CMI Botezat Psihiatrie si Psihologie SRL

17/11/2025

Xanax – când liniștea devine dependență

Nu orice pastilă de Xanax înseamnă abuz. Dar între tratamentul corect și dependență e doar un pas… repetat de prea multe ori.

🟢 Utilizare corectă:
– Prescripție medicală clară
– Doze mici, timp scurt (max. 2–4 săptămâni)
– Fără nevoie de creștere a dozei
– Oprire ușoară, fără sevraj

Exemplu: un student ia 0,25 mg timp de 10 zile pentru atacuri de panică, apoi renunță fără probleme.

🟡 Abuz:
– Pastilă primită „de la cineva”
– Doze mai mari, mai des, mai mult timp
– Folosită pentru „buzz”, somn, relaxare sau cu alcool
– Ignorarea efectelor adverse

Exemplu: adolescent care ia Xanax la petreceri pentru „a se simți bine”.

🔴 Dependență:
– Corpul cere doze tot mai mari
– Fără pastilă → sevraj dur (insomnie, anxietate, tremor)
– Nu mai poți controla consumul
– Viața începe să se învârtă în jurul pastilei

Exemplu: un tânăr ia 2–3 mg zilnic de luni de zile și nu mai poate funcționa fără.

📌 Xanaxul NU e inofensiv. Nu e „doar o pastilă pentru somn”. Nu e „de luat din prietenie”.
Este o substanță cu risc real de dependență severă – mai ales atunci când e luată fără supraveghere.

11/11/2025

Vrei sa te implici voluntar intr-un amplu proiect de informare si pshihoeducatie cu scopul prevenirii consumului de substante, dependentei digitale si bullying-ului pentru elevii din 15 scoli si licee din Sectorul 3 al Capitalei? Vino ca voluntar-suport alaturi de echipa Aliat pentru Sanatate Mintala, care a demarat azi proiectul de preventie “Stiu ca pot” in scoli, si participa alaturi de specialistii Aliat la sesiunile la clasa pe care le vom sustine pana la sfarsitul acestui an scolar.
Avem nevoie de timpul si disponibilitatea ta intre 1-3 ore dimineata sau d**a-masa/seara, cand au loc atelierele, pentru a ajuta echipa Aliat cu impartirea materialelor si a listelor de prezenta, realizarea de poze si alte activitati de suport pentru trainer. Cei curajosi si dornici sa comunice si ei cu elevii pot deveni co-traineri sau chiar traineri, d**a parcurgerea unui atelier de formare pe tema prevenirii comportamentelor nesanatoase in randul elevilor sustinut de un psihoterapeut si formator Aliat.
Oferim training, contract de voluntariat, adeverinta de practica (pentru studentii din sfera socio-umana), transport in comun decontat si un mediu fain si potrivit de dezvoltare personala si umana.
Pentru detalii si inscrieri, puteti apela cu incredere la Daniela Climescu, Coordonatorul activitatilor la clasa din proiectul “Stiu ca pot” - email daniela.climescu@aliatong.ro / tel. (0760) 292 029. Termen: 20 noiembrie 2025.
*Proiectul “Stiu ca pot” este finantat de Primaria Sectorului 3 si va fi implementat de Asociatia Aliat pentru Sanatate Mintala, cu experienta in domeniul prevenirii si tratarii dependentelor, in 15 scoli si licee din Sectorul 3, pana in 2026. Initiativa vizeaza minimum 2.500 de elevi, care vor avea parte de ateliere de psihoeducatie, grupuri de suport si coaching vocational, dar si parintii si dascalii lor, care vor fi trainuiti sa inteleaga si sa gestioneze situatiile de risc din adolescenta.

10/11/2025

Ce rămâne după dependență? Nu e gol. E spațiu de reconstruit.

Când renunți la o substanță de care ai depins ani întregi, nu rămâi doar cu liniște.
Rămâi cu întrebări. Cu tăceri. Cu rușine. Cu frici vechi care revin.

❗Dar mai rămâi și cu un lucru:
Timp.
Timp pe care nu știi încă ce să-l faci.

🔸 Timp fără buzz.
🔸 Zile fără scurtături.
🔸 Emoții care vin nefiltrate.

Este o perioadă de tranziție. De reconstrucție. De redefinire a identității, a plăcerii, a rutinei, a sinelui.

