Psiholog Laura Vîrlar

21/08/2023

Tăietorul de lemne și copacii vorbitori

Odinioară, într-o pădure deasă și fermecată, își ducea zilele un umil tăietor de lemne pe nume Ethan. Ethan era cunoscut în toată țara pentru bunătatea sa, pentru munca grea pe care o făcea și pentru respectul său profund pentru natură. El tăia doar copaci bătrâni, bolnavi sau căzuți și mereu își cerea iertare înainte de a tăia copacul.

Într-o zi, în timp ce lucra adânc în inima pădurii, Ethan a dat peste un crâng de copaci seculari. Spre uimirea lui, acești copaci aveau capacitatea de a vorbi. Ei șopteau secrete din trecutul pădurii și împărtășeau înțelepciunea care le fusese transmisă de generații.

Ethan a ascultat cu atenție și s-a simțit onorat să se afle în prezența unor astfel de ființe seculare. Unul dintre cei mai bătrâni copaci, Stejarul Inimii, a vorbit cu o voce adâncă, de tunet: „Tinere tăietor de lemne, ai tratat mereu pădurea noastră cu bunătate și respect. Am văzut cm ai grijă de frații noștri căzuți și cm onorezi cercul vieții. Dorim să-ți împărtășim înțelepciunea noastră ca semn de recunoștință.”

Ethan s-a înclinat și a spus: „Dragi ccopaci, înțelepciunea voastră este un dar foarte mare pentru mine și sunt onorat să-l primesc.”

Stejarul Inimii a continuat: „Amintește-ți, viața este un ciclu și toate lucrurile au timpul lor. Așa cm copacii cad pentru a hrăni pământul, așa oamenii trebuie să învețe să dea drumul la lucrurile care îi țin blocați. Trăiește-ți viața cu intenție și compasiune și străduiește-te să lași o amprentă pozitivă asupra lumii. Pe măsură ce anotinmpurile se schimbă, îmbrățișează schimbările din propria ta viață, deoarece ele sunt semnele creșterii și evoluției.”

Ethan dădu din cap în semn de înțelegere și recunoștință. Știa că înțelepciunea copacilor era o comoară pe care o va purta cu el pentru totdeauna.

Au trecut mulți ani de atunci și Ethan a continuat munca lui de tăietor de lemne cu și mai multă conștientizare și smerenie. El a împărtășit înțelepciunea primită de la copacii vorbitori tuturor celor pe care i-a întâlnit, răspândind ideea de respect pentru natură, dar și importanța îmbrățișării schimbărilor vieții și eliberarea de lucrurile care îi blochează pe oameni.

Povestea lui Ethan a devenit o legendă și mesajul lui încă se aude când treci prin pădurea fermecată, un ecou de tunet din crângul de stejari.

13/08/2023

Azi m-am întâlnit cu Bulă la cafea și am mai cules câteva bancuri:

1️⃣ Ora de religie la școală. Profesoara:
- Copii, amintiți-vă, cei care vor învăța de 9 și 10 vor nimeri în Rai, iar cei care învăța de 4 și 5 vor ajunge în Iad.
- Doamna profesoară, să înțeleg că nimeni nu va termina școala viu?! a întrebat Bulă îngrijorat.

2️⃣Profesoara iese în fața clasei și scrie un exercițiu pe tablă. Bulă țipă:
- Domnișoara, aveți păr sub braț!
Înfuriată, profesoara îl trimite pe Bulă acasă pentru restul zilei.
A doua zi, profesoara împinge scaunul cu brațul stâng și Bulă strigă:
- Domnișoara, aveți păr și sub celălalt braț!
Acum Bulă este trimis acasă pentru tot restul săptămânii.
Luni, doamna profesoară scapă creta. Când o ridică, îl aude pe Bulă:
- Vă pup pe toți! Ne revedem după sărbători!

3️⃣Bulă, la ora de biologie. Profesoara:
- Bulă, ce se întâmplă dacă îți tai o ureche?
- Nu mai aud cu ea.
- Foarte bine. Și dacă o tai și pe cealaltă?
- Orbesc.
- Cum să orbești, Bulă?
- Simplu, îmi cade căciula pe ochi.

