Psih. Anca Elena Boalca

22/12/2025

Despre evenimentul Encounter, București în perioada iulie 20 - 26
La cafea cu Psih. Anca Elena Boalcă și Psih. Paul Diaconescu

Linkul de înscriere http://nktr.eu/?fbclid=IwdGRjcAO2Le1jbGNrA7Yt5mV4dG4DYWVtAjExAHNydGMGYXBwX2lkDDM1MDY4NTUzMTcyOAABHtywUQkqdRAShhg5JB_f0iAM_gdPIIRmNsakyJXdn3xCFH2TeLp5ZmRY9Xey_aem_RRf9fsbuYj_a1fkBuWibZA

22/12/2025

Când mă gândesc la 2025, mă gândesc la conexiunile autentice, fie ele de prietenie sau de iubire.
Viața înseamnă, în esență, oamenii potriviți.
Știința spune lucrul acesta, nivelul nostru de fericire este legat direct de oamenii din viața noastră.
Pe măsură ce avansăm in viață,  profilul conexiunilor autentice se schimbă.
Conexiunile adevărate se construiesc pe comunicare profundă, fluidă și asertivă. Nu este loc pentru dramă sau jocuri de putere,  ele oferă o stare de siguranță și armonie
Putem vorbi deschis, fără să ne rupem sau să ne rănim. Și aceasta mă duce la o altă idee puternică: orice situație, oricât de dificilă, când este abordată cu comunicare autentică, capătă adâncime și devine o cale de salvare comună.

De ce sunt atât de puternice aceste legături?
Pentru că te văd, te aud și sunt aici pentru tine. Această frază terapeutică are o putere transformatoare asupra psihicului: îl schimbă, îl repară, îl transformă. 

Magia se întâmplă când un psihic rănit întâlnește un psihic dispus să îl vadă, să îl audă și să fie prezent.
„Am nevoie ca tu să crezi în mine, poate mai mult decât cred eu”, iar această încredere externă ne oferă posibilitatea de a învăța un nou model de relaționare, pe care nu l-am avut la dispoziție în copilărie. Psihicul are nevoie de un martor care să consemneze existența lui autentică. Acest lucru îl putem oferi în cadrul conexiunilor autentice.

Adesea, avem tendința de a idealiza trecutul, fie că păstrăm cu strictețe conexiunile dureroase ca într-un cortegiu sumbru, fie că îl înrămăm ca pe icoane pe peretii psihicului, uitând să-i aducem în prezent și să ne raportăm la trecut din perspectiva Eul prezent. Întrebarea este, trecutul trăit mai este valabil pentru prezentul pe care îl am? Viața este aici și acum.
Iar dacă nu putem pune trecutul la locul lui, nu vom putea trăi cu adevărat prezentul.

Să vorbesc în spiritul prezentului, asta este "lecția" anului 2025 care a venit cu următorul gând: când trecutul trăiește în prezent, e ca și cm tu trăiești într-un cimitir.

Vă doresc sărbători frumoase și conexiuni autentice!

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

19/12/2025

Te anulez prin condiționare
La nivel psihic, lucrurile nu sunt întotdeauna clare, directe și conștiente. Adesea, drumurile psihice trec prin umbra inconștientului. Acel loc în care zac vulnerabilitățile, durerile, frustrările și părțile pe care nu le putem accepta. În viața noastră, apare cineva care apasă toate butoanele, prin prezența sau comportamentul său, pare să interzică exprimarea autentică a ceea ce simțim. Nu te poți simți liber, pentru că celălalt te judecă, te critică sau îți retrage afecțiunea. Este o formă de condiționare afectivă prin anulare.
Condiționarea afectivă este adesea un mecanism de apărare al celuilalt, " o fac ca să mă simt puternic", nu dintr-o putere interioară. Este o relație de obiect disfuncțională, în care celălalt te tratează nu ca pe un subiect separat, cu propriile nevoi, ci ca pe o extensie a sa care trebuie supusă.
Atunci când un părinte condiționează afecțiunea pentru copil, oferind dragoste doar atunci când copilul se conformează, atunci apare anularea afectivă. Copilul învață să-și îngroape propriile emoții și nevoi pentru a fi iubit. 

