Psiholog Sorina Dinu

15/12/2025

21/11/2025

Pentru o mai bună înțelegere a conceptului, am scris despre distorsiunile cognitive.

Conștientizarea capcanelor mentale reprezintă primul pas spre a le recunoaște, iar acțiunea asupra lor își dă posibilitatea să alegi diferit.
1. Observă gândul automat, non-judecativ.
2. Ce emoție declanșează gândul? Ce comportament adopți?
3. Înlocuiește „trebuie/o să/aș face” cu alternative mai realiste: „pot începe să...chiar dacă.../ ar fi de dorit”.

22/09/2025

Gândul poate aduce emoția și precede emoția, gândul vine din noi, emoția vine prin noi. Gândul este ceva la care noi contribuim, poate fi ajustat și controlat, emoția nu poate fi controlată și ajustată, e de sine stătătoare, autonomă, ea trece prin noi, e rezultatul unui proces chimic, nu o putem face să treacă mai repede sau mai încet, o putem gestiona bine sau plăcut dacă ne aliniem gândurile și emoția congruent. Disonanța gând-emoție ne provoacă dezechilibru și haos. Când reușim să aliniem emoție, gând și comportament, atunci suntem noi în cea mai faină și completă formă. ❤️ Poate sună mai fain: ești ceea ce reușești să aliniezi.

Sursa: brilianta Psiholog dr.Sandra O'Connor

25/07/2025

Este esențial ca relația terapeutică sa îți ofere un spațiu în care te simți în siguranță și este firesc ca relația cu terapeutul să își atingă limitele din diverse motive: fie nu mai rezonezi cu el/ea, fie ți-ai atins obiectivele, fie ai destul de multe resurse pentru a continua procesul personal fără susținere, fie întâmpini dificultăți financiare și îți dorești o pauză.

Este in regulă să discuți deschis despre asta cu psihoterapeutul tău pentru a avea parte de o încheiere a procesului terapeutic. Cel mai probabil va fi o discuție care va aduce mai multă claritate de ambele părți 🧚🏻‍♀️

„Nu-mi mai place de terapeuta mea. Ce fac?“ Află care sunt cele două variante sănătoase de încheiere a terapiei, explicate clar și cu blândețe. 💬
🔗 https://buff.ly/ZiHkc5N

31/05/2025

23/05/2025

Long-Term Antidepressant Use Tied to Tougher Withdrawal Symptoms

A recent study reveals that people who have taken antidepressants for more than two years are significantly more likely to experience withdrawal symptoms when discontinuing the medication.

Long-term users not only face more frequent symptoms but also report greater severity and longer duration compared to short-term users.

Among those taking antidepressants for over two years, 64% reported moderate or severe withdrawal symptoms, with 12% experiencing them for over a year.

In contrast, only 7% of those who used the medication for six months or less reported severe symptoms, and most had symptoms resolve within four weeks.

The study found that the duration of antidepressant use, not the severity of underlying mental health conditions, was the strongest predictor of withdrawal.

These findings highlight the need for careful prescribing, shorter treatment durations when appropriate, and better support for tapering off antidepressants.

https://neurosciencenews.com/antidepressant-withdrawl-29118/

10/05/2025

📝 Citatul zilei

„Terapia nu e despre a schimba cine ești, ci despre a-ți permite să fii pe deplin.”
— Richard Erskine
💬 În viața de zi cu zi, ne tot străduim să fim „mai buni”, mai performanți, mai frumoși, mai organizați. Dar, adesea, uităm că fiecare parte din noi este valoroasă, chiar și acelea pe care le considerăm defecte sau slăbiciuni.
🧠 Psihoterapia integrativă nu vizează să ne „schimbe” la nivel de esență, ci să ne ajute să ne acceptăm și să ne înțelegem mai profund, să vedem dincolo de frici și limitări, și să alegem conștient cm să trăim.

