Psiholog clinician Mihaela Dobre

Psiholog clinician Mihaela Dobre Bine ai venit! Sunt Mihaela Dobre,psiholog clinician autonom/specialist educational/terapeut ABA Aceasta pagina este destinata activitatii pe care o desfasor.

Ofer servicii de: evaluare clinica pentru copii, consiliere copii si adulti, terapie ABA. Organizez grupuri de dezvoltare personala pentru copii pe teme diverse precum: inteligenta emotionala, stima de sine si problematici specifice (anxietate, fobii, s.a). Pentru a stabili programari aveti posbilitatea de a-mi trimite mesaj privat pe aceasta pagina ori pe adresa de email sau la telefon. Certificari

1.Program de formare profesionala continua ANXIETATEA LA COPIL: CONCEPTUALIZAREA CAZULUI si PROGRAME DE INTERVENTIE CLINICA,-dobândit în Nov 2022-ASOCIATIA INSTITUTUL DE PSIHOLOGIA DEZVOLTARII
2.Program de formare continua PROGRAME DE INTERVENTIE ÎN PSIHOLOGIA CLINICA A COPILULUI: DE LA CONCEPTUALIZAREA CAZULUI LA DESIGN SI IMPLEMENTARE-dobândit în Oct 2022-ASOCIATIA INSTITUTUL DE PSIHOLOGIA DEZVOLTARII
3.Lucrul cu grupurile terapeutice-dobândit în Oct 2022 Curs sustinut de Alina Comendant Psihoterapeut ( CTA-P) -durata 6 luni
4.Hipoacuzie si implant cohlear - curs de formare dobândit în Aug 2020-Curs sustinut de Asociatia Logopezilor din Romania
5. Selectarea obiectivelor in dezvoltarea limbajului in cazul copiilor cu TSA
-dobândit în Apr 2020 -Autism Voice
6.Registered Behavior Tehnician (RBT)-dobândit în Sep 2015-RBT (Registered Behavior Technician) este persoana direct responsabila de implementarea planului de interventie pe care il dezvolta coordonatorul echipei (BCBA sau BCaBA).

30/10/2025

Întrebările sociale sunt o parte importantă a dezvoltării limbajului și a abilităților de comunicare ale copilului. Ele fac parte din ceea ce numim dezvoltarea pragmatică – adică modul în care copilul folosește limbajul în contexte sociale (nu doar ce spune, ci cm și de ce spune ceva).

Iată o explicație clară, pe etape și scopuri:

🧠 1. Când trebuie să începi să-l înveți pe copil întrebările sociale

Învățarea întrebărilor sociale începe de obicei între 2 și 3 ani, dar se dezvoltă treptat, în funcție de nivelul de limbaj și de experiențele copilului.

Vârsta aproximativă- Ce poate învăța copilul

2 – 3 ani
Răspunsuri simple la întrebări de bază („Cum te cheamă?”, „Câți ani ai?”, „Unde e mami?”).
3 – 4 ani
Întrebări de politețe și sociale simple („Ce faci?”, „Cum ești?”). Începe să răspundă și el corect: „Bine!”, „Mă joc.”
4 – 5 ani
Poate purta mici conversații reciproce – întreabă și el pe alții („Tu ce faci?”, „Unde mergi?”).
5 – 6 ani
Învață întrebări și răspunsuri mai complexe, legate de emoții, intenții, reguli sociale.

🗣️ 2. Cu care întrebări trebuie să începi

Cel mai bine e să începi cu întrebări simple, concrete și repetitive, legate de viața de zi cu zi.
Ordinea recomandată:

1. Date personale de bază:

„Cum te cheamă?”

„Câți ani ai?”

„Unde locuiești?”

2. Întrebări sociale frecvente:

„Ce faci?”

„Cum ești?”

„Unde mergem?”

„Cu cine ești?”

3. Întrebări de politețe:

„Te rog”, „Mulțumesc”, „Scuză-mă” – în contexte sociale.

4. Întrebări despre emoții și relații:

„Cum se simte mami?”

