https://www.facebook.com/1105247096268094/

Simbalance

Home
Romania
Bucharest
Simbalance

In centrul nostru este obligatorie analiza combinata dintre afectiunea fizica, momentul cand aceasta apare si impactul psiho-emotional asupra pacientului.

Deschis in anul 2016, Simbalance este un centru medical de recuperare integrata, coordonat de catre Simona Stoica, fiziokinetoterapeut si psihoterapeut Gestalt, cu o experienta de 15 ani in domeniul recuperarii medicale. Printre serviciile oferite de Simbalance se regasesc: kinetoterapie, fiziokinetoterapie, electroterapie, aplicatii tape, masaj terapeutic Shiatsu si Deep Tissues, Dry needling, psihoterapie Gestalt. Starea emotionala si atitudinea noastra fata de un eveniment traumatic sunt esentiale, deoarece corpul se mobilizeaza si in functie de mesajele transmise constient sau nu. Consideram ca legatura dintre planul emotional si cel fizic este esentiala si ca niciun tratament nu poate sa dea roade pe termen lung, fara o abordare psiho-somatica, care sa sustina recuperarea fizica. Pentru noi este foarte important sa intelegem ”In ce fel?”, “Cand?” si “Cum?” deoarece in afara de exercitiile fizice specifice afectiunii lor, stim ca oamenii au nevoie sa isi regaseasca treptat, noul mod ajustat de functionare. A sta drept din punct de vedere fizic are un sens special pentru noi si nu reprezinta doar o postura, ci un stil de viata bine definit si acceptat de fiecare pacient in parte. "Am observat in ultimii ani o necesitate a fuziunii domeniilor si a practicilor medicale in tratarea problemelor pacientilor nostri. De foarte multe ori, viziunea clasica a medicinii traditionaliste ofera un diagnostic, dar nu si o vindecare completa si de aceea in practica mea, consider ca este necesara o analiza corecta si completa, dintre afectiunea fizica si impactul psiho-emotional. O recuperare completa este atunci când pacientul depaseste nu doar la nivel fizic, afectiunea, ci si la nivel emotional, aducand ulterior si o imbunatatire a stilului sau de viata." - Simona Stoica, coordonator Simbalance. Va asteptam la Simbalance!

16/02/2026

Uneori credem că vindecarea este un act al inteligenței:
să punem lumină peste întuneric,
să reconstruim firul biografiei,
să identificăm momentul în care a fost prea mult. .

Dar nu trecutul ne ține prizonieri.
Ne ține absența din clipa de acum.

Când bucuria nu mai are gust,
când întâlnirile devin doar tranzacționale,
Si când oboseala apare fără istorie,
când viața e structurată — dar nu mai e vie —

nu este lipsă de voință,
nu este lene,
nu este exces de sensibilitate.

Schimbarea nu apare atunci când înțelegem,
ci atunci când îndrăznim să locuim emoția
fără a o traduce imediat în explicații.

Să nu o corectăm.
Să nu o dominăm.
Doar să rămânem lângă ea
cu o fidelitate blândă.

Pentru că vindecarea nu ne întoarce la cine am fost —ne face, poate pentru prima dată, contemporani cu noi înșine.

Iar prezentul nu este un timp mic:
este singurul loc în care existența respiră.

03/02/2026

Plictisul apare atunci când viața nu ne mai transforma, când noutatea este redusă la stimul.
Stimularea excită, dar nu deschide; atrage, dar nu transformă. Noutatea adevărată, dimpotrivă, este o experiență lentă, care cere timp, vulnerabilitate și memorie.

Foamea de nou a determinat o multitudine de stimuli facili si ușor accesibili. Când totul este imediat, nimic nu mai este interiorizat. Iar ceea ce nu este interiorizat nu poate deveni sens.

🧩De aici se naște plictisul: nu ca gol, ci ca saturație fără profunzime. O oboseală a inimii, incapabilă să mai recunoască noutatea care ar putea să o schimbe.

24/01/2026

Workshop „Surse și Resurse”

Există în fiecare dintre noi surse de tensiune ce isi așteaptă sensul și resurse.

Într-o lume în schimbari imprevizibile avem nevoie să ne actualizăm ceea ce ne echilibrează și ne reîncarcă, pentru a rămâne întregi.

Acest workshop este o invitație la încetinire, la reflecție și la recuperarea forțelor interioare care ne pot însoți în zilele bune și în cele grele.

📍 Pentru cine?
Pentru cei care simt că au nevoie de mai multă claritate, sprijin sau sens în dialogul cu ei înșiși.

📅 Data: 21 februarie
💳 Contribuție: 420 lei

Un timp dedicat nouă, fără grabă, fără presiune — o întâlnire cu ceea ce avem deja înăuntru și nu am numit încă.

