28/01/2026
Dacă ai crescut într-un mediu în care nevoile tale emoționale au fost ignorate, sistemul tău nervos s-a adaptat.
Ai învățat că trebuie să fii mereu în alertă
pentru a fi în siguranță.
Această stare de veghe continuă devine, în timp, setarea ta implicită.
Nu pentru că ești anxioasă „din fire”, ci pentru că atenția constantă a fost singura formă de protecție disponibilă.
De aceea, atunci când apare liniștea, corpul nu o trăiește ca pe o relaxare, ci ca pe ceva suspect.
Ca pe un semnal de alarmă.
În terapie, nu încercăm să „scoatem” această reacție.
Ci să o înțelegem.
●identificăm mecanismele de protecție care te-au ajutat să supraviețuiești
●lucrăm cu reglarea sistemului nervos, astfel încât corpul să nu mai caute pericol acolo unde nu există
●construim, treptat, capacitatea de a tolera calmul fără anxietate
Starea de alertă continuă este epuizantă.
Dar este un comportament învățat.
Și ceea ce a fost învățat poate fi, pas cu pas, dezînvățat.
Dacă te regăsești în asta, terapia poate fi un spațiu în care corpul tău învață, în ritmul lui, că liniștea poate fi sigură.