„De ce ești supărat?”

„Ce te face fericit?”

5. Întrebări despre mediul social și empatie:

„Cine te-a ajutat azi?”

„Cum putem face pe cineva fericit?”

🎯 3. Scopul pentru care copilul trebuie învățat să răspundă la întrebări sociale

Scopul principal este dezvoltarea abilităților de comunicare socială și integrarea în relațiile cu ceilalți.
Concret, îl ajuți să:

🗣️ Înțeleagă regulile conversației – să știe când vorbește el și când ascultă.

🤝 Comunice eficient cu adulții și copiii.

💬 Exerseze politețea și respectul social.

🧩 Dezvolte empatia – înțelegerea emoțiilor altora.

🧠 Își organizeze gândurile și să-și exprime corect ideile.

🏫 Se integreze mai ușor la grădiniță sau școală.

💡 Sfaturi practice pentru părinți/educatori

Folosește jocuri de rol („Bună ziua, eu sunt vânzătoarea, tu ce cumperi?”).

Pune întrebări scurte, clare, cu suport vizual (poze, jucării).

Laudă copilul când răspunde, chiar dacă răspunsul e incomplet.

Nu forța, ci repetă natural în contexte zilnice („Bună dimineața, cm ești azi?")

21/10/2025

Azi, o mămică obosită a unui pusti de 2 ani jumate întreba mai in gluma, mai in serios: " Cand pot sa l bat?"
De fapt stabilirea limitelor si a consecințelor se face încă de la 1 an.
Stabilirea limitelor și învățarea consecințelor este una dintre bazele educației sănătoase a copilului.

👉 Pe scurt:
Copilul poate începe să învețe despre limite și consecințe de la vârsta de 1-2 ani, dar într-un mod adaptat nivelului lui de înțelegere și dezvoltare emoțională.

👶 1–2 ani: începutul limitelor de bază

Copilul abia începe să înțeleagă relația cauză–efect.

Limitele trebuie să fie simple, clare și constante („Nu ating priza”, „Nu aruncăm mâncarea”).

Consecințele trebuie să fie imediate și blânde, de exemplu:

dacă aruncă jucăria, o ridici și spui: „Jucăria stă jos pentru că ai aruncat-o.”

Tonul contează mai mult decât explicațiile lungi — copilul simte fermitatea și calmul.

👧 3–5 ani: înțelegere mai clară a regulilor

Copilul înțelege deja noțiunea de „regulă” și „rezultat”.

Poți introduce consecințe naturale și logice, nu pedepse.

ex: „Dacă vrei să te joci cu plastilină, strângem înainte cuburile.”

ex: „Ai vărsat apă — hai să o ștergem împreună.”

Este perioada perfectă pentru a-i învăța responsabilitatea prin fapte mici.

🧒 6–10 ani: reguli mai complexe și negociere

Copilul înțelege sensul moral al comportamentelor („corect”, „greșit”).

Poți discuta de ce există o regulă și ce se întâmplă dacă o încalcă.

Consecințele pot fi anticipate: „Dacă nu termini tema acum, vei avea mai puțin timp de joacă mai târziu.”

Important: păstrează coerența — dacă spui că o consecință urmează, aplic-o.

🧑 11+ ani: dezvoltarea responsabilității personale

Copilul devine tot mai capabil să înțeleagă consecințe sociale, morale, emoționale.

Se poate implica în stabilirea regulilor („Cum putem face să ne înțelegem mai bine când e vorba de telefon?”).

E momentul în care învață autoreglementarea — nu doar frica de consecință, ci motivația internă.

🔑 Esențial:

Limitele nu sunt „pedeapsă”, ci siguranță și structură.

Consecințele trebuie să fie logice, proporționale și previzibile.

Cea mai mare greșeală este inconsecvența — când azi spui „nu”, mâine „bine, dar doar puțin”.

