16/01/2026
În seara asta îmi pregătesc cabinetul pentru grupul IoPT închis de mâine.
Mut scaunele și plantele, aerisesc, aprind o lumină caldă. Încetinesc voit ritmul, mă uit la spațiu și imi dau timp să îl „ascult”. Îmi iau timp sa fiu curios in legătură cu lucrurile ce vor apărea in rezonanță maine.
Pentru mine, nu e doar o pregalătire logistică, ci mai degrabă felul meu de a spune, înainte ca cineva să ajungă mâine: aici ești binevenit/ă exact așa cm ești.
Știu bine că un grup axat pe procesarea psihotraumei are nevoie de mai mult decât scaune. Are nevoie de un loc care să poată ține în siguranță rușinea, vinovatia, frica, furia sau neputința, fără să grăbească nimic.
Mâine, aici, oamenii vor veni cu bucăți sensibile din ei, părți care poate au fost ignorate, criticate, abandonate si clivate. Părți psihice care încă nu știu dacă e sigur să se arate.
Astfel că rolul meu începe cu ceea ce fac deja din seara asta: creez un spațiu care poate conține.
Un „container” suficient de stabil încât să permită adevărului interior să apară in siguranță.
P.S. Grupul deschis din 24 ianuarie este complet ocupat insă la cel de duminică, pe 25 ianuarie, mai sunt cateva locuri.