What are the opening hours?

Monday 09:00 - 22:00 Tuesday 09:00 - 22:00 Wednesday 09:00 - 22:00 Thursday 09:00 - 22:00 Friday 09:00 - 22:00 Saturday 09:00 - 22:00

Psihoterapeut Kassandra Popa, Bulevardul Mihai Bravu, 192, Bucharest (2025)

26/11/2025

nu, nu trebuie să fii vulnerabil și să dai tu altora arme pe care să le foloseasca împotriva ta. O altă prostie, gogomănie, a culturii “instagramo-tiktok”: să ne vulnerabilizam, căci așa ajungem la sufletele celorlalți. Nu, nu așa ajungi la suflete. Așa ajungi la rană și așa te supui pe tine la a fi victima. Vulnerabilitatea nu este făcută pentru a fi aruncată peste tot, ci pentru a ne oferi indicii despre noi și segmentele vieții unde avem nevoie să ne protejăm. Vulnerabili ar trebui să învățăm să fim cumpătați, chiar și la psihoterapie. Vorbeam cu o clientă zilele trecute fix despre asta. Se forța să împărtășească ceva ce nu simțea, pentru ca ar fi făcut-o să se simtă mult prea expusă în fața mea și nu era pregătită. Am încurajat-o să facă diferența între a se simți vulnerabilă și a fi vulnerabilă, astfel încât să decidă dacă împărtășește sau dacă mai stă cu ce o frământă. Mi-a spus ca se învinovățește pe ea ca nu se poate deschide și i-am explicat ce înseamnă o rană de încredere și cm funcționează. E normal să nu mai vrei să te vulnerabilizezi după ce ai fost rănit și tăvălit. Ai nevoie de timp, de răbdare și înțelegere. Nu ai nevoie de citate stupide prin care să fii scuipat între ochi ca “oamenii puternici nu se tem să fie vulnerabili”. Mă lași?

09/11/2025

unul dintre cele mai frumoase momente, pentru mine, de la
după ce îi cunoști pe oamenii aceștia, nu o sa mai poți niciodată să mergi la un teatru normal. De fapt, nici nu știu dacă e teatru aici. E multă viață, realitate și trăire.

au rămas câteva gânduri după piesa asta, cu mine. Cel mai important a fost ca profunzimea umană poate fi atinsă doar de omul în sine, ce-o posedă, nu de terapie. Terapia e ceva ce se întâmplă la suprafață și de unde fiecare își ia atât cat are nevoie, pentru ca mai apoi, să poată cobora în abisurile propriului suflet, singur. Și fix asta te înalță și te vindecă real. Amuzant, caci noi încă credeam și promovăm intens pe Instagram și TikTok cm “numai psihoterapia te duce acolo’ si te scapă de toate și te ridica și te învie”. Nu e asa.

pentru toti cei ce inca mai aveti dubii ca binele e altundeva, la altcineva, in afara de voi, mergeti la Ubuntu.

29/10/2025

o realitate a omului rănit și nevindecat, decât la suprafață. Îl recunoști din discursul plin de moralitate, din atitudinea regală pe care o are constant, o țanțoșenie aparte, prin care îți transmite ostentativ “nu te compari cu mine”. Nu inspira respect, ci frica. Atrage ușor persoane ce văd dincolo de răceala pe care o afișează și fantazează la întâlnirea cu sufletul blând și frumos pe care cred ei ca îl are. În realitate, e o credință preluată din relația cu figurile de îngrijire primară, care s-au purtat abuziv cu ele și față de care au fost nevoiți să dezvolte această fantezie ca “există ceva bun în spatele abuzului”. Sad fact: nu există.

așa, să revenim la această tipologie de om rănit și nevindecat, decât la suprafață. Omul ăsta rănit, a mers pe la terapii, și-a construit o viață aparent împlinită, propovăduiește sănătatea în relații, dar o sănătate cu accent pe binele personal, cu duritate și lipsa de respect și considerație pe alocuri, subtil, față de celalalt. Dacă încerci să îl corectezi sau să introduci o remarcă, te va ignora și se va retrage rapid în colivia sa, un prim semn ca nu e deschis la relaționare, ci la supunere și executare (din partea celuilalt, nu a lui, normal).

ce se mai întâmplă apoi? Păi intră în relații și îl interesează doar ce-și poate lua de-acolo. Uneori, tânjește după conectare autentică, dar simte multă frică, până la panică, atunci când trebuie să facă asta. O să sfârșească relații spunând ca celălalt “i-a trădat increderea”, “l-a rănit”, “nu l-a respectat” și nimic de cm a contribuit el la acel context. Cel mai probabil va începe un alt proces terapeutic (ca așa fac toți oamenii puternici și independenți) unde va găsi tot soiul de explicații despre familia lui și cm l-a traumatizat, dar nimic despre el și despre contribuția sa în prezent. Pentru ca nu suportă să-și aducă atingere imaginii sale și să permită un colaps al ei, în vederea reconstruirii, va ieși din procesul terapeutic cu ceea ce spune orice psihoterapeut când vede ca omul nu e dispus să schimbe nimic: poate e cazul să accepți ca aceasta este realitatea ta. Sfârșit.

