si implicit manifestarea sa.
Uneori pasi specifici care sa ma ghideze pot fi de ajutor atunci cand ma confrunt cu un comportament problematic:
1. Assess - Este o problema a mea sau a copilului?
2. Attune - Pivesti copilul si nu doar problema si astfel “creierul” sau defensiv poate face un pas in spate iar “creierul” rational poate ocupa teren.
3. Respond - Ii oferi informatie, timp pentru a reflecta si oportunitatea de a face alegerea potrivita.
4. Collaborate - Cauti impreuna cu el solutii la problema.
5. Reflect – Invitatia de a evalua rezultatul optinut si de a si-l insusi.
In this free preview of Teaching Yoga and Mindfulness to Children: A Level 1 Teacher Training, Jennifer Cohen Harper walks you through a step-by-step plan fo...