În cuplu, condiționarea emoțională este o pedeapsă gratuită a neputinței, partenerul care nu poate accepta emotiile celuilalt exercită putere prin retragerea afecțiunii.
Când ești prins într-un astfel de labirint psihic relațional, primul lucru care se întâmplă este că îți pierzi vocea. Acțiunile și gesturile devin tot mai mici, corpul începe să vorbească prin simptome , iar sistemul nervos este în alertă.
Uneori, căutarea unei fisuri în labirint înseamnă să te orientezi spre altceva, o activitate care te reconectează cu tine. Alteori, retragerea în liniște este necesară pentru a dobândi contactul cu propriul tău adevăr emoțional, într-un spațiu protejat de invazia celuilalt.
Am scris acest text ca o formă de încurajare pentru toți cei care se află într-un astfel de labirint psihic . A trăi o astfel de experiență nu este doar o suferință, ci poate fi și o formă de întărire.
Uneori, viața ne trimite să petrecem un timp într-un „batalion disciplinar"emoțional.Un loc unde înveți, prin contrast, cât de prețioasă este libertatea interioară și cm să o aperi.

Psih.Anca Elena Boalcă

15/12/2025

„Fidelitatea este o alegere” , însă această alegere nu este doar morală sau relațională, ci este profund legată de starea de integrare a self-ului. Într-o epocă în care fidelitatea este percepută adesea ca o limitare a libertatii, din perspectivă psihodinamică este o consecință a capacității de a te conține.

Din perspectivă psihodinamică, fidelitatea nu este despre celălalt, ci despre relația cu sine.

Ea apare atunci când, la nivel psihic, individul se simte integrat, coerent și „întreg”. Acest echilibru interior ( conceptului de self autentic din teoria lui Winnicott) permite persoanei să tolereze ambivalența, să gestioneze frustrarea și să nu caute în exterior repararea unei fracturi interne.

Fidelitatea devine astfel o extensie naturală a stării de integrare, nu o constrângere externă.

La polul opus avem infidelitatea ca simptom al dezechilibrului.
Infidelitatea apare adesea pe un fond de fragmentare internă.
Ea poate fi o acțiune defensivă prin care individul încearcă să evite o confruntare cu propriile goluri, conflicte nesoluționate sau cu o necunoaștere a identității.

Cea mai gravă formă de infidelitate este „cea nerecunoscuta”.
Persoana trădează, dar nu recunoaște, nici măcar față de sine însăși.
Aceasta este o dublă slăbiciune: trădarea celuilalt și trădarea propriei realități interioare. Din perspectivă psihodinamică, acest mecanism implică negarea și scindarea. În felul asta este evitată frica de pierdere.
Infidelitatea este un simptom al pierderii neprocesate și neintegrate.

Infidelitatea poate fi văzută ca o formă de „hoție” psihică: se fură afecte, atenție și valoare fără a exista o prezență autentică și integrata a Selfului. Este o relație bazată pe un self fals (Winnicott), unde individul „fură” beneficii oferind o imagine iluzorie.

Incongruența emoțională a infidelului este adesea inconștientă. Mesajele ambivalente „sunt al tău, dar și al alteia” reflectă o confuzie internă a obiectelor de atașament.
Persoana poate oscila între dorința de intimitate și teama de angajament, între nevoia de stabilitate și impulsul de a fugi, fara a integra acele părți conflictuale.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

09/12/2025

Despre cadouri - Cadoul este despre cel ce oferă sau despre cel care primește?
La cafea cu Psih. Anca Elena Boalcă și Psih. Paul Diaconescu

Găsiți toată seria de Blip Psy pe pagina de Instagram Psih. Anca Elena Boalca

05/12/2025

Dificultatea de a avea o relație de cuplu✨

În epoca contemporană, izolarea emoțională se evidențiază ca o patologie socială, un "cerc vicios" al singurătății cu efecte fiziologice și psiho-sociale profunde.
Declarația "nu mai vreau nicio relație" este adesea un simptom al neacceptarii pierderii. Ea ascunde un istoric relațional marcat de răni de atașament neprelucrate, unde suferința a condus la stabilirea unor mecanisme puternice de apărare, fie prin control și anxietate, fie prin distanțare și retragere afectivă.

Această dinamică alimentează o anxietate uriașă, teama de singurătate și teama de relație sunt într-un conflict intrapsihic. Nevoia de conexiune este într-un conflict cu frica de a pierde.
Rațiunea eșuează în gestionarea acestui conflict, pentru că el este înrădăcinat în repetarea compulsivă a tiparelor de atașament interne, activate la nivel inconștient.
Fuga de suferință devine astfel o cădere în haosul suferinței nerecunoscute și neintegrate.

Nucleul suferinței în cuplu este o ruptură emoțională care nu poate fi reparată prin mijloace exterioare. Reparația are loc doar în spațiul relației, printr-un act de simțire reciproca autentică, "te vad și te simt".

Pentru femeie, esențial este să fie văzută și aleasă în vulnerabilitatea sa, acesta oglindire confirmă existența ei emoțională și o scoate din invizibilitatea traumei narcisice.