4️⃣Mama aude gălăgie pe hol, în toiul nopții. Iese din dormitor și îl vede pe Bulă cu o umbrelă în mână.
- Unde pleci în toiul nopții?
- La bo**el.
- Ai tâmpit? Mucosule! Treci imediat la culcare.
După o jumătate de oră, iar gălăgie. Iar Bulă.
- Unde pleci iarăși?
- La bo**el.
- Treci imediat în camera ta!
- Bine, atunci vedem noi cm ajunge tata acasă pe ploaia asta.

De data asta care v-a plăcut?

10/08/2023

M-am gândit să vă prezint „serviciul” meu.

M-a întrebat mama unui băiețel cu care lucrez, în timp ce privea fermecată prin cabinet: „Cum e să vii la serviciu într-un loc ca ăsta?”

E magic. Fiecare zi are poveștile ei. Aici e un spațiu de siguranță și vindecare. E un tărâm al speranței și al vieții recuperate. E un loc unde oamenii plâng ca să-și regăsească forța. Unde vin ca să ocupe spațiu în viața lor.

În fiecare zi e altfel. Sunt atât de onorată să-i însoțesc temporar pe clienții mei pe drumul lor, că mă simt ca și cm particip la o mare taină.

Aici e un loc bun și pentru mine: lucrez la cursuri, materiale, exersez tehnici. Mă încarc cu energie.

Pare că locul e într-o pădure misterioasă când te uiți pe geam. Grădina din spatele blocului vine cu magia frunzelor foșnind a mister și a păsărilor care habar n-au că sunt în București. Ele își văd de treabă. O ciocănitoare cu normă întreagă s-a mutat de curând în cartier. Două mierle spun povestea familiilor lor de mierle de oraș. O pisică portocalie face salturi mortale prin iarbă după cine-știe-ce șoricel speriat.

Fiecare viață merge mai departe în felul ei unic. Eu doar sunt recunoascătoare pentru o clipă în care am văzut toate astea.

La tine la serviciu cm e?

05/08/2023

Mie îmi e dor de Bulă. Vouă?

1️⃣Bulă, la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea școlii:
- Stimații mei profesori, mă frământă o întrebare: chiar așa de imbecil eram de mă tot lăsați corigent?
- Vaai, se poate, domnule senator?!

2️⃣Învățătoarea către Bulă:
- Bulă, zi o insectă!
- Albina, răspunde Bulă.
- Zi o altă insectă!
- Albina.
- Nu, Bulă! Spune una din capul tău.
- Aaaaa, păduchele.

3️⃣ - Auzi, măi Bulă, vrem să tapetăm camera de zi și e la fel de mare ca a ta. Tu, când ți-ai pus tapet câte suluri ai cumpărat?
- 20.
- Mulțumesc
După 2 săptămâni, se întâlnesc:
- Auzi, măi tâmpitule, am cumpărat 20 de suluri și 8 mi-au rămas în plus.
- Păi și mie.

4️⃣ – Ce capitală are Marea Britanie?
Liniște.
Bulă, sfios, din spatele clasei:
- Dar ne-ați pus să învățăm capitale de țări, nu de mări.

🔸🔹 Care ți-a plăcut mai mult?

04/08/2023

„Forța nu provine din capacitatea fizică. Ea vine dintr-o voință îndărătnică.” – Mathama Gandhi

31/07/2023

Gândurile noastre se ascund de noi.😁

De ce e atât de greu să ne controlăm gândurile? O nouă cercetare condusă de UNSW Sydney arată că gândurile suprimate se pot ascunde în partea vizuală a creierului nostru – fără ca noi să știm.
🔸Ce crezi că se întâmplă dacă ți se spune să nu te gândești la ceva?
🔹Chiar și când încerci să ignori un gând, el poate exista în altă parte a creierului tău.
Cercetătorii au găsit o reprezentare vizuală a gândului, chiar și atunci când participanții la studiu au spus că au dat afară din minte gândul. Deci imaginile mentale se pot forma chiar și atunci când încercăm să le oprim, iar noi nu suntem conștienți de asta.

