15/01/2026
hiperdependenta se referă la acele comportamente de “nu pot fără celălalt”. Din exterior, acești oameni pot părea ca nu vor, ca le plece zona de confort, în realitate, problema este una profundă: așa au învățat ca pot avea o relație cu părinții lor, iar mai târziu, cu ceilalți. Când părintele este indisponibil emoțional, abuziv, neglijent sau absent, el va compensa minusurile prin serviciile pe care le oferă copilului. De cele mai multe ori, acești părinți se consideră vinovați și conștient spun “vreau să îi ofer bani, sprijin, pentru ca am greșit mult față de el/ea”. Astfel, serviciile devin forma principala de relaționare. Sigur, asta vine la pachet cu lipsa de autonomie pe care adultul o deprinde, cu faptul ca el nu se poartă ca un adult. Acesta poate resimți autonomia ca un inamic ce urmează a sabota relația de atașament. Din acest motiv, atunci când cineva le spune “fă-ți singur, maturizează-te”, la ei are un ecou plin de durere, pentru ca asta echivalează cu “părăsește-ți familia”.