Pentru bărbat, esențial este să se simtă suficient și valorizat. Suferința pe care o provoacă partenerei este interpretată inconștient ca un eșec al self-ului său protector, declanșând o furtună narcisistică de furie sau retragere afectivă.

În momentul în care partenerul răspunde pozitiv afectiv, receptiv și implicat emoțional (trasaturile atașamentului sigur), se creează un mediu de holding. Aici, durerea emoțională își poate îndeplini funcția de semnal, fără a fi copleșitoare, iar pierderea poate fi în sfârșit metabolizată.
Văzutul reciproc devine astfel fundamentul unei noi internalizări, o experiență a self-ului validat, conectat și viu.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

02/12/2025

Romantismul, un dialog despre magie și iubire

Weekendul este un spatiu pentru inspirație și introspectie. Așa că revin cu o reflectare despre romantism, nu cel din filme, ci cel din sufletul nostru.

Îl simțim cu toții, dar puțini îl recunoaștem, îl acceptam. Romantismul este cadrul psihic în care vulnerabilitatea întâlnește grija, excitarea fizică, blândețea, comportamentul spontan este cadrul relației romantice. Este momentul în care celălalt devine centrul universului tău, iar fantezia iti umple de energie sistem psihic, într-un sens pozitiv

Este mai mult decât o stare, este un mod in care ne relaxam cu celălalt la nivel psihologic. Ne oferă un ideal edenic care ne echilibrează tensiunea interioară și ne impulsionează psihodinamic. Romantismul nu este doar despre dragoste, ci despre cm această stare ne transformă pe dinăuntru, este un proces.

Dar ce se întâmplă când nu cultivam acest cadru?

Când relația încetează a fi un spațiu de intimitate și devine o tranzacție: "Eu fac asta, tu faci asta" sau "Stai cu mine pentru că împreună ne rezolvăm problemele". În acest moment, cadrul romantic se sparge. În locul excitării și al bucuriei, apar: frustrarea, furia, tristețea și o profundă lipsă de sens în doi.

Romantismul moare exact atunci când transformăm relația într-o soluție pentru problemele noastre, când o golitim de magie pentru a o umple cu funcționalitate. Îl omorâm când încetăm să mai visăm împreună și începem doar să negociem.

Sa nu uitam de speranță, romantismul nu dispare, ci doarme. Îl putem trezi. Prin recunoașterea vulnerabilitățatilor, prin revenirea la gesturi mici și sincere, prin alegerea de a vedea din nou persoana, nu tranzacția și utilitarismul relației.

Putem trăi iubirea fără acest cadru romantic?!

Psih.Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

17/11/2025

Iubirea este reîntregire.

Iubim inconștient, fara logică, fara rațiune. Alegerea unui partener este un dans, ghidat de o imagine interioară a felului în care am văzut iubirea și am simțit îngrijirea.

De ce ne „alegem” anumiți parteneri?

Psihodinamic, răspunsul este simplu.

Ne îndreptăm instinctiv către cei care poartă în ei părțile noastre pierdute, reprimate, neacceptate, durerose.

El este rațional, eu sunt emoțională.
Ea este extravertă, eu sunt rezervat.

În partener, întâlnim o bucată din puzzle-ul nostru interior.

Iar când apare conflictul?

Nu este doar o ceartă. Este un protest inconștient. Este modul în care psihicul strigă: „Uită-te la mine! Sunt rănit! Nu vezi această parte din mine?”.

Conflictul adesea evidențiază rănile pe care le purtăm cu noi, răni pe care partenerul le atinge fără să vrea.

De ce tocmai el/ea? De ce simțim o atracție atât de puternică?

Ne îndrăgostim adesea de cei care au același tip de răni emoționale, dar care s-au adaptat diferit.

Ne recunoașteți unul pe celălalt la un nivel profund, chiar dacă la suprafață suntem diferiți.

Această conexiune, deși intensă, este motorul principal al creșterii. Prin el/ea, vezi în oglindă propriile tale mecanisme de adaptare și supraviețuire.

Iar intimitatea? Este mai mult decât fizică.

Sexualitatea sănătoasă este un limbaj al inconștientului.

Este o cale profundă prin care ne reglăm emoțional, ne reconectăm cu părțile noastre disociate și comunicăm iubirea și acceptarea într-un mod care depășește cuvintele. Este un spațiu sacru de reparare și reîntregire.

Ce oferim, de fapt?

În acest dans al reîntregirii, cel mai mare cadou pe care îl putem oferi nu este perfecțiunea, ci prezența autentică.
Să fim o oglindă onesta, care reflectă cu bunătate părțile frumoase, dar și spațiul sigur în care partenerul își poate vedea și îngriji părțile vulnerabile.