Studiul a fost publicat în Journal of Cognitive Neuroscience. El a urmărit activitatea creierului la 15 participanți, care au primit sarcini de a face anumite vizualizări și exerciții de suprimare a gândurilor.

Ei au primit un mesaj scris – fie „broccoli verde”, fie „măr roșu”- și li s-a cerut să nu se gândească la aceste imagini. Pentru ca sarcina să fie și mai grea, li s-a cerut să nu înlocuiască imaginea cu un alt gând.

După 12 secunde exercițiul s-a oprit și 8 dintre participanți au spus că au reușit cu succes să suprime imaginea. Dar scanarea creierului i-a contrazis: cortexul vizual (acea parte a creierului responsabilă pentru imaginile mentale) părea să producă gânduri fără conștientizarea lor și a arătat că gândul a rămas în continuare în creierul lor, deși ei au crezut că au suprimat gândul.

Există un algoritm de decodare folosit de cercetători pentru a ne citi gândurile. Folosind acest algoritm, ei pot vedea ce își imaginează oamenii chiar și atunci când ei nu sunt conștienți de asta.

Scanările au arătat că participanții și-au folosit partea stângă a creierului pentru a produce gândul și partea dreaptă pentru a încerca să-l suprime. Cercetătorii speră că această cartografiere funcțională a creierului va folosi în viitor pentru a ști care sunt zonele creierului implicate în gândirea intruzivă.

Acest studiu poate răspunde la întrebarea „De ce încercarea de a te forța să nu te gândești la ceva eșuează întotdeauna?”.

De exemplu, pentru cineva care dorește să se lase de fumat, încercarea de a nu se gândi la o țigară este o strategie foarte proastă.

Știm că omul poate avea percepție conștientă și percepție inconștientă în cortexul său vizual. De exemplu, dacă arăți cuiva o fotografie a unui păianjen, apoi îndepărtezi imaginea, creierul lui va procesa în continuare această imagine. Până acum nu se știa că gândurile funcționează în acest fel.

Imaginația poate fi inconștientă, gândurile pot apărea și ne pot influența comportamentul fără ca noi să observăm. Tot mai multe dovezi sugerează că gândurile apar inconștient și noi le putem decoda.
E clar că nu avem nicio idee despre ce e ascuns prin creierul nostru.🔹

30/07/2023

Weekend-ul liber, ce invenție minunată! 💃
Care este activitatea ta preferată în acest weekend?

29/07/2023

🔴
La ora de psihologie profesorul le prezintă elevilor stări ale psihicului uman: starea de calm, starea de iritare, starea de enervare. Scoate telefonul din buzunar, formează un număr și spune:
- Bună ziua, aș dori să vorbesc cu Gica.
- Ați greșit numărul, nu e niciun Gică aici! spune persoana, cu calm.
Profesorul le spune elevilor:
- Aceasta a fost starea de calm.
Apoi formează același număr de telefon și spune:
- Bună ziua, Gică este acasă?
- Domnule, v-am mai spus că ați greșit numărul și aici nu e niciun Gică, spune persoana de la celălalt capăt al firului cu iritare.
Profesorul le spune elevilor:
- Aceasta a fost starea de iritare.
Apoi formează din nou același număr de telefon și spune:
- Bună ziua. Puteți, vă rog, să-l chemați pe Gică la telefon?
- Domnule, ce naiba nu înțelegi?! Aici nu este niciun Gică! răspunde enervată persoana.
Profesorul le spune elevilor:
- Ați observat trei stări ale psihicului uman: starea de calm, starea de iritare și starea de enervare.
Bulă se ridică și spune:
- Domn’ profesor, eu cred că mai poate fi o stare: disperarea.
Apoi ia telefonul, formează același număr și întreabă:
- Bună ziua. Sunt Gică, m-a căutat cineva?

