20/10/2025
Schimbarea e un cuvânt frumos… până când devine realitate.
Atunci, apare o parte din noi care spune: „Mai bine rămân așa. E mai sigur.”
Aceasta este rezistența la schimbare — un mecanism psihologic profund, care nu ne sabotează, ci ne protejează.
Corpul și mintea noastră iubesc familiarul. Chiar și atunci când acel familiar doare.
E paradoxal, dar zona de confort nu e întotdeauna confortabilă — e doar cunoscută.
De exemplu:
Ana își dorește să pună limite mai clare în relațiile ei.
A citit, a vorbit despre asta în terapie, știe ce are de făcut.
Și totuși, în momentul în care trebuie să spună „nu”, simte o frică puternică în piept și o voce interioară care o oprește:
„Dacă se supără? Dacă mă respinge?”
Nu e lipsă de voință. E frica de pierdere — parte din rezistență.
Rezistența nu se depășește prin forță, ci prin înțelegere.
Primul pas este să o observăm fără judecată:
📍 „Ce parte din mine se teme acum?”
📍 „Ce ar pierde dacă aș face această schimbare?”
🧘♀️ Tehnică terapeutică simplă:
În momentul în care simți rezistență, numește-o cu voce tare.
Spune: „Simt o parte din mine care nu vrea această schimbare. O văd. O aud.”
Apoi respiră adânc și adaugă: „Și totuși, aleg să fiu curios.”
Curiozitatea este antidotul rezistenței.
Pentru că acolo unde e curiozitate, nu mai e judecată.
Doar spațiu pentru înțelegere și transformare.
📌 Schimbarea nu cere perfecțiune. Cere prezență, blândețe și răbdare. ❤️🙏🏽