08/01/2026

Nevoia de a simți ca aparținem nu este o dovadă de slăbiciune, ci o necesitate pentru a rămâne vii înlăuntrul nostru. A fi împreună este un act de sănătate psihică: ea ne confirmă prezența, oferă un sens mai larg momentelor dificile sau fericite din viața noastră.

🧩Atașamentul poartă în sine o neliniște inevitabilă — teama de pierdere. Cu cât ne apropiem, cu atât vulnerabilitatea noastră se expune. Și totuși, fără această vulnerabilitate nu există întâlnire, doar tăcere și retragere.

Între dorința de a aparține și frica de a pierde se desfășoară una dintre cele mai fragile forme ale existenței umane.

💫Suntem ființe care se caută între ele pentru a se regăsi pe sine. Iar în spațiul delicat dintre apropiere și teamă, dintre apartenență și pierdere, se află una dintre cele mai umane forme de existență.

22/12/2025

De sărbători vorbim despre cadouri, mese și timp petrecut împreună. Dar, dincolo de ele, apare și ceea ce nu se vede: singurătatea. Uneori mergem într-o familie unde avem totul pe masă, dar ne lipsește ceva esențial – sentimentul că suntem văzuți și înțeleși. Nu vrei mai multă mâncare sau băutură, ci mai mult sens, mai multă apropiere.

Există o singurătate grea atunci când ești înconjurat de oameni, dar nu te simți conectat. Poate fi mai dureroasă decât a fi singur de tot.
Iar pentru cei fără familie, sărbătorile pot adânci golul, chiar dacă liniștea e uneori mai sinceră decât prezența forțată.

Sărbătorile par să ne oblige să fim fericiți, iar dacă nu suntem, apare vinovăția.
Poate însă nu e nimic greșit.
Poate avem nevoie de adevăr, nu de tradiții bifate.
Poate cel mai mare cadou este să ne permitem să simțim, chiar și atunci când nu e festiv.
Poate Crăciunul acesta nu e despre a fi perfecți sau fericiți cu forța, ci despre a fi sinceri cu noi înșine. Despre a ne întâlni acolo unde suntem, cu tot ce ducem în noi.

✨Iar urarea mea este aceasta: să ne fie Crăciunul blând, chiar dacă nu e ușor; să ne găsească adevărați, chiar dacă nu suntem perfecți; și să ne aducă liniște acolo unde e mai multă tăcere decât sărbătoare.

12/12/2025

Viața își arată frumusețea uneori, paradoxal exact acolo unde doare cel mai tare.
În fragilitate.
În pierdere.

Nu putem controla ce se întâmplă.
Dar putem alege să rămânem prezenți.
Să simțim tot — și ceea ce ridică, și ceea ce îndoaie.

Paradoxurile nu sunt defectele vieții.
Sunt adevărul ei.
Și adevărul ne face mai întregi.

Adevărata putere nu e să evităm durerea, ci să fim capabili să iubim în ciuda ei.
Să ne lăsăm văzuți.
Să rămânem umani.
Chiar și atunci când ar fi mai simplu să ne retragem.

Pentru că acolo unde se întâlnesc fragilitatea și frumusețea…
acolo începem să fim.

24/11/2025

Uneori, tot ce putem face este să ne așezăm în viață.
Nu să o explicăm. Nu să o controlăm. Nu să găsim răspunsuri la întrebările mari — pentru că adevărul e că nu le știe nimeni.

Și poate că tocmai în lipsa răspunsurilor se ascunde începutul acceptării.
Acceptarea ca viză de intrare în realitatea de azi: ceea ce vine, vine.
Ceea ce pleacă, pleacă.

Când ne dăm voie să percepem viața, nu doar să o trăim pe fugă, ceva se schimbă.
Devine mai plină, mai rotundă, mai prezentă în noi.
Și cu cât o simțim mai limpede, cu atât și moartea — prezentă mereu, dar nu amenințătoare — pare doar o margine firească a aceluiași drum.

✨Nu avem răspunsuri.
Dar avem un prezent care ne cheamă.
Și poate că asta e tot ce trebuie, pentru început.

15/11/2025

✨ Când cauza e departe de locul durerii…

Ai avut vreodată o durere de spate sau o sciatalgie încăpățânată, care tot revine, deși ai făcut „tot ce trebuie”?
Masaj, fizioterapie, stretching… și totuși ceva lipsește.
Uneori, problema nu începe în lombar… ci sus, la baza craniului.

Doi mușchi mici — Re**us capitis posterior major și minor — pot trage de dura mater, creând un lanț de tensiuni care coboară până la nervul sciatic.

Da, uneori sciatica vine dintr-un gât tensionat, nu din spate.

Medicina chinezească știa asta de mii de ani: o tensiune într-un capăt al corpului poate bloca o alta zonǎ, iar emoțiile stagnate pot deveni durere fizică.