🟠
Usa cabinetului psihiatric se deschide si intra un barbat in patru labe, cu un cablu in gura.
Psihiatrul: – Vaaai! Dar cine a venit la noi? O pisicuta?!
Barbatul continua sa se tarasca in patru labe spre c**tul cabinetului.
Doctorul il urmareste: – Vaaaai! Un catelus?!
Barbatul se deplaseaza in liniste pe langa perete pana inspre celalalt c**t.
Doctorul insista: – Ah, cm de nu mi-am dat seama?? Un magarus?!
Barbatul scoate tacticos cablul din gura si spune: – Cu tot respectu’, dom’ doctor, ma lasati sa va trag cablul pentru net?

🟡
La un sanatoriu, pacientii isi faceau plimbarea de d**a micul dejun. Un ins tragea d**a el o sfoara.
Psihiatrul: – De ce tragi sfoara aia d**a tine?
Pacientul: – Pai, daca o imping, se indoaie!

🟢
Dacă nu știi care e diferența dintre psiholog și psihiatru... felicitări, ține-o tot așa că ți-e bine!

28/07/2023

27/07/2023

A fost odată ca niciodată un om de știință strălucit, pe nume Dr. ȘtieTot care și-a dedicat viața studierii misterelor creierului uman. Își petrecuse ani cercetând și experimentând, străduindu-se să dezvăluie secretele ascunse în faldurile complicate ale minții.

Într-o zi, după un experiment deosebit de lung și frustrant, dr. ȘtieTot a decis să ia o pauză și să-și limpezească mintea. S-a plimbat în liniște prin parcul minunat din apropierea casei, bucurându-se de priveliște și de sunetele naturii.

În timp ce mergea, a dat peste un băiețel care încerca să prindă fluturi cu o plasă. Intrigat, dr. ȘtieTot l-a întrebat: „Ce faci, tânărul meu prieten?”

Băiatul a ridicat privirea spre omul de știință și a spus: „Încerc să prind fluturi, domnule.”

Dr. ȘtieTot a zâmbit și a spus: „ Ah, minunile naturii! Știi că și creierul omului este ca o plasă de fluturi? Caută mereu să prindă idei și gânduri, așa cm încerci tu să prinzi fluturi.”

Băiatul a făcut ochii mari de curiozitate. El a întrebat: „Deci putem prinde gânduri așa cm prindem fluturi?”

Dr. ȘtieTot a chicotit și a răspuns: „Nu tocmai, dar creierul nostru are capacitatea incredibilă de a procesa și de a crea gânduri. Este ca o grădină magnifică de fluturi în capul nostru, cu idei care zboară în jur, așteptând să fie explorate.”

Băiatul a meditat o clipă la cuvintele doctorului ȘtieTot, apoi a exclamat entuziasmat: „Este uimitor! Vreau să am o grădină plină de gânduri frumoase în minte.”

Dr. ȘtieTot a zâmbit și a răspuns: „Deja o faci, micul meu prieten. Continuă să cercetezi lumea, să înveți, să-ți hrănești mintea, să menții ordine în ea și vei crea o grădină cu fluturi care va înflori cu posibilități nesfârșite.”

Cu asta, dr. ȘtieTot și-a luat rămas bun de la băiat, simțindu-se întinerit și inspirat de înțelepciunea simplă a copilului. Uneori lucrurile sunt mai simple decât credem. S-a întors în laboratorul său, dormic să-și continue căutarea de a dezvălui complexitățile magnifice ale creierului uman.

18/07/2023

🔴Ți-ai spus adesea că nu ai voință?

Azi vreau să-ți spun câte ceva despre voință și autocontrolul mental. Să vedem dacă e posibil să ne controlăm gândurile și comportamentele și cm să facem asta.

Probabil că ți s-a întâmplat și ție, ca tuturor, să ai momente în care ai spus ceva ce ai regretat apoi sau te-ai comportat într-un mod nepotrivit și pe urmă te-ai simțit foarte rușinat, dar în momentul când s-a întâmplat nu te-ai putut opri și nici nu te-ai putut controla.