🌱 Când copilul tău are nevoie de sprijin pentru a-și construi încrederea în sinePerioada preadolescenței (10–14 ani) est...
14/10/2025

🌱 Când copilul tău are nevoie de sprijin pentru a-și construi încrederea în sine

Perioada preadolescenței (10–14 ani) este un adevărat laborator interior. Copilul tău nu mai e „mic”, dar nici adult — și trăiește zilnic o avalanșă de transformări: în corp, în emoții, în relații. Este o vârstă în care întrebarea „Cine sunt eu?” începe să prindă contur.
Iar încrederea în sine nu se construiește singură; are nevoie de ghidaj, de modele și de siguranță emoțională.

🔹 De ce au preadolescenții nevoie de ghidaj spre încredere în sine

🔸 Creierul lor este în plină restructurare.
Zonele implicate în autocontrol, luarea deciziilor și evaluarea de sine (cortexul prefrontal) sunt încă în dezvoltare. De aceea, reacțiile pot fi mai intense, mai emoționale.

🔸 Identitatea socială devine tot mai importantă.
În această perioadă, opinia grupului de prieteni cântărește mult. Acceptarea sau respingerea pot influența masiv stima de sine.

🔸 Se confruntă cu primele comparații serioase.
Școala, rețelele sociale, performanțele academice – toate pot amplifica senzația că „ceilalți sunt mai buni”.

🔸 Își formează dialogul interior.
Cuvintele pe care le aud acum despre ei înșiși devin vocea lor interioară mai târziu. De aceea, ghidajul adultului contează enorm.

🔹 Semne că preadolescentul are nevoie de sprijin
Evită provocările de teamă să nu greșească.
Vorbește des despre lipsa lui de valoare.
Se compară constant cu ceilalți.
Devine foarte sensibil la critici sau respingere.
Își minimizează reușitele: „N-a fost mare lucru…”

🔹 Cum poți susține încrederea copilului tău

1. Ascultă-l cu atenție reală.
Nu e nevoie să ai soluții rapide. Uneori, simplul fapt că te simte prezent este vindecător.

2. Validează efortul, nu doar rezultatul.
„Mi-a plăcut cât te-ai străduit acolo” are mai mult impact decât „Ești cel mai bun”.

3. Lasă-l să experimenteze și să decidă.
Încrederea crește din exercițiul responsabilității, nu din perfecțiune.

4. Normalizează greșelile.
Când îi spui că „toți învățăm din încercări”, îl ajuți să vadă eșecul ca o etapă, nu ca o etichetă.

5. Fii un model autentic.
Arată-i cm gestionezi propriile greșeli și emoții. Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți reali.

6. Încurajează activități care îi oferă sens și bucurie.
Sport, artă, natură, voluntariat — locuri unde se simte competent și conectat.

🔹 Când e momentul să ceri ajutor

Dacă observi retragere accentuată, tristețe prelungită, anxietate, scăderea interesului pentru activități obișnuite, poate fi un semn că e nevoie de sprijin psihologic de specialitate.
Nu e un eșec al părintelui, ci un act de grijă profundă.

✨ Încrederea în sine nu se „predă”, ci se cultivă — în relație, prin siguranță și printr-un spațiu în care copilul se simte văzut, valorizat și iubit necondiționat.

:

🌸 Nevoia de spațiu personal – o dovadă de creștere, nu de îndepărtarePreadolescentul tău are nevoie de spațiu personal.N...
11/10/2025

🌸 Nevoia de spațiu personal – o dovadă de creștere, nu de îndepărtare

Preadolescentul tău are nevoie de spațiu personal.
Nu pentru a se îndepărta de tine, ci pentru a se apropia de sine.

Este etapa în care învață să își cunoască emoțiile, să își definească identitatea și să-și asculte propriul ritm.
Când îi respecți intimitatea, îi spui, de fapt: „Ai încredere în tine. Eu sunt aici, chiar și când ai nevoie de timp doar cu tine.”

