09/11/2025
Suntem și umbră și lumină și în fiecare dintre noi trăiesc două forțe: lumina care vrea să strălucească și umbra care vrea să fie văzută.
Mult timp am fost învățați să ne ascundem părțile întunecate... furia, frica, gelozia, rușinea, nevoia de control, crezând că doar ceea ce este „pozitiv” ne face demni de iubire.
Dar adevărul este că nu putem fi întregi fără partea de umbră din noi.
Umbra nu este dușmanul luminii, ci rădăcina ei.
Ea poartă darurile noastre ascunse, părțile din noi care au fost respinse, dar care așteaptă să fie văzute, îmbrățișate și transformate.
Atunci când avem curajul să stăm cu umbra, fără judecată, fără rușine, începem să înțelegem mesajul ei.
Ea ne arată unde ne lipsește încă iubirea față de noi înșine.
Integrarea umbrei înseamnă acceptare. Să privim în oglindă și să spunem: „Și aceasta sunt eu.”
Fără a nega, fără a ne lupta, fără a încerca să devenim perfecți.
Când îmbrățișăm umbra, ea se transformă. Ne transformă.
Frica devine putere, rușinea se topește în vulnerabilitate, furia se convertește în claritate.
Și din dansul dintre lumină și întuneric se naște autenticitatea... starea în care nu mai trebuie să alegem între una și alta, ci putem fi tot ceea ce suntem.
Psihoterapeut Alexandra Stoica
