03/03/2026
DESPRE CADOURI ȘI FUNCȚIILE LOR ÎN RELAȚIA CU TERAPEUTUL
Dăruim fără niciun interes sau există mereu unul inconștient?
Observ, de ani buni, cm cadourile oferite în luna martie – pentru profesori, șefi, directori, terapeuți – sunt din ce în ce mai mari, mai frumoase, mai spectaculoase. Cu cât autoritatea este mai importantă, cu atât cadoul este mai mare și mai impresionant. Dar ce înseamnă, din punct de vedere terapeutic, actul de a oferi un cadou?
În terapie, cadoul este considerat un act simbolic. Așa cm amintea și Freud, în „Observații despre iubirea de transfer” (1915), oferirea de obiecte poate exprima: iubirea transferențială față de terapeut, dorința de a seduce sau de a impresiona terapeutul, tentativa de a cumpăra bunăvoința acestuia, astfel încât să nu fie atât de „iscoditor”, rezistența mascată la procesul terapeutic.
Mai târziu, autori precum Melanie Klein și Donald Winnicott au aprofundat dimensiunea reparativă a darului în relația terapeutică.
Dacă ne uităm la locul interior din care oferim cadouri, putem face o trecere în revistă a funcțiilor inconștiente pe care actul de a dărui le poate avea.
a) Funcția de reparare (reparația kleiniană)
Cadoul poate fi o tentativă inconștientă de a „repara” legătura cu terapeutul. În cabinet, apare frecvent după ședințe tensionate, confruntări sau interpretări care au atins un nucleu dureros al clientului. Acesta poate simți că riscă să piardă legătura cu terapeutul, că ar putea fi părăsit, mai ales dacă are un istoric de abandon în relațiile semnificative din viața sa. Dacă a învățat că, după tensiune, celălalt se retrage, va încerca să repare relația – ca o tentativă de a evita durerea pierderii.
„Poate am fost dificil(ă), poate am avut gânduri negative — îți aduc ceva ca să refac legătura.”
b) Funcția de seducție
Freud vorbea despre iubirea de transfer atunci când clientul simte nevoia de a „cuceri” terapeutul. Se întâmplă frecvent ca, în terapie, să apară dorința de a fi plăcut, de a avea o relație diferită de cea strict profesională, de a impresiona.
Cadoul poate deveni: un gest de apropiere eroticizată, o încercare de a deveni „special”, o formă de testare a limitelor. În acest sens, darul transmite un mesaj:
„Nu sunt doar un client. Vreau să contez diferit.”
c) Funcția de control
Cadoul poate crea o datorie simbolică. Se întâmplă, spre exemplu, la părinții care vin cu daruri însoțite de mesajul subtil: „Mă aștept să îmi repari copilul.”
La nivel inconștient: „Dacă îți dau ceva, îmi vei da și tu ceva în schimb.”
Este o tentativă de a inversa asimetria relației terapeutice. Clientul devine, temporar, cel care oferă, nu cel care primește ajutor – pentru a putea controla, măcar simbolic, ceea ce primește.
d) Funcția de recunoștință autentică
Există și situații în care darul exprimă pur și simplu gratitudine. Psihoterapia nu patologizează orice gest; îl contextualizează. Ceea ce contează este frecvența cadourilor, simbolistica lor și punctul-cheie al relației în care apar, dacă se creează un pattern sau nu, ce fel de pattern etc.
Mi-a atras atenția cadourile profesorilor anul acesta și nevoia exagerată a părinților de a se remarca prin ele.
Fenomenul cadourilor din ce în ce mai „fabuloase” oferite profesorilor (flori, vouchere, plicuri consistente) poate fi privit prin aceeași lentilă. Profesorul, asemenea terapeutului, ocupă poziția unui: obiect de autoritate, evaluator, figură parentală substitutivă.
Cadoul poate îndeplini funcții similare:
a) Reparare și anxietate de performanță
„Poate copilul meu nu este suficient de bun — să compensăm.”
b) Asigurare narcisică
„Suntem părinți implicați.”
Cadoul devine o oglindă a imaginii de sine.
c) Control simbolic
„Suntem generoși — poate relația va fi mai favorabilă.”
d) Competiție narcisică între părinți
Valoarea cadoului crește pentru că devine un marker de statut social. Pe măsură ce anxietatea socială legată de performanță, comparație și statut crește, și darul devine mai mare. În psihoterapie, excesul este adesea un indicator al conflictului interior. Un cadou modest poate exprima relație. Un cadou spectaculos poate exprima: vinovăție, competiție, dorința de a cumpăra iubire sau protecție.
Cadoul nu este niciodată doar un obiect.
Este un mesaj.
În cabinet, el poate spune:
„Te iubesc.”
„Mi-e frică să nu te pierd.”
„Îți datorez ceva.”
„Vreau să fiu preferat(ă).”
Uneori, cel mai valoros „cadou” rămâne capacitatea de a vorbi despre ceea ce, de fapt, încercăm să oferim.