28/10/2025

“da, sigur ceva din tine atrage astfel de oameni”
“noi atragem energetic acei oameni toxici, pentru ca rezonează cu toxicitatea din noi”
“dacă ai fi fost ok tu, n-ai fi atras o astfel de persoană”

toți cei care fac astfel de afirmații, habar n-au ce vorbesc. Îți garantez eu ca nu e ceva din ce faci tu ce atrage un om bolnav. It is what it is. Psihopatii și narcisiștii sunt pur și simplu atrași de orice mișcă și au ei nevoie în viața lor, la acel moment. Dacă ar fi să ne trăim viața în funcție de ce cred ceilalți (căci asta se află la baza acestor credințe ca “noi atragem”), ar trebui să fim în dezacord cu noi în fiecare zi.

nu este despre ce atragi, e despre ce păstrezi, pentru ca nu știi ce e de păstrat și ce nu. Ai nevoie să te psihoeduci, nu să te critici sau să te schimbi. Ai nevoie să înțelegi ce înseamnă diferite gesturi, cm se manifestă dezechilibrul în relații și să-ți fie foarte clar de ce admiri anumite tipologii de comportamente. Atât. Restul, de ce atragi tu, pentru ca se întâmplă ca celălalt sa te placă și să aibă nevoie de ceva-ul acela din tine.

22/10/2025

Despre tăcerea care vorbește

„Eu nu știu ce să vorbesc azi. Mă gândeam să propui tu un subiect.”
Îmi spusese asta o clientă, cu o naturalețe care ascundea ceva mult mai complex.

Când am întrebat-o de ce nu mai vorbim despre motivul pentru care venise inițial în terapie, mi-a spus:
„S-a rezolvat… adică, e tot acolo, dar nu-mi mai vine să mă gândesc la ea ca înainte.”

Pentru mine, ca terapeut, aceste momente sunt esențiale. Ele marchează apariția rezistenței — acel mecanism subtil prin care psihicul încearcă să evite contactul cu durerea.
Atunci când spunem „merge și așa”, inconștientul începe să ne protejeze mobilizând apărarea: minimalizarea, raționalizarea, fuga în tăcere.

În adâncul acestui scenariu, terapeutul devine uneori „părintele salvator”: cel căruia îi delegăm responsabilitatea propriei suferințe.
„Nu e treaba mea să rezolv asta. E a ta. Tu ești părintele. Salvează-mă.”

Dar tocmai aici se ascunde miezul procesului terapeutic: momentul în care rezistența devine vizibilă.
Când putem vorbi despre ea, o putem și traversa.
Când nu, terapia se oprește acolo unde inconștientul spune: „E destul, nu mai vreau să știu.”

Rezistența nu e dușmanul procesului.
Ea e semnul că am atins un punct viu, o rană care începe să se miște.
Și numai acolo, în acel punct, poate începe adevărata transformare.

20/10/2025

„nu sunt fericită în relația mea”
„nu-mi place job-ul meu”
„mă urăsc”
„nu-mi place de mine”
„nu îmi place cm arată viața mea”
„sunt în depresie”
„am anxietate”
„nu sunt mulțumită de locul în care sunt”

toate aceste afirmații necesită un mare curaj pentru a fi recunoscute. Mulți oameni nu-l au, pentru că se gândesc la faptul că dacă nu le admit, îi afectează mai puțin. În realitate, să trăiești în nefericire e totuna cu a recunoaște sau nu asta. Diferența o face că atunci când o recunoști, începi să te apropi mai mult de soluții și să capeți încredere că poți schimba asta.

întotdeauna, diferența o face recunoașterea. Ea ne conectează la realitate, chiar dacă nu e ceva ce ne bucură. E totuși ceva ce ne linișteste focul necunoscutului în care trăim și pe care simțim că nu-l putem controla.

15/10/2025

pierderea sensului în viață nu înseamnă lipsa dorinței de a mai trăi. Dimpotrivă. Când trecem prin pierderea sensului, ne dorim să trăim, cu entuziasm, cu bucurie, cu intensitate, dar nu știm ce ne mai poate trezi acele stări. E ca un loc unde totul este umbrit de necunoscut, de neclaritate, unde nu ne clintește nimic, unde zilele arată la fel și timpul trece, însă se simte de parcă stă pe loc.

pierderea sensului este o perioadă de odihnă pentru suflet, căci nu trăim intensități. În perioadele „fără sens”, e bine să explorăm, locuri, oameni, situații, stări, noi. Totul nou. Nimic vechi.