Noi toți avem astfel de momente eșuate de autocontrol. Dar de ce e așa de greu să ne controlăm gândurile, emoțiile sau comportamentele și să facem ce e bun și drept pentru noi și pentru ceilalți?

Mintea noastră e un loc sălbatic cu multe gânduri, imagini și amintiri spontane ce apar și dispar fără direcție și fără intenția noastră.

E clar că noi ne putem conduce gândurile, putem alege către ce să ne concentrăm, altfel nu am fi capabili să comunicăm unii cu alții sau să interacționăm cu lumea externă. Dar cât de mult control avem asupra gândurilor și emoțiilor noastre?

🟠Oare avem sau nu avem voință?
Adesea când nu putem să ne forțăm să facem ceva, ne blamăm pentru că suntem slabi, că nu avem voință. Ne blamăm că nu putem ține o dietă, că nu am mai citit demult o carte, că nu ne-am mai dus la sală, că nu ne facem timp pentru noi, că nu ne putem controla gândurile, că nu ne putem abține de la anumite comportamente.

Ce e voința? Voința e abilitatea de a depăși tendințele naturale și automate și de a urma unele obiective valoroase, pe termen lung.

Voința e esențială pentru viață, este implicată în luarea deciziilor, argumentare, gândirea inteligentă.

🟡Dovada că ai și tu o mare voință:
Voi lua un exemplu simplu, precum faptul că mergi zilnic la serviciu. Această simplă acțiune ncesită o voință enormă. E nevoie să te forțezi să părăsești patul confortabil în ciuda dorinței de a te culca la loc. Apoi te trezești, ai aceeași rutină de dimineață, înfrunți traficul și ajungi stresat la job. Sau lucrezi de acasă și stai ore pe scaun la meeting-uri interminabile și nici nu mai știi unde se sfârșește munca și unde începe programul de după muncă.

Faci toate astea pentru a avea confort și securitate pentru tine și cei iubiți.

Este doar un exemplu simplu de voință din viața ta. Multiplică asta de zeci de ori pe parcursul zilei când faci acțiunile necesare pentru a-ți atinge obiectivele zilnice și a-ți respecta valorile. Ai foarte multă voință.

Voința e posibilă datorită cortexului prefrontal care se activează și ne permite să ne inhibăm gândurile intruzive nedorite, emoțiile și comportamentele care ne distrag de la a ne urmări țelurile vieții și nevoile.

Voința are, desigur, limitele ei și variază de la un moment la altul. Uneori ne simțim puternici și capabili să rezistăm la impulsurile noastre imediate, în timp ce alteori cedăm imediat. Cu toții ne putem aminti momente în care voința noastră era slabă.

Adesea e greu să ne amintim momente când ne-am exercitat cu forță voința și autocontrolul.

🟢Exercițiu: Rememorează un moment când ai dat dovadă de voință puternică sau de autocontrol
Te invit să identifici exemple în care voința ta a fost foarte puternică, în care nu a fost nevoie să te lupți cu ea, să cauți să te motivezi, să tragi de tine. Pur și simplu ai făcut ce trebuia când trebuia, ce era corect, ai atins obiectivul fără nicio problemă.

Lasă-mi un comentariu în care te rog să-mi spui dacă ți-ai amintit cu ușurință momente în care voința ta a fost puternică și ți-ai atins obiectivul propus.

30/06/2023

A fost odată ca niciodată, într-un sat mic și liniștit, o tânără pe nume Lili. Lili era blândă, creativă și plină de vise. Doar că, nu observase de când, în urma ei mergea mereu o creatură răutăcioasă care o urmărea oriunde mergea – creatura se numea Anxietatea.

Anxietatea era ca o umbră, șoptind constant gânduri de îngrijorare la urechea lui Lili. O făcea să se îndoiască de ea însăși, să-și pună la îndoială abilitățile și să se teamă de necunoscut. Ori de câte ori Lili dorea să încerce ceva nou, să plece într-o aventură sau să cunoască oameni noi, Anxietatea își înfășura tentaculele invizibile în jurul ei, oprind-o.