De aceea nu tratez doar locul unde doare, ci caut de ce doare.
Corpul e un întreg — când îl asculți cu atenție, blândețe își spune povestea şi începe să se liniștească. 💫

10/11/2025

„Haosul care nu deranjează .” 🌸

În Nepal, traficul arată ca o furtună.
Mașini, scutere, claxoane, oameni peste tot.
Dar nimeni nu se enervează.
Nimeni nu țipă, fără furie.
Oamenii se privesc. Işi fac loc. Se înțeleg.

Nu vor sa dovedească nimic, sǎ te sancționeze, chiar şi daca ai greșit ci vor să isi vada de drum.»
Şi mă întreb: dacă am adopta acest mod de a fi – în faţa semaforului, în faţa cozii?

În Nepal, traficul e o lecție de viață.
✨Poți în mijlocul haosului să fii în pace.
✨Este despre cm ne permitem să fim impreuna fara a da lecții, cm ne permitem să fim buni fără motive.
✨E despre cm alegem, chiar şi în micile intersecţii ale vieţii, să fim mai mult decât grăbiți sau vendicativi: să fim prezenți şi generoși.

Și m-a lovit ideea asta:
liniștea nu vine când nu mai e haos,
ci când alegi să nu-l porți în tine.

Poate că nu trebuie să schimbăm traficul —
doar felul în care ne purtăm în el.

💭 Tu ce alegi data viitoare când cineva iti taie fata în trafic?
Să claxonezi? Sau să respiri?

02/11/2025

In Nepal auzi mereu “Namaste”.
Azi am văzut pe un perete și ce vor oamenii de aici să spună când zâmbesc și îți urează asta.

Nu e doar un salut, ci o formă tăcută de a recunoaște prezența celuilalt.

Într-o lume grăbită, uităm că lumina pe care o căutăm în afară se află și în interior.

A rosti Namaste înseamnă, poate, a spune:
„Te văd. Te onorez. Suntem făcuți din aceeași tăcere.”

14/10/2025

Într-o lume grăbită și fragmentată, sensibilitatea pare o formă de rătăcire. Dar tocmai ea ne apropie de sens.

A simți înseamnă a-ți permite să fii atins. Iar această atingere, fie ea dureroasă sau tandră, ne readuce în contact cu ceea ce este viu. În spatele depresiei, al anxietății, al neliniștii, se ascunde nu doar suferința, ci și dorința de a regăsi sensul.

Psihoterapia vede în aceste stări nu doar simptome, ci strigăte de sens.
Sensul nu se mai arată în certitudini, ci în gesturile mărunte: o privire care ascultă, o tăcere care înțelege.

A trăi cu sensibilitate într-o lume desensibilizată înseamnă a refuza moartea interioară — a rămâne viu în ciuda zgomotului.

30/09/2025

Criza vârstei de mijloc, cea care se naște între 40 și 50 de ani, nu este doar o simplă tulburare a trecerii timpului, ci o experiență profund existențială. Nu e vorba de o pierdere în sens negativ, ci de o transformare.
Ea nu apare doar la bărbați ci se manifestă şi la femei.

Este o vârsta în care fragilitatea noastră devine mai vizibilă, iar iluziile omnipotenței tinereții se destramă.
Începem să percepem altfel timpul, o noapte nedormită nu mai trece neobservată.
Această fragilitate devine şi o poartă: ea ne deschide către întrebările esențiale despre sens, iubire, spiritualitate, despre locul nostru în lume și în viața celorlalți.

În zona de la 40–50 de ani apare, inevitabil, o tensiune: între nostalgia pentru vitalitatea pierdută, între valorile introiectate de societate și posibilitatea căutării unui alt sens.
Unii trăiesc această etapă cu neliniște, căutând compulsiv să recupereze tinerețea prin experiențe exterioare, alții – prin retragere și tristețe.
Dar, poate sǎ fie şi despre a învăța să trăim nu doar cu „lucrurile” vieții, ci și cu tăcerea, cu melancolia, cu ceea ce nu poate fi controlat.

Această etapă a vieții devine astfel o ocazie de reconciliere cu noi înșine. Nu mai suntem definiți de ceea ce demonstrăm în afară, ci de ceea ce putem cultiva înăuntru: delicatețe, compasiune, profunzime, capacitatea de a iubi dincolo de aparențe. Este un timp în care „dimineața vieții” – cu strălucirea ei – se convertește în „după-amiaza vieții”, unde lumina nu mai este orbitoare, ci blândă, caldă și atentă la umbre.

Această criză poate sǎ nu fie o prăbușire, ci o metamorfoză. Jung vorbea despre simbolul „individuației”: a ne descoperi pe noi înșine nu ca pe cineva ce trebuie să cucerească lumea, ci ca pe cineva care trebuie să își asculte sufletul.

Address

Bucharest

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Simbalance posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Simbalance:

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Bucharest?