Înseamnă să îți dai voie să fii complet autentic, fără a-ți impune „măști” pentru a fi acceptat. Iar asta nu se întâmplă peste noapte, dar fiecare pas spre autenticitate este un pas către transformare.
🔍 Detalii despre programele de formare de bază în psihoterapie integrativă: 👉 www.psihoterapieintegrativa.ro

07/05/2025

A doua mea psihoterapeută, cu care am făcut primii pași spre a-mi integra experiențele care au frânt mici părți din mine și emoțiile care au venit cu acestea, mi-a spus odată ceva care a rămas cu mine și în ziua de azi: psihicul are și el o limită, însă este una nevăzută. Poate fi de aici până aici. Nu poți să grăbești procesele psihice. Iar dacă forțezi psihicul, riști să-l frângi - el are nevoie de timp pentru procesarea experiențelor dureroase, in ritmul lui, nu de și mai multă presiune.
Procesul interior nu se accelerează cu voință, ci cu grijă, răbdare, timp și ghidajul potrivit.

Când ignorăm limitele psihicului, când pentru el este prea mult, acesta ne dă semnale la fel cm face corpul: anxietate, atacuri de panică, oboseală cronică, iritabilitate, neputință ș.a.

Am clienți care doresc să grăbească voit procesul terapeutic, pentru a se simți mai bine cât mai repede. Pentru a nu mai simți disconfortul. Pentru că le este teamă de durere și de toate emoțiile care îi pot frânge încă o dată. Cu toate că știu și simt că sunt acolo pentru ei, la început le e dificil să își lase sufletul purtat de altcineva. Probabil pentru că au învățat că e mai bine să-ți porți singur sufletul prin lume, căci alții îl pot răni. Sunt aici pentru voi și cu voi.

Și eu am fost un astfel de client când am început terapia, cu toate că știam teoria și eram conștientă că psihicul nu poate fi grăbit. In unele momente poate fi de-a dreptul copleșitor să îți simți emoțiile, să stai cu ele. Să simți tot ceea ce te-ai ferit să simți în tot acest timp - singurătate, nesiguranță, neiubire, tristețe, neputință, Durere cu D mare. Însă te asigur, it's worth it. Cunoscându-ți toate armurile care te-au protejat până acum este de neprețuit. Însă necesită timp, răbdare și consecvență în propriul proces.

Așadar, găsește-ți "ancora" interioară și adu blândețe, compasiune și răbdare în propriul proces terapeutic și mai ales în afara lui, în viața pe care o trăiești zi de zi.

💌 Aceasta este una dintre cărțile de beletristică pe care le . Fiecare carte are puterea de a oglindi și de a alina părți din tine.

05/05/2025

Iubirea de sine este, poate, cel mai important și frumos lucru pe care oamenii îl pot învăța în această viață, mai devreme sau mai târziu. Atunci când te iubești pe tine însuți, te accepți așa cm ești, tu cel autentic, cu toate experiențele prin care ai trecut. Înveți să te privești cu ochi blânzi și răbdători, înveți ce înseamnă limitele sănătoase și cât de mult bine (îți) fac în relații.

Iubirea se naște în relație, înflorește sau, dimpotrivă, se ofilește tot în relații. Nu putem să-i iubim pe ceilalți mai mult decât ne iubim pe noi înșine. Însă lipsa iubirii de sine, corelată adesea cu lipsa respectului de sine și a stimei de sine, este ceva ce se învață. Cu toate că procesul de învățare a neiubirii de sine creează conexiuni neuronale puternice odată cu repetiția comportamentelor, aceste conexiuni pot fi „reconstruite” ori „reformatate” prin dezvățare astfel încât să ne putem deprinde cu iubirea de sine și să formăm o nouă hartă neuronală a creierului.

Așadar, te invit să-ți iei o foaie și un pix și te las cu câteva întrebări de autoexplorare:
🧚 Cum am învățat în copilărie să fiu iubit(ă)?
🧚Ce părți din mine îmi este cel mai greu să accept – și de unde am învățat că nu sunt "demne" de iubire?
🧚 Dacă m-aș privi prin ochii unei persoane care m-a iubit, cm ar arăta iubirea de sine?

Zi cu soare,
Sorina