14/08/2025
- “Petra, ce faci când lumea ta se răstoarnă?”
Aud des, în cabinet, dureri care, puse în cuvinte, sună așa.Și unele dintre ele, oricât de personale ar fi, rămân universale.Pentru că, într-un fel sau altul, toți ajungem să ne confruntăm cu pierderea reperelor și cu întrebarea „cum merg mai departe?”
Există momente în care realitatea se răstoarnă și simțim că nu mai avem control.Poate lumea noastră, cu reperele ei familiare, se întoarce pe dos, iar noi rămânem suspendați între ce a fost și ce urmează.Astfel apare nodul din gât, tensiunea în piept, dificultatea de a vorbi, toate sunt răspunsuri ale corpului atunci când emoțiile nu își găsesc încă locul și cuvântul potrivit.Uneori, această tensiune deschide o “supapă”, si anume lacrima.Și e mare chestie daca înțelegi că NU e slăbiciune, ci este un mecanism natural de eliberare.Lacrima poate fi si primul pas spre asumare, moment în care renunțăm să mai luptăm împotriva a ceea ce este clar.Însă aici apare întrebarea esențială: ce facem cu aceste conștientizări?
Alegem să intrăm în contact cu durerea și să o înțelegem? sau o mascăm, așa cm am învățat ani la rând pentru a fi acceptați și validați? Și nu e, oare, acest compromis o formă subtilă de a ne trăda (over and over again) propriile alegeri și dorințe?
Psihologic vorbind, dezamăgirea se naște pe terenul așteptărilor.Cu cât acestea sunt mai mari, cu atât impactul realității este mai dur.Și totuși, în timp, dezamăgirea poate aduce claritate, lucrurile sunt ceea ce sunt, dincolo de dorințele noastre. Procesul de desprindere seamănă cu închiderea unei uși către un capitol vechi.Nu se face brusc.Uneori, lumea așa cm o știam se schimbă peste noapte, iar noi rămânem pe puntea fragilă dintre ieri și mâine.Necesită răbdare, reflecție și curajul de a păși în „marele necunoscut” adică in acel spațiu interior și exterior care sperie, dar care, așa cm spunea Rollo May, nu se traversează prin lipsa fricii, ci prin puterea de a continua în ciuda ei!
Așadar, dragii mei, când lumea vi se răstoarnă, nu vă grăbiți să o puneți la loc.Stați puțin în acel gol, priviți ce v-a rămas și ce încă vă ține în picioare. Acolo începe, încet, adevărata reconstrucție.🤗
#