10/10/2025

este o temă centrală în psihoterapie „îl iert că a trecut prin multe” - nu. Iertarea, dacă se întâmplă, trebuie să vină din alte considerente.

trauma nu e o alegere, cm te comporți și faptul că nu lucrezi real la tine, sunt. Toți avem propria poveste. Toți am suferit, toți am trecut pe acolo, sub o formă sau alta, dar nu toți am ales să rănim și să devenim îndreptățiți în acțiunile noastre derapante.

dacă o persoană justifică acțiunile sale prin răni din trecut, traume, neajunsuri, că „așa făcea mama cu mine” și altele din aceeași sferă, ai nevoie să știi că acolo este nasumare și 0 dorință reală de a se schimba.

limitele, faptul că oamenii vor pleca de lângă noi, că nu ne acceptă derapajele, ne fac să ne schimbăm. Iubirea necondiționată la vârsta de adult, este un catalizator pentru un comportament monstruos, ce va fi perpetuat de-a lungul vieții.

08/10/2025

răbarea - îți dau un exemplu: când pui cozonacul la cuptor, faci și alte lucruri între timp, nu stai să-l păzești. Îți umpli timpul cu lucruri și în felul acesta, ai răbdare.

uneori, oamenii înțeleg răbdarea, ca o stare prelungită de așteptare-imobilizare-înghețare. Nu e așa. Răbdarea e o stare de înțelegere a semnificației unui proces: știu că ia timp.

noi nu mai avem răbdare cu nimic, vrem totul imediat, pentru că nu știm să trăim în plăcere fără dependența de acel lucru sau de celălalt. Nu mai avem răbdare să cunoaștem un om, vrem mâine relația dacă se poate, pentru că ne e greu cu viața noastră, nu ne place. Vrem să vină cineva mai repede să umple golul. Nu mai avem răbdare cu a evolua treptat, organic, vrem boom-uri, ieri (dacă se poate), pentru că suntem nefericiți și nu știm să ne savurăm viața.

este despre un gol pe care nu-l știm să-l umplem. Alergăm mereu după ceva și ne frustrăm ca nu vine, ca nu se întâmplă, pentru ca realitatea de a fi cu noi este îngrozitoare.

02/10/2025

trauma a devenit o modă, ceva ce dacă nu ai, e ceva greșit la tine. În alte situații, trauma este justificarea perfectă pentru comportamentele nepotrivite. Alteori, trauma e ceva prin care traumatizezi la propriu un alt om. Să te apuci să îi spui unui om ca a suferit traume pentru toate nimicurile, e ca și cm îl transformi într-o păpădie umblătoare, vulnerabil și amărât, prin lume.

dorința unora de a “vindeca” merge, uneori, până la a distruge psihicul oamenilor, a-l fragiliza și a-l face incapabil să-și recunoască capacitățile.

nu tot ce am trăit este o traumă. Uneori, sunt doar lucruri pe care le-am trăit și atât.

și va mai spun un lucru: adevaratele traume sunt cele de care nu ești conștient, alea pe care le descoperi după 3 ani regulați, de terapie, nu cele rezultate din 4 ședințe și un chestionar “de identificare a traumelor”.

29/09/2025

frica de a te încrede în sine vine din respingerea primită din partea celor dragi pentru felul tău de a fi. E ca și cum, nu poți vedea cine te-ar putea accepta așa cm ești. Prin urmare, te dai întotdeauna după ce e în jur, după ce zice partenerul/a de viață, după ce zic părinții, prietenii, oamenii de pe internet, vecinii etc.

în realitate, îți este foarte greu să ai încredere în acceptarea sinceră din partea celorlalți. Da, se vor găsi mereu oameni care să te primească în viața lor așa cm ești tu. Nu vor veni ușor, însă. Ai nevoie să faci loc pentru ei, iar „a face loc” presupune să poți tolera tu compania ta reală, timpul tău, toanele tale, să te obișnuiești cu tine, ca mai apoi să fii o constantă pentru ceilalți.

26/09/2025

nu atragi oameni disfuncționali, oamenii sunt disfuncționali, trăim într-o societate plina de disfuncționalitate. Problema este că îi păstrăm și facem asta pentru că nu ne e clar încotro ne îndreptăm alegând un anumit tip de personalitate, care să ne stea în preajma. Ne atrage, ne fascinează un comportament, fără să cunoaștem ce presupune el și ce outcome-uri posibile poate avea. Aici, intervin: lipsa psihoeducației, traume, experiențe neprocesate, lipsa auto-reflecției etc.

oprește-te acolo unde vezi că ceva nu e bine și reia drumul pe care l-ai parcurs. Vezi ce nu ai luat în considerare și cm se leagă începutul de prezent. Odată descoperită realitatea, nu o mai acoperi cu iluzii, alege-o în fiecare zi. Uneori, fascinația pentru oameni cu anumite comportamente, nu are nicio legătură cu ce ne place nouă, ci cu ce am văzut că se valoriza în jur.

Psihoterapeut Kassandra Popa

26/11/2025

09/11/2025

29/10/2025

28/10/2025

22/10/2025

20/10/2025

15/10/2025

10/10/2025

08/10/2025

02/10/2025

29/09/2025

26/09/2025

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 22:00
Tuesday	09:00 - 22:00
Wednesday	09:00 - 22:00
Thursday	09:00 - 22:00
Friday	09:00 - 22:00
Saturday	09:00 - 22:00