🧩 Nu e ușor să umpli acel spațiu. Dar este esențial.
Pentru că o viață fără dependență nu este doar o viață „fără ceva”.
Este o viață cu altceva:
– cu alegeri reale,
– cu legături autentice,
– cu emoții asumate,
– cu un sine care poate respira.

Nu te teme de spațiul gol.
El nu e pierdere.
E început.

10/11/2025

03/11/2025

Recăderea nu anulează vindecarea ci o face mai reală.

După o perioadă de abstinență, când crezi că ai reușit, vine o zi grea.
Și cedezi.
Iei din nou pastila. Sau două.
Și apare vocea din cap: „Ești slab. Ai stricat tot.”

Dar nu e așa.

🔸 Recăderea nu înseamnă că ai luat-o de la zero.
🔸 Nu anulează progresul.
🔸 Nu șterge ce ai învățat.
🔸 Nu te definește.

Recăderea e parte firească din multe procese de vindecare.
Uneori apare din plictiseală. Alteori dintr-un trigger puternic. Sau pur și simplu… din oboseală.

Ce e important:
– să nu transformi recăderea în resemnare,
– să o vezi ca semnal, nu ca eșec,
– să vorbești despre ea, nu să o ascunzi,
– să reiei drumul, chiar și șovăind.

📌 Vindecarea nu e un drum drept.
E o succesiune de încercări, prăbușiri și reveniri.
Iar fiecare revenire te face mai puternic. Mai conștient. Mai viu.

27/10/2025

Dependența de control – când pastila devine singura siguranță

Pentru mulți oameni, dependența nu e despre plăcere.
E despre frică.
Frică de pierdere, de haos, de neputință.

🔸 Așa ajunge o pastilă să devină ancora ta zilnică.
🔸 Așa ajungi să te agăți de ea nu pentru că „vrei”, ci pentru că altfel nu știi cm să fii.

Dependența de Xanax nu e doar biologică. E și emoțională.
O formă de control asupra incontrolabilului:
– anxietăți care te copleșesc,
– stări greu de numit,
– o lume în care te simți mereu „prea puțin în siguranță”.

📌 Adevărul greu: pastila funcționează.
📌 Adevărul și mai greu: în timp, funcționează tot mai puțin.

Când dependența e despre control, procesul de vindecare e despre încredere:
🧭 în corpul tău,
🧭 în relații,
🧭 în capacitatea de a face față fără anestezie.

E greu să renunți la singura ancoră.
Dar e și eliberator să descoperi că tu poți fi ancora ta.

20/10/2025

Când începem să mințim pentru a păstra „liniștea”

Dependența schimbă nu doar corpul. Schimbă și relațiile. Și adevărul.

La început, e doar între tine și pastilă.
Apoi, ești tot mai atent să nu știe ceilalți cât de des o iei.
Devine un secret. O negociere. O iluzie că „controlezi”.

🔻 Apare autoînșelarea:
– „iau doar când e absolut necesar”
– „pot renunța oricând, doar că acum nu e momentul”
– „dacă medicul mi-a dat, nu e problemă”

🔻 Apare minciuna socială:
– „e doar un pic de ajutor, nimic grav”
– „am pierdut rețeta, mai ai tu una?”
– „nu sunt dependent, doar trec printr-o perioadă grea”

🔻 Apare izolarea:
– „nu pot vorbi cu nimeni despre asta”
– „nu m-ar înțelege”
– „mai bine tac, decât să fiu judecat”

Dar exact aici începe procesul invers. Nu prin confruntare dură.
Ci printr-o întrebare sinceră: „Cui pot spune adevărul, fără frică?”

Dependența pierde putere când nu mai e ascunsă.
Iar adevărul, spus cu teamă, e primul pas către libertate.

13/10/2025

„Fără pastilă, nu mai sunt eu.” – despre dependența psihică

Dependența nu înseamnă doar sevraj fizic.
De multe ori, adevărata luptă începe în minte.
Și doare mai tare decât orice simptom.

🔸 Dependența psihică înseamnă că:
– nu mai știi cm e viața fără pastilă;
– crezi că doar cu ea poți funcționa;
– te panichezi când n-o ai la tine;
– mintea ta o cere... chiar și atunci când corpul n-ar avea nevoie.

🧠 Este acel moment în care nu mai ai încredere în tine, în corpul tău, în capacitatea ta de a face față.
Nu mai simți că tu decizi.
Simți că substanța te ține „în viață” – deși viața devine tot mai mică în jurul ei.

