21/01/2026
Un adevăr pe care îl purtăm în tăcere
Vânătoarea de vrăjitoare nu a fost doar despre moarte.
A fost despre frică.
Frica de a simți.
Frica de a vedea.
Frica de a ști.
Nu au fost arse doar femei. Au fost arse daruri, a fost ars curajul de a spune adevărul interior.
În memoria colectivă:
– intuiția a devenit periculoasă
– clarsimțirea a fost pedepsită
– clarvederea a fost asociată cu moartea
– oamenii conectați spiritual au devenit ținte
De atunci, multe daruri nu s-au pierdut.
Au fost închise. Nu din lipsă ci din nevoia de supraviețuire.
Astăzi, mulți oameni:
– simt adevărul, dar tac
– sunt de acord cu spiritualitatea, dar nu îndrăznesc să spună
– trăiesc intuiția, dar nu o pot povesti nimănui
Nu pentru că nu ar fi reală, ci pentru că, în profunzime, spiritualitatea a fost asociată cu pericolul, rușinea și respingerea.
Aceste memorii sunt karmice, transgeneraționale și colective.
Și se pot reașeza atunci când siguranța interioară este restaurată.
📍 Cluj | 7 februarie
Nu pentru a demonstra ceva, ci pentru a nu te mai ascunde de tine.