Într-o zi, în timp ce Lili se plimba prin piața satului, a observat o librărie veche și ciudată ascunsă într-un colț. Curiozitatea s-a stârnit în ea și a simțit un imbold să intre. Micul clopoțel de deasupra ușii a scos un sunet cristalin când ea a pășit înăuntru.

Librăria era o încăpere intimă și caldă, plină de rafturi cu cărți, uzată și deteriorată de anii mulți de citit care trecuseră peste ea. În timp ce Lili răsfoia titlurile, a dat peste o carte cu o copertă frumoasă, aurită numită „Călătoria secretă a curajului”.

Intrigată, Lili a scos cartea de pe raft și a deschis-o la prima pagină. În timp ce citea, ea a descoperit că în carte erau povești despre oameni curajoși care și-au depășit temerile și și-au regăsit puterea în ei înșiși. Cu cât citea mai mult, cu atât își dădea seama că fiecare poveste oglindea propria ei luptă cu Anxietatea.

Lili a aflat despre personaje care se confruntau cu frica de înălțime, frica de locuri aglomerate, frica de a vorbi în fața altor oameni. Acești oameni au împărtășit călătoriile lor de a face pace cu Anxietatea lor, de a o înțelege și de a învăța să coexiste cu ea. Aceste personaje au descoperit că Anxietatea nu era dușmanul lor, ci mai degrabă o reamintire a curajului și rezistenței lor.

Inspirată de aceste povești, Lili a decis să se îmbarce în propria călătorie secreă a curajului. Ea și-a îmbrățișat Anxietatea, recunoscând prezența ei, dar fără a o lăsa să îi mai conducă viața. A înțeles că este o parte naturală a ei, care încearcă să o protejeze de necunoscut.

Regăsind motivarea, Lili a început să facă pași mici în afara zonei ei de confort. S-a alăturat unei clase de artă locală, unde și-a exprimat emoțiile prin picturi vibrante. A participat la adunări ale comunității și și-a împărtășit poveștile, gândindu-se că ar putea ajuta alți oameni care se luptau cu propriile frici.

Pe măsură ce Lili se aventura în călătoria ei tot mai departe, ea a descoperit un grup de oameni care se întâlneau, își exprimau experiențele și își ofereau încurajare unii altora în timp ce-și înfruntau temerile.

A mai descoperit că anumite acțiuni ale ei au puterea de a ține Anxietatea mai departe de ea. Uneori inspira și expira numărând până la 4, alteori își concentra atenția la ceea ce o înconjura sau adopta anumite poziții corporale despre care știa că reușesc să o liniștească.

Adesea punea îngrijorările și temerile ei pe frunzele de lotus ce pluteau pe apă, încredințându-le necunoscutului. Alteori le transforma în zmeie și le dădea drumul către nori.

Învățase să se joace cu temerile și gândurile ei, iar asta a adus în fața ochilor ei o Lili deosebită de cea de până acum.

Zilele s-au transformat în săptămâni, săptămânile în luni. Încrederea lui Lili a crescut, iar Anxietatea ei, deși uneori o mai însoțea tăcută, nu o mai îmbrățișa cu tentaculele ei. Ba chiar uneori, când se întorcea, nici nu o mai urmărea.

Uneori Anxietatea îi mai șoptea la ureche îndoieli și frici, dar Lili învățase că ea construia realitatea, nu fricile și gândurile ei. Știa că este mai puternică decât temerile ei și că visele ei merită împlinite.

Odată cu trecerea timpului, satul a observat o schimbare remarcabilă la Lili. Acum ea radia un sentiment de calm, înțelepciune și încredere și ea a devenit o sursă de inspirație ajutându-i și pe alții să-și înfrunte propriile temeri.

Astfel povestea despre Lili și Anxietate a devenit o legendă transmisă de-a lungul generațiilor. I-a învățat pe oameni că anxietatea nu e o barieră în calea viselor lor, ci o piatră de temelie pentru creșterea personală și puterea interioară.

Amintește-ți și tu, cel care citești această poveste, că ai puterea de a porni în propria călătorie secretă a curajului.