Spațiul personal nu este un moft, ci o nevoie firească – în preadolescență și în fiecare moment al vieții.
Fiecare dintre noi are nevoie, din când în când, de un colț liniștit, unde să respire, să se regăsească și să se reconecteze cu sine. 🌿

10/10/2025

💚 E ok să nu fii ok.
Toți avem zile în care greul cântă mai tare decât binele.
Important e să nu rămâi singur în asta — vorbește, cere ajutor, întinde mâna.
Pentru că nimeni n-ar trebui să poarte totul singur. 🌿

   ☆De ce copilul poate începe să aibă dificultăți de învățare în clasa a II-a sau a III-a? Până în clasa I–a, accentul ...
01/10/2025





☆De ce copilul poate începe să aibă dificultăți de învățare în clasa a II-a sau a III-a?

Până în clasa I–a, accentul este mai mult pe acomodare, deprinderi de bază și adaptarea la colectiv. Din clasa a II-a și mai ales a III-a:

●Cerințele cresc (lectură fluentă, înțelegerea textului, exprimare scrisă, calcule cu mai multe operații).

●Ritmul clasei se accelerează: învățătorul merge cu „grupul”, iar copilul care rămâne puțin în urmă poate pierde încredere.

●Apar diferențele individuale mai vizibile: unii copii excelează, alții se luptă cu sarcini de bază.

Cauze posibile:

1. Cognitive / neuropsihologice

Tulburări specifice de învățare (dislexie, disgrafie, discalculie).

Deficit de atenție și concentrare (cu sau fără hiperactivitate – ADHD).

Ritm propriu mai lent de procesare a informației.

2. Emoționale și motivaționale

Anxietate de performanță („frica de note/greșeli”).

Lipsa motivației sau a interesului (școala nu e percepută ca relevantă/atractivă).

Stima de sine scăzută, copilul se compară și se simte „mai slab”.

3. Factori de mediu

Lipsa rutinei de învățare acasă.

Suprasolicitare sau, dimpotrivă, lipsă de susținere (părinți foarte exigenți vs. dezinteres).

Probleme relaționale în clasă (bullying, excludere).

2. Ce este de făcut – pașii pentru părinți și învățători

a) Observarea și documentarea dificultăților

Părintele și învățătorul notează concret unde apar problemele (citit, scris, atenție, matematică, organizare).

Se observă comportamentul emoțional (plâns, evitare, agresivitate, dezinteres).

b) Comunicarea deschisă

Învățătorul discută cu părinții fără acuzații, ci cu exemple clare („se pierde la sarcini mai lungi, evită să citească cu voce tare”).

Părinții transmit acasă ce văd („se enervează ușor la teme, uită ce a învățat”).

c) Evaluare de specialitate

Psiholog școlar sau cabinet privat pentru testare (atenție, memorie, citire, inteligență, scriere).

Dacă e necesar, consult neurolog sau psihiatru pentru copii (în caz de ADHD, tulburări de dezvoltare).

d) Intervenția educațională

Adaptări în clasă: explicații mai scurte, fișe suplimentare, pauze mai dese, sprijin individual.

Rutina acasă: teme făcute în segmente mici, pauze, mai multă încurajare decât critică.

Exersare țintită: jocuri pentru citire, exerciții pentru atenție, aplicații educaționale.

e) Suport emoțional

Valorizarea progreselor mici.

Reducerea presiunii excesive pe note.

Întărirea stimei de sine prin activități extrașcolare unde copilul se simte competent (sport, artă, muzică).

f) Monitorizare

Învățătorul și părinții urmăresc constant evoluția.

Reevaluare periodică la psiholog (la 6–12 luni).

3. Concluzie

Un copil care „nu mai face față” din clasa a II-a/III-a nu este „leneș” sau „neinteligent”. În 80–90% dintre cazuri există fie o tulburare specifică de învățare, fie o combinație de ritm propriu + factori emoționali.
Succesul depinde mult de cooperarea părinți–învățător–specialist, de sprijinul constant și de adaptarea cerințelor.