Calea către o relație profundă nu este evitarea conflictului, ci transformarea lui într-o oportunitate de a te cunoaște și pe tine și pe celălalt mai bine.

Este o călătorie în care iubirea devine cel mai puternic instrument de vindecare și evoluție.

Psih.Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

12/11/2025

03/11/2025

Weekendul trecut am participat la Conferința Internațională de Psihotraumatologie organizată de ISTT, va invit sa citiți articolul pe care l-am scris pentru revista Viața Medicala.
Mulțumesc cu recunoștință Cristina Ghioca!

Conferința Internațională de Psihotraumatologie a oferit o paletă largă de dezbatere, de la prezentări teoretice și cercetări românești până la exerciții practice interactive.

19/10/2025

Despre femei, putere și curaj

Am regăsit aceste rânduri, scrise acum șapte ani, și am rămas uimită cât de actuale sunt. Le împărtășesc cu tine, așa cm le-am simțit atunci.

Mereu am crezut că sufletul unei societăți civilizate se vede în ochii femeilor ei. O femeie care știe cine este, știe și să spună „nu” când i se încalcă demnitatea.

Privim spre societăți ca Marea Britanie și vedem modele de putere feminină, sprijinite de legi care le apără. La noi, însă, să fii victimă este văzut aproape ca o rușine. Aud atât de des „ea a cerut-o!” în loc de „cum poți să o ajuți?”. Această atitudine ne doare pe toate.

În România, purtăm în ADNul colectiv o imagine a femeii ca fiind slabă, dependentă și frivolă. Noi, femeile, moștenim adesea o povară invizibilă de traume și resentimente, pe care o ducem mai departe fără să ne dăm seama.

Un abuz nu te doare doar atunci. Îți poți pierde încrederea, te poți pierde pe tine însăși în depresie, anxietate sau dependențe. Și, poate cel mai dureros, multe dintre noi am învățat să îndurăm în tăcere, să ne simțim blocate și deznădăjduite. Am normalizat comportamentele care ne distrug, pentru că așa am știut.

Dar astăzi, privind în urmă, văd clar că a normaliza anormalul este cea mai mare înfrângere. Iar primul pas spre vindecare este să recunoaștem că așa ceva nu este normal.

Avem nevoie de modele feminine educate și curajoase, avem nevoie de femei blânde și deștepte. Avem nevoie de mame blânde, partenere iubitoare și prietene mature. Toate aceste femei, împreună, educă și construiesc o mentalitate mai sănătoasă.

Las acesta tema de reflectare si va urez o duminica relaxată!

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

15/10/2025

Nevroza alegerii sănătoase
Psihodinamica alegerii romantice

Vă rog să vă imaginați trei tinere, fiecare din altă epocă, stând față în față și vorbind despre alegerea partenerului. 

Fiecare poartă o structură psihică diferită, specifica timpului său.

Prima, din secolul XVIII, se uită la viitorul soț văzând un pilon economic, o alianță familială. A doua, din epoca romantică, îl privește văzând o oglindă a sufletului său, o imagine ideală, pasională. 

A treia, contemporană noastră, cercetează o aplicație de dating, căutând un partener care să fie simultan pilon, oglindă și un „bun partener de proiect” pentru sine. 

Această trecere de la stabilitate la intensitate și apoi la autorealizare este una dintre cele mai profunde transformări psihosociale ale umanității, iar psihodinamica ne oferă cheia pentru a înțelege forțele inconștiente pe care s-a construit.

În epoca pre-modernă, alegerea partenerului era guvernată în mod copleșitor de Principiul Realității.

Căsătoria era despre asigurarea securității economice, perpetuarea liniei de sânge și consolidarea statutului social. 
Partenerul era, din punct de vedere psihologic, un obiect de siguranță, iar investiția libidinală era direcționată către întregul sistem familial și social, nu neapărat către individ. Normele sociale si culturale dictau alegerea partenerului.

În prezent, găsirea „sufletului-pereche” a devenit căutarea acelui obiect extern care să redea o unitate psihică internă pierdută.
Idealul romantic a devenit o conexiune „autentică”, în care doi indivizi „întregi” se întâlnesc fără a se folosi unul pe celălalt ca pe o proiecție. Aceasta este o cerință psihică, care explică mult din anxietatea contemporană în dragoste.
Astăzi, un partener „bun” trebuie să sprijine proiectul de sine al individului.
El/Ea este evaluat(ă) nu doar pentru potențialul economic, ci și ci și pentru inteligența emoțională, pentru capacitatea de a fi un părinte bun, un partener de conversație și un aliat în călătoria spre o mai bună versiune de sine.
"Noul Super-Ego" internalizat este vocea terapeutică, self-help-ul care ne spune că trebuie să alegem „sănătos”.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut