16/11/2025
După momentul din tabără despre care v-am povestit în postarea de săptămâna trecută, am lăsat să pătrundă în mine ideea că orice-ar fi, cumva, cumva, am să cânt.
Când am ajuns acasă după experiența aceea încă mă luptam să las trecutul să moară și să iau cu mine doar ceea ce-mi mai folosea și ca să fiu sinceră, procesul mi-a luat ceva. Știam că am deschis un nou spațiu pentru o nouă realitate pentru mine, însă tranziția n-a fost ușoară. Am avut nevoie de timp să mă așez, să mă maturizez, să mă aleg iar și iar până mă aduc cu totul în prezent.
Înțelesesem deja că instrumentul care mie mi-a fost dat să navighez tranzițiile cu ușurință este vocea, însă emoțiile încă mă năpădeau și eu mă simțeam de-a dreptul înecată de ele. E un dar să simți, așa e, însă simțirea fără putere de decizie e ca un lac în care încerci să înoți punându-ți bolovani în buzunare. Mai devreme sau mai târziu, cedam lor. Îmi rămânea însă întotdeauna convingerea că o să o scot la capăt cumva, odată, și ăsta-i și motivul pentru care n-am renunțat la mine și îmi mulțumesc și acum.
Într-unu din momentele alea de înec emoțional, m-am enervat tare că "știu ce trebuie să fac dar nu știu cum" și m-am semi rugat/ țipat la Dumnezeu să îmi arate cm să fac, cm să mă iau din punctu ăsta și să mă scot folosindu-mi vocea? (Desigur, atunci cuvintele nu erau așa de așezate, însă îi spuneam că vreau să ies și să-mi arate cum, că doar El m-a pus să cânt.:))) )
Și stând la birou cu o foaie în față și un pix în mână am început să scriu și să cânt în același timp, ca și cm cântecul era deja scris și curgea. Și-a fost ca și cm mi-ar fi adus aminte cm să inot, cm să mă fac una cu apa și să mă relaxez și uite-așa m-am trezit în balcon. Eram "la suprafață".
Era o seară de primăvară ploioasă și blândă. Literalmente mă trezisem în prezent. Îmi amintesc claritatea, ușurința, conexiunea cu picăturile ploii care loveau metalul în ritmul cântecului meu, emoția, bucuria. Mă vindecasem, eram bucuroasă din nou.
Povestea cântecului "De la Început" am spus-o și femeilor cu care-am stat în cerc la primul atelier de cântat pentru femei și l-am cântat și lor ca să le port cu mine, să le aduc aminte de ceea ce cântecul ăsta aduce aminte, că mereu poți să te-alegi pe tine și s-o iei de la început, iar de va fi nevoie de el și la al doilea și la al treilea, îl voi cânta până când nu mai uităm deloc cine suntem și ai cui. 🙏