La vârsta de 1 an și 4 luni (aproximativ 16 luni), dezvoltarea copilului poate fi urmărită prin testul Portage, care eva...
30/09/2025

La vârsta de 1 an și 4 luni (aproximativ 16 luni), dezvoltarea copilului poate fi urmărită prin testul Portage, care evaluează cinci domenii esențiale: motricitate grosieră, motricitate fină, limbaj, cogniție și socializare.

* În plan motric grosier, majoritatea copiilor merg independent, pot sta în picioare fără sprijin și încearcă să urce sau să coboare obiecte joase. Mulți transportă obiecte mici în timp ce pășesc, exersându-și echilibrul. La nivelul motricității fine, copilul manipulează obiecte cu ușurință, răsfoiește pagini, pune câteva cuburi unul peste altul și imită gesturi simple precum bătutul din palme sau salutul.

*Pe partea de limbaj, un copil de 16 luni poate spune câteva cuvinte (10-12) și utilizează gesturi pentru a-și exprima dorințele. Înțelege instrucțiuni scurte, răspunde la nume și imită sunete sau expresii. Uneori reușește să numească persoane sau obiecte familiare, ceea ce indică progresul în comunicare.

*În domeniul cognitiv, copilul începe jocuri simbolice simple, ca hrănirea unei păpuși, explorează mediul înconjurător, caută obiecte ascunse și imită activitățile adulților. Aceste comportamente arată curiozitate și primele forme de rezolvare a problemelor.

*La nivel de socializare și autonomie, copilul manifestă afecțiune față de persoanele apropiate, oferă obiecte, salută și acceptă separarea scurtă de adult. Se joacă în apropierea altor copii, imitând treptat comportamente sociale.

Reperele Portage pentru această vârstă nu reprezintă standarde rigide, ci orientări utile pentru a observa ritmul propriu de dezvoltare și a identifica domeniile ce necesită sprijin .

29/09/2025

Învățarea culorilor în funcție de vârstă
Iata o listă simplă, pe etape, cu jocuri de făcut acasă pentru a învăța culorile:

👶 1–2 ani (descoperire prin joacă)

Cutia cu culori: pune într-o cutie câteva obiecte mari și colorate (mingi, cuburi, linguri de plastic). Scoateți-le și numește culorile: „Roșu!”, „Albastru!”.

Cărți cartonate: arată imaginile și repetă: „Vaca e albă și neagră”.

Mâncare colorată: „Morcovul portocaliu”, „Banana galbenă”.

👧 2–3 ani (recunoaștere și sortare)

Sortare simplă: dă-i jucării și 2–3 cutii colorate. Spune: „Hai să punem toate jucăriile roșii aici”.

Desene cu creioane cerate: cere-i „Desenează cu albastru” și laudă încercarea.

Dansul culorilor: pune bile colorate pe jos și spune: „Fugim la roșu!”.

🧒 3–4 ani (recunoaștere activă și combinații)

Vânătoare de culori: „Caută ceva verde în cameră!”.

Găsește perechea: faceți carduri cu culori și jucați-vă ca la memory.

Micuțul artist: pictați împreună, iar tu spui: „Amestecăm albastru cu galben și iese verde”.

🌟 Bonus – jocuri de fiecare zi

Hainele: „Ce culoare are bluza ta azi?”.

Plimbări: „Unde vezi ceva galben afară?”.

Luminile semaforului: roșu – stăm, verde - pornim

PS: video - copil 1 an si 3 luni invatare culori

20/09/2025

Odată cu începerea școlii, pentru mulți părinți redevine vizibil faptul că unii copii se confruntă cu dificultăți de învățare – citit, scris, calcul sau concentrare – iar cadrele didactice nu sunt întotdeauna pregătite să intervină adecvat.
1. Ce pot face părinții?

Observare și notare: să urmărească cm învață copilul, ce anume îi creează frustrare, cât timp îi ia să rezolve teme simple, ce reacții emoționale apar (plâns, refuz, oboseală).

Comunicare cu învățătorul/profesorii: chiar dacă nu sunt formați în domeniu, pot semnala dificultăți și pot ajusta unele cerințe (de ex. să dea mai mult timp la o probă, să ofere explicații suplimentare).

