08/02/2026
Dumnezeu nu a venit la mine ca un tunet, ci ca o respirație liniștită.
Aici în această mănăstire, între piatră veche și rugăciune șoptită, am învățat acum mai bine de 20 de ani că vindecarea nu grăbește pașii și nu face zgomot.
Credința s-a așezat încet, ca o lumină care nu orbește. Nu mi-a luat durerea dintr-o dată, dar mi-a dat sens pentru ea. În liniștea aceea, Dumnezeu nu mi-a promis drumuri ușoare, ci o inimă care poate duce drumul.
De atunci, ori de câte ori viața se clatină, mă întorc acolo în mine. Știu că apropierea de Dumnezeu nu e despre perfecțiune, ci despre încredere. Despre a te lăsa ținut, chiar și atunci când nu mai ai putere să te ții singur.