14/09/2025
Un grup distinct și enigmatic, care ar putea pune unele amprente în biologia si oncologia moleculara si poate si in cea clinica a anilor ce vin?!
Descoperirea fiind atat de nouă, încă nu știm dacă obelisk-urile reprezintă adevarate forme de viață sau entități aflate „ la marginea” acestei definiții. Ele nu sunt independente si depind totalmente de celula gazda pentru replicare.
Dacă au vreun impact asupra sănătății umane, iarăși nu știm. Este prea devreme!
Mai mult, încă n-am găsit nici originea evolutiva (neexistând o omologie clara cu virusurile, viroizii sau alte entități infra-microbiologice) și nici macar nu am început să elucidam rolul lor în ecologia microbiană umană. Oare cm interacţionează cu bacteriile gazdă, cm influenţează sau nu influenteaza alte microorganisme sau procese din microbiom uman? Se ivesc tot felul de întrebări iar viitorul, poate va aduce si răspunsurile.
Dar ce sunt și unde au fost identificate aceste obeliscuri? Asistat de un instrument AI, as putea sa le descriu astfel:
- „Obelisks” sunt elemente transcriptomice microscopice, asemănătoare cu viroizii, compuse din ARN.
- Știu să codifice proteine noi, denumite „oblins”. Deja cunoaștem ca proteina Oblin-1 poate participa la legarea ionilor metalici iar Oblin-2 participa la interacțiunea cu enzimele celulei gazdă.
- Obeliscurile par a veni si a pleca! Au fost detectate în microbiomul uman (circa 7 % dintre probele de scaun și 50% din probele orale au conținut obeliscuri) iar in multe cazuri, prezenţa lor a fost persistentă, putând fi detectate la același individ, chiar peste 300 de zile.
Viitorul ar putea determina dacă aceste entități ar putea devin markeri de sănătate sau de boală a microbiomului.
🔎❗️De ce citesc despre astfel de noțiuni extrem de recent apărute?
Pentru că, deși din iunie până în prezent nu am citit nimic despre existența vreunei dovezi directe cm că obeliscurile sunt implicate în cancer, se pot face câteva speculații care sa contureze unele ipoteze de lucru in oncologia moleculara, mai ales pentru studii de corelație sau functionale, lucrări privind potențialul lor terapeutic sau de biomarker sau - de ce nu - interactiunile cu imunitatea, inflamația si microbiomul. Ca tot vad diverse persoane care considera (intr-un veritabil efect Dunning-Kruger) ca stăpânesc manipularea microbiotei in terapia cancerului, când de fapt si de drept, aceasta este o problema atat de complexa si care se cere analizata atat de critic inainte de a fi aplicata, încât- personal, - mi-e încă teama de a deschide mult gura in aceasta privința! 😉
Da! „potențialul” manipulării microbiomului în oncologie e uriaș, dar ceea ce s-a confirmat clinic până acum reprezintă doar o foarte mică parte!😜😜😜🔎
Înțelegerea generală a faptului că microbiomul influențează cancerul (prin metabolism, inflamație, imunitate, metabolismul medicamentelor) este relativ bine stabilită dar NU ESTE INDEAJUNS! Personal, opiniez pentru faptul că, desi ne aflam la cca. 40% din înțelegerea mecanismelor majore de interactiune intre microbiota (mai ales posbiotica) si cancer, încă ne lipsesc multe detalii fine și mai ales, cm anume fiecare dintre speciile de microbi sau mai bine spus, fiecare metabolit postbiotic al fiecărei specii, interacționează cu rutele de semnalizare celulara specific alterate in cancer.
Totuși multora dintre persoanele care sugereaza bieților pacienți tot felul de scheme "fantastice", aceste lucruri nu le spun nimic. Ei cred ca știu deja totul! 😜🤣🙃
Dar sa ma întorc in final la obeliscurile noastre! Cred ca, deși încă nu exista niciun fel de mică certitudine ca ceva se va adeveri, ar putea fi oportune unele idei pe care deja le-am si transmis catorva amici interesati de aprofundare:
- ARN-urile necodificante (incl. virale, ARN circulare etc.) pot afecta expresia genelor, interfera cu reglarea transcripțională / post-transcripțională. Dereglările în aceste domenii fac deseori parte din oncogeneză. Oare cele ale obeliscurilor nu?
- Deoarece microbiomul joacă un rol tot mai recunoscut în cancer prin inflamație, metabolism, modularea imunității, efecte epigenetice etc., de ce obeliscurile care modifică comportamentul bacteriilor din microbiom, sau interacțiunea acestora cu sistemul imunitar, nu ar putea indirect să influențeze riscul de cancer?
- Desi prezența persistentă a obeliscurilor sugerează că gazdele (bacteriene, umane) pot tolera aceste elemente, totuși toleranța nu înseamnă inofensivitate. De multe ori, ceea ce este tolerat si menținut in stare latenta, in anumite schimbari de condiții (stres, mutații, disbioze, imunodepresii) poate deveni oportunist problematic.
- Daca proteinele oblins ar putea interacționa cu componente celulare gazdă, eventual cu enzime sau cu sisteme care controlează expresia genelor, răspunsurile la stres etc., ar putea avea potențialul de a modifica si comportamentul unei celule care nu mai respecta diviziunea, creșterea si diferențierea normală? Acest potențial ar putea fi manipulat?
Sunt întrebări pe care deja le-am lansat (intr-un altfel de limbaj) intr-un anumit mediu. Le las si aici ca martor pentru viitor! 😜🔎❗️