Rutine acasă: pauze regulate, spațiu liniștit de lucru, tehnici multisenzoriale (scris cu degetul în nisip, citit cu degetul pe text etc.).

Acces la resurse: există asociații, grupuri de suport și ghiduri pentru părinți cu copii cu TSI care oferă strategii practice.

2. Când e momentul să mergi la un specialist?

E recomandat să consulți un psiholog/psihopedagog/logoped atunci când:

-copilul are dificultăți persistente în citit, scris, calcul sau atenție, mai mult de 6 luni, în ciuda exercițiilor și sprijinului primit;

-există diferențe mari între potențialul intelectual (e curios, pricepe explicațiile verbale) și rezultatele școlare (note mici, progres lent);

-apar probleme emoționale secundare: scăderea încrederii în sine, anxietate, refuz de a merge la școală;

-profesorul semnalează întârzieri clare față de nivelul clasei;

-există istoric familial de dislexie, discalculie sau alte dificultăți de învățare.

3. La cine se poate apela?

Medic pediatru/medic de familie → poate orienta către specialiști.

Psiholog clinician sau psihopedagog → pentru evaluare TSI.

Logoped → pentru dificultăți de limbaj și scris.

👉 Cel mai important pentru părinți: să nu aștepte ca dificultățile să treacă de la sine. Cu cât evaluarea și intervenția sunt mai timpurii, cu atât copilul are șanse mai mari să recupereze și să își mențină stima de sine.

11/09/2025

APEL LA UMANITATE
🌱 Dragi părinți și învățătoare,
Cand avem în clasă un copil special, care are nevoie de înțelegerea și sprijinul nostru pentru a se dezvolta frumos alături de ceilalți, acceptarea, răbdarea și empatia pe care i le oferim nu îl ajută doar pe el, ci îi învață și pe copiii noștri lecția cea mai importantă: aceea a respectului și a prieteniei necondiționate. Împreună putem crea un mediu în care fiecare copil să se simtă în siguranță, valorizat și parte din grup. 💙

Începerea clasei pregătitoare este o tranziție importantă și nu toți copiii se adaptează ușor. Recompensele și susținere...
09/09/2025

Începerea clasei pregătitoare este o tranziție importantă și nu toți copiii se adaptează ușor. Recompensele și susținerea emoțională joacă un rol esențial în a-l ajuta să capete încredere și să își construiască o relație pozitivă cu școala.

💡 Exemple de recompense potrivite pentru un copil la început de școală:

1. Recompense simbolice

abțibilduri, ștampile cu figurine, mici cartonașe cu personaje îndrăgite;

o „cutiuță a reușitelor” unde copilul pune câte un bilețel sau simbol atunci când reușește ceva.

2. Recompense prin timp și atenție

un joc scurt împreună după școală;

alegerea poveștii de seară;

o plimbare specială doar cu părintele.

3. Recompense de autonomie

să aleagă ce hăinuțe poartă a doua zi;

să aleagă micul dejun de weekend;

să participe la o decizie mică din familie.

4. Recompense emoționale

cuvinte de încurajare clare: „Sunt mândru/ă de tine că ai stat toată ora la școală”;

îmbrățișări, zâmbete, aplauze simbolice.

👉 Important: Recompensele nu trebuie să fie mereu materiale, ci mai ales afective și legate de relație. Astfel copilul va simți sprijinul și siguranța.

🧡 Cum pot fi încurajați părinții să susțină emoțional copilul

1. Normalizarea emoțiilor – să înțeleagă că e firesc ca adaptarea să dureze și că teama sau plânsul de dimineață nu sunt un „eșec”.

2. Rutine de siguranță – un ritual de despărțire scurt (o îmbrățișare, un pupic și o frază repetitivă precum „Ne vedem după ce termini joaca la școală”).

3. Ascultare activă – seara, să îi ofere spațiu să povestească ce i-a plăcut și ce a fost greu, fără a-l presa cu multe întrebări.

4. Model de calm și încredere – copiii simt emoțiile părinților; dacă mama/tata transmit încredere și optimism, copilul se liniștește mai repede.

5. Micile victorii contează – părinții pot fi încurajați să remarce și să aprecieze fiecare pas: „Ai stat azi 10 minute fără să plângi, e o reușită!”.

📌 Dacă părinții simt că dificultățile persistă și copilul refuză constant școala, poate fi util să discute și cu învățătoarea sau cu un psiholog școlar, pentru a găsi împreună strategii adaptate.

09/09/2025

🌱 La 3 ani, mulți copii pot combina deja 2–3 cuvinte în propoziții scurte („mama apa”, „dă mingea”), dar există și copii care au nevoie de mai mult timp sau sprijin pentru a ajunge aici.

Limbajul nu înseamnă doar vorbirea propriu-zisă, ci și atenția, înțelegerea cuvintelor, motricitatea buzelor și limbii, dar și experiențele de zi cu zi (jocul, mâncarea, interacțiunea).

🗣 Cum ajuți copilul să treacă de la cuvinte izolate la propoziții

1. Modelare simplă – Dacă el spune „minge”, tu poți continua: „Da, minge roșie” sau „Vrei minge?”. Astfel, copilul aude cm se construiește propoziția.

2. Întrebări de completat – Pune întrebări scurte, care îl invită să adauge un cuvânt: „Ce vrei? Apă sau lapte?” / „Unde e tata? La…?”.

3. Rutine zilnice – La masă, la baie, la joacă, povestește simplu ce faceți: „Spăl mâna”, „Pun apa”, „Dăm drumul la mașină”.

4. Citit cu imagini – Alege cărți cu poze clare și puțin text. Arată imaginea și formulează propoziții simple. Apoi încurajează-l să repete sau să completeze.

5. Joc simbolic – Joacă-te cu păpuși, mașinuțe, animăluțe. Pune voci simple: „Pisica mănâncă”, „Bebe doarme”. Copilul va prelua modelul.

👄 Exerciții de miogimnastică (pentru forța și coordonarea aparatului fono-articulator)

Acestea se fac ca un joc, în fața oglinzii:

Limba ștrumf: scoate limba afară și „ascunde-o” repede.

Lingurița: limba lată, ținută peste buza de jos câteva secunde.

Pendulul: miști limba stânga–dreapta peste buza de sus.

Suprize cu obrajii: umfli obrajii cu aer și copilul „sparge balonul” apăsând cu mâna sau cu degetul.

Buze de pește: strânge buzele ca pentru pupic, apoi zâmbește larg.

Suflat: în lumânare (stinsă rapid), în balon, în morișcă – întărește musculatura și ajută controlul expirației, esențial pentru vorbire.

🍎 Rolul alimentației solide

Mestecatul alimentelor solide (fructe tari, legume crude tăiate, pâine cu coajă, bucățele de carne fragedă) ajută mușchii gurii, limbii și obrajilor să se dezvolte corect.

Dacă un copil rămâne mult timp pe pasate sau lichide, musculatura nu se antrenează suficient, ceea ce poate întârzia și pronunția.

Evită să „faci totul moale”, dar adaptează consistența la vârsta și siguranța copilului (sub supraveghere).

📌 Când să ceri ajutor

Dacă la 3 ani copilul spune foarte puține cuvinte și acestea greu de înțeles, e bine să consulți un logope d sau un medic ORL/pediatru pentru a verifica auzul și dezvoltarea. Cu cât intervenția e mai devreme, cu atât copilul recuperează mai repede.

Address

Drumul Valea Danului, Nr 36
Bucharest
061976

Opening Hours

Monday 00:00 - 19:00
Tuesday 00:00 - 19:00
Wednesday 00:00 - 19:00
Thursday 00:00 - 19:00
Friday 00:00 - 19:00
Saturday 09:00 - 00:00

Telephone

+40722575008

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog clinician Mihaela Dobre posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog clinician Mihaela Dobre:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category