📌 Aici, miza nu mai este doar detoxul.
Este reconstrucția încrederii. A funcționării. A sinelui.
Și asta nu se face peste noapte. Dar se poate face.

💬 În loc de: „fără ea nu pot”,
poate începe, încet, să apară: „cu mine pot să încerc”.

10/10/2025

Astăzi este Ziua Mondială a Sănătății Mintale — un moment de reflecție colectivă asupra felului în care ne îngrijim (sau uităm să ne îngrijim) lumea interioară.
Sănătatea mintală nu înseamnă doar absența tulburărilor, ci și prezența echilibrului, a conexiunilor autentice și a capacității de a ne simți în siguranță în propria viață.

Fiecare persoană are un drum unic — uneori clar, alteori plin de obstacole invizibile. Vorbind despre ceea ce trăim, cerând sprijin atunci când e nevoie și cultivând spații de ascultare reală, contribuim la o cultură în care sănătatea mintală contează cu adevărat.

💚 Astăzi, ne reamintim că a avea grijă de noi înșine și unii de alții este un act de curaj și de solidaritate umană.

06/10/2025

Cum devine Xanax-ul o dependență? Nu dintr-o dată. Ci pas cu pas.

Totul începe cu o pastilă care „funcționează”.
O stare care se liniștește. Un somn care vine, în sfârșit. O neliniște care dispare.
Și totuși, ceva se schimbă încet, în tăcere.

🟠 La început – o iei doar când ai nevoie.
🟡 Apoi – începi să o iei preventiv. „Mai bine o iau, ca să nu-mi fie rău.”
🟠 După un timp – corpul cere o doză mai mare.
🟡 Apoi – nu o mai iei ca să te simți bine, ci ca să nu te simți rău.
🔴 Și ajungi – să nu mai știi dacă e anxietate... sau lipsa pastilei.

Dependența nu e slăbiciune. E o adaptare tăcută la un ajutor care a fost real. Dar care acum cere tribut.

🔻 Dacă te regăsești în acest drum, nu ești singur. Poți ieși din cerc. Cu sprijin, fără rușine, și cu pași mici.

29/09/2025

Binge – când „prea mult” e un mecanism de reglare emoțională

Binge-ul nu e despre poftă. E despre vid. Nu despre dorință, ci despre scăpare.

„Binge” înseamnă consum compulsiv, rapid, necontrolat, urmat adesea de vinovăție sau epuizare.
La tineri, apare în multe forme:

🔸 Binge drinking – alcool în cantități mari, în scurt timp
→ pentru curaj, uitare, apartenență
🔸 Binge eating – mâncat compulsiv
→ pentru liniștire, calmarea unei anxietăți difuze
🔸 Binge watching / gaming / scrolling
→ pentru evitare, amorțire, umplerea golului emoțional

Toate au un mecanism comun: dopamină rapidă, control redus, urmări emoționale negative.

Și toate ascund aceleași nevoi:
– reglare emoțională,
– control asupra unei realități haotice,
– fugă de plictiseală, rușine sau singurătate.

Binge-ul nu e lene. Nu e inconștiență. E un semn că ceva doare și nu e conținut.
Iar în terapie, nu-l combatem cu voință, ci cu înțelegere, antrenament emoțional și înlocuirea golului cu prezență reală.

22/09/2025

FOMO – anxietatea că viața ta nu e suficientă

FOMO („Fear of Missing Out”) nu este doar o reacție superficială la social media. Este o rană adâncă în identitatea multor tineri.

E acea neliniște că „altora le e mai bine decât mie”, că „eu nu sunt unde ar trebui”, că „ratez viața”.
Și mai ales, că dacă nu demonstrezi online, nu exiști.

Cum se simte FOMO:
– frustrare când vezi ce fac alții,
– presiune de a fi mereu prezent,
– dorința de a posta totul, chiar dacă nu te mai bucuri de nimic,
– verificare compulsivă a telefonului,
– oboseală, iritabilitate, tulburări de somn, anxietate socială.

De ce apare?
– pentru că îți compari viața interioară cu vitrinele altora,
– pentru că ai crescut într-o cultură a validării prin like-uri,
– pentru că ți-e teamă să rămâi pe dinafară,
– pentru că nu ți-ai definit încă propriile criterii de valoare.

FOMO nu se vindecă prin deconectare forțată, ci prin reconectare autentică – cu tine, cu valorile tale, cu oameni reali care nu te evaluează după story-uri.