Lumia Healing Therapy

Lumia Healing Therapy Luminita Sas • Terapeut ThetaHealing®

Te susțin cu blândețe, pas cu pas, spre tine. Prin terapia Theta Healing poți atinge ce îți doresti.

Poți elimina tipare și traume, programe și convingeri limitative care te împiedică să îți atingi scopurile și viața pe care ți-o doresti. Te pot ajuta și îndruma in această călătorie terapeutică pentru ca tu să atingi ce ți-ai propus.

Există momente în care corpul răspunde înainte ca mintea să-și amintească ce se întâmplă cu adevărat. Un cuvânt spus pe ...
17/11/2025

Există momente în care corpul răspunde înainte ca mintea să-și amintească ce se întâmplă cu adevărat. Un cuvânt spus pe fugă, o propoziție tăioasă, o privire care te rănește și, ai ridicat un zid, ai tăcut sau ai încercat să ripostezi, pentru ca durerea dinăuntru să nu se facă mai mare.

Aceste reacții vin din obișnuință, din tipare vechi iar rezultatul e cunoscut: tensiune, regret, frustrare sau distanță între tine și ceilalți. Știi că nu-ți mai folosește acea reacție, totuși continui să o repeți, pentru că încă înseamnă siguranță. Însă nu e alegere, e reflex.

Alegerea conștientă deschide altfel lucrurile. În loc să răspunzi la fel ca întotdeauna, te oprești o clipă și îți simți corpul, îți asculți emoția, chiar dacă îți tremură mâinile, chiar dacă ți-e teamă, chiar dacă încă nu știi ce vei face. Acesta e un gest de prezență iar rezultatul se simte imediat diferit. Tensiunea scade, respirația devine mai ușoară, vocea ta mai blândă. Chiar și cealaltă persoană poate simți schimbarea subtilă iar spațiul dintre voi se deschide.

Alegerea conștientă te face să trăiești experiența diferit, pentru că ai răspuns cu prezență, nu cu obișnuință.

Aceasta e diferența: o reacție automată te aruncă în trecut, în timp ce o alegere conștientă te aduce în prezent, în corpul și în mintea ta, cu claritate și blândețe față de tine.

Alege să observi următoarea reacție automată. Vezi cm se schimbă experiența.

Când totul e agitat - certuri, stres, muncă, zgomot - corpul tău găsește o cale de a depăși momentul acela: ascunde emoț...
14/11/2025

Când totul e agitat - certuri, stres, muncă, zgomot - corpul tău găsește o cale de a depăși momentul acela: ascunde emoțiile. Mintea le ține sub control, iar ceilalți văd doar că ești ”bine”. Rămâne o tensiune difuză care dispare abia când lucrurile se liniștesc.

În schimb, liniștea e diferită. Când totul se oprește, când telefonul tace, când oamenii pleacă sau ziua se termină, apare golul. Și odată cu el, revin emoțiile amânate. Cele pe care nu le-ai putut trăi atunci. În prima oră liniștită, corpul începe să le simtă din nou.

Durerea care apare în liniște cere atenție blândă. Să stai cu ea și să nu fugi. Să recunoști:”ce simt acum e real și are loc”.

Când faci asta, îi dai corpului tău încrederea că poate lăsa să iasă ceea ce ținea închis.

Liniștea nu mai e un gol, e locul în care încep să se așeze lucrurile pe dinăuntru. Tensiunea scade, iar mintea nu mai caută explicații. Doar observă.

În liniște, corpul îți arată locurile unde ai strâns durerea și învață că este în siguranță să-i dea drumul.

Crezi că ai închis un capitol. Ai făcut terapie, ai scris, ai plâns, ai înțeles. Și totuși, o situație mică reapare și a...
11/11/2025

Crezi că ai închis un capitol. Ai făcut terapie, ai scris, ai plâns, ai înțeles. Și totuși, o situație mică reapare și apasă aceeași rană.

Prima reacție e dezamăgirea: ”m-am întors de unde am plecat.”

Doar că nu te-ai întors. Vindecarea nu arată ca o linie dreaptă. E mai degrabă ca o spirală: revii în același punct, dar pe un nivel mai sus. Ca atunci când recitești o carte: textul e același, dar tu îl citești cu alți ochi.

În aceste momente poți vedea ceva ce nu ai observat prima dată: o rană mai adâncă, o nevoie care nu a fost ascultată sau poate doar oboseala care cere blândețe, nu analiză.

Vindecarea nu se măsoară în cât de curat sau rapid ți-e parcursul, ci în cât de prezentă ești în el. În cât de sinceră poți să fii cu tine.

Dacă azi doare ceva despre care ai crezut că e rezolvat, nu înseamnă că ai eșuat. Înseamnă că ai ajuns mai aproape.

Înainte să cauți iar explicații, întreabă-te simplu: ce parte din mine se arată acum?

Răspunsul e acolo. Nu în minte, ci în felul blând în care alegi să te apropii de tine.

Când ai simțit că ai revenit la un loc dureros, ce ți-a arătat, diferit de prima dată?

În spatele vinovăției, de multe ori, este frica de respingere - întrebarea dacă vei mai fi acceptată dacă îți arăți limi...
05/11/2025

În spatele vinovăției, de multe ori, este frica de respingere - întrebarea dacă vei mai fi acceptată dacă îți arăți limitele; rușinea care spune că poate ești prea sensibilă, prea dificilă, prea diferită; nevoia de aprobare, care promite liniște, chiar dacă prețul este să te așezi din nou în roluri pe care nu le mai vrei. Teama că vei pierde apropierea, siguranța unei relații, imaginea de ”o persoană bună”.

Aceste lucruri se formează în timp, atunci când a fi tu însăți nu era sigur. Când ai învățat că a nu deranja înseamnă a fi acceptată; că a fi de acord te ține aproape de oameni; că a spune ce simți poate declanșa reacții pe care nu știai cm să le gestionezi.

Așa ajungi să asociezi liniștea din exterior cu renunțarea la tine. Așa se formează tiparele.

Doar că aceste mecanisme funcționează și acum. Vinovăția apare chiar și atunci când faci ceva firesc: pui o limită, spui ce simți, alegi pentru tine. Nu pentru că e greșit, ci pentru că e diferit de ce ai făcut până acum.

Există o tensiune între vechi și nou: vechiul, care pare sigur pentru că îl cunoști; noul, care sperie pentru că nu l-ai încercat.

Vinovăția apare exact la mijloc, ca un semn că te apropii de o graniță la care n-ai mai ajuns până acum.

Nu căuta să scapi de ea prin negare sau fugă. Ascult-o cu blândețe. Întreabă-te ce încearcă să protejeze, ce nevoie neîmplinită aduce la suprafață.

A avea grijă de tine nu este o abatere, e o formă de adevăr. Poți rămâne bună fără să te anulezi. Iubirea înseamnă prezență și sinceritate, inclusiv față de tine. Fără să te întorci la vechiul tipar.

Cu fiecare alegere conștientă, se construiește în interior un loc nou, în care poți să fii aproape de ceilalți fără să renunți la tine.

Uneori, mintea fuge în toate direcțiile. Se agață de scenarii, de trecutul care nu mai poate fi schimbat sau de viitorul...
03/11/2025

Uneori, mintea fuge în toate direcțiile. Se agață de scenarii, de trecutul care nu mai poate fi schimbat sau de viitorul pe care încă nu îl cunoști. Iar în acest haos interior apare neliniștea, frica, tensiunea din corp.

Chiar dacă totul e neclar și greu de pus în ordine, există un gest simplu de întoarcere la tine.

Un cuvânt-ancoră care, rostit încet sau în gând, te aduce înapoi din labirint. Când îl rostești, nu faci altceva decât să recunoști: ”Sunt aici.”
Aici, în locul în care corpul respiră acum. Nu în amintiri, nu în îngrijorări.

Atunci, gândurile se mai liniștesc. Apare un spațiu de liniște. O liniște reală.

Poți alege orice cuvânt vibrează cu tine: o rugăciune, o intenție, ceva numai al tău.

Și, de fiecare dată când îl folosești, te întorci în tine. În starea de prezență.

Tu ai un cuvânt care te ajută să revii în prezent?

Dacă nu știi exact ce urmează, apare neliniștea. Dacă lucrurile scapă de sub control, apare frica. Când controlul devine...
22/10/2025

Dacă nu știi exact ce urmează, apare neliniștea. Dacă lucrurile scapă de sub control, apare frica.

Când controlul devine exagerat, nu mai e despre planuri sau organizare. E despre frica care te face să simți neliniște, tensiune, să fii mereu în gardă.

Această nevoie de control dă iluzia siguranței. Pare că poți evita durerea, că vei fi pregătit pentru orice.

Viața nu se lasă controlată întru totul. Iar încercarea de a o face te epuizează, te ține într-o stare de alertă permanentă. Ca un mecanism care vrea să te protejeze, dar care, în timp, limitează libertatea și liniștea ta interioară.

Controlul e o mască a fricii. O formă prin care încerci să te simți în siguranță. Și totuși, există un spațiu diferit, chiar în interiorul tău, unde frica poate fi privită cu blândețe, fără judecată.

Când faci un pas înapoi și permiți vieții să curgă, simți ușurare. Apare claritatea. Libertatea de a alege altfel, cu prezență și blândețe față de tine.

Atunci, controlul se transformă într-o alegere conștientă: să faci partea care ține de tine, să acționezi acolo unde ai putere, iar apoi să lași viața să facă restul. Nu din pasivitate sau renunțare. Din încredere că lucrurile se așază exact așa cm ai nevoie, chiar dacă nu cm ai plănuit. E felul în care înveți să trăiești între acțiune și non-acțiune, fără încrâncenare și fără controlul care te epuizează.

Poți observa unde încă vrei să controlezi? Și cm ar fi să alegi încrederea în locul fricii?

Ce se întâmplă când începi să schimbi un tiparCând începi să schimbi un tipar poate fi confuz și inconfortabil. Obiceiur...
21/10/2025

Ce se întâmplă când începi să schimbi un tipar

Când începi să schimbi un tipar poate fi confuz și inconfortabil. Obiceiurile vechi sunt puternice și se activează exact când încerci să alegi altfel. Simți rezistența, tentația de a renunța și impulsul de a te întoarce la vechiul mod de a face lucrurile, pentru că e ceea ce cunoști deja.

Schimbarea aduce două lucruri simultan: eliberare și pierdere.

Eliberare, pentru că ieși din cercul reacțiilor automate. Să spui ”nu” când înainte spuneai ”da” din reflex. Să te asculți și să pui limite acolo unde înainte le ignorai. Capeți încredere în alegerile tale și mai mult spațiu pentru ceea ce contează cu adevărat pentru tine.

Schimbarea aduce și sentimentul de pierdere. Tot ceea ce obișnuiai să faci automat, modul tău de a te proteja, de a te adapta sau de a evita conflictele, dispare treptat. Mintea ta poate percepe asta ca pierdere, pentru că familiarul, chiar dacă te limita, oferea senzația de siguranță. Te simți vulnerabilă, pentru că tiparul vechi nu mai e acolo să te protejeze.

Schimbarea unui tipar nu înseamnă să te forțezi să fii altcineva. Înseamnă să rămâi prezentă cu ceea ce simți și să-ți amintești că tocmai acesta este momentul în care să alegi altfel.

Care e acel tipar pe care ai vrea să-l schimbi și ce ai putea face diferit chiar acum?

Îndoiala de sine nu e doar despre nesiguranță. E despre felul în care ai învățat să nu mai ai încredere în tine.Când ți ...
20/10/2025

Îndoiala de sine nu e doar despre nesiguranță. E despre felul în care ai învățat să nu mai ai încredere în tine.

Când ți s-a spus că exagerezi sau când nu ai fost crezută. Când ți s-a invalidat emoția sau ți s-a transmis că ”n-ai de ce să simți așa”. Când ai fost făcută să te îndoiești de propriile percepții, ca și cm adevărul tău n-ar conta.

După suficiente momente de acest fel, începi să te întrebi singură: ”Poate chiar nu am dreptate…” ”Poate eu sunt problema…” ”Poate nu știu ce simt…”

Așa începe abandonul de sine: prin pierderea treptată a încrederii în propria voce. Când nu mai crezi în ce simți, în ce gândești și în ce ai nevoie, pierzi treptat contactul cu tine. Și începi să trăiești după reperele celorlalți, nu după ale tale.

Ai de ales între a te crede pe tine și a fi acceptată de ceilalți.

Și de cele mai multe ori, ai ales acceptarea. Pentru că părea mai sigură. Pentru că respingerea durea prea tare. Și durerea aceea te-a făcut să te conformezi, chiar dacă asta însemna să te pierzi pe tine.

Dar în timp, ajungi să te simți confuză, nesigură, dependentă de validarea celorlalți. Te analizezi prea mult, te critici, te sabotezi. Și oricât ai face, tot nu pare suficient.

Asta e dinamica abandonului: când te îndoiești constant de tine, te abandonezi emoțional. Te lași pe tine ca să nu deranjezi. Îți ignori vocea interioară ca să te simți în siguranță. Dar siguranța aia e doar aparență, pentru că în interior, e mereu tensiune și neîncredere.

Ieșirea din tipar începe în momentul în care îți validezi trăirile.
Când spui: ”Da, asta simt. Chiar dacă nu are sens pentru ceilalți, pentru mine e real.”
Când alegi să te asculți, chiar dacă e inconfortabil.
Când nu mai cauți aprobarea tuturor, ci adevărul tău.

Asta înseamnă să te întorci la tine. Să reconstruiești încrederea în propria percepție, pas cu pas. Fără grabă, dar constant.

Simți că te îndoiești de tine prea des? În sesiuni 1:1 lucrăm concret cu tiparul îndoielii și al abandonului de sine. Scrie-mi și stabilim o întâlnire.

Schimbarea e paradoxală. Te atrage și te sperie în același timp. Îți dorești altceva, dar când începi să te apropii de a...
15/10/2025

Schimbarea e paradoxală. Te atrage și te sperie în același timp. Îți dorești altceva, dar când începi să te apropii de acel altceva, apar toate rezistențele.

Ezitarea, îndoiala, gândurile care spun ”poate nu e momentul”, ”poate nu are rost”. Tiparele vechi ies la suprafață și încearcă să te țină în zona cunoscută.

Rămâi în locuri, relații sau situații care nu te mai împlinesc, pentru că sunt familiare. Frica de schimbare îți spune că e mai sigur să stai într-un disconfort cunoscut decât să pășești într-un necunoscut care, poate, ți-ar putea aduce liniște.

Când frica devine puternică, apar și mecanismele care te țin pe loc: te agăți de relații în care nu te mai regășești, pentru că pierderea și singurătatea par mai grele; faci scenarii în minte despre cât de greu, riscant sau imposibil ar fi să schimbi ceva.

Când încerci să spui ”nu” pentru prima dată, apare vinovăția. Când vrei să pui o limită, apare frica de a pierde. Când alegi pentru tine, apare îndoiala că meriți.

Schimbarea e despre a nu repeta vechiul mecanism. Vechiul îți dă o siguranță falsă, știi cm doare, dar știi la ce să te aștepți. Noul e necunoscut, și asta sperie.

Exact acel necunoscut e locul care transformă. Poate frica nu dispare, dar alegi să mergi mai departe cu ea, nu împotriva ei.

Ce ți se pare mai greu: să rămâi în vechiul cunoscut sau să pășești în necunoscut?

Ce se activează în tine atunci când interacționezi cu ceilalți? Observă tiparele.În relații, tiparele ies la suprafață ș...
13/10/2025

Ce se activează în tine atunci când interacționezi cu ceilalți? Observă tiparele.

În relații, tiparele ies la suprafață și activează locurile sensibile. Alea pe care, de obicei, încerci să le ții sub control.

Dacă ai crescut simțind că nu ești suficient de bună, în relații vei simți constant nevoia de validare. Orice tăcere o vei traduce ca respingere.

Dacă ai fost ignorată, vei face totul ca să fii văzută: te vei adapta, vei evita conflictele, chiar dacă în tine se adună frustrare.

Dacă ai fost criticată, te vei apăra mereu și în fața observațiilor constructive. Pentru că, undeva, e frica de a nu greși din nou.

Dacă ai fost controlată, orice apropiere o vei simți ca pe o pierdere a libertății.

Tiparele se formează în relații (cu părinții, familia, grupurile din care ai făcut parte), și tot acolo se reactivează. Pentru a-ți arăta ce mai e de văzut, de înțeles, de vindecat.

De cele mai multe ori, reacția este automată. Se repetă același scenariu, aceleași replici, aceleași emoții. Și apare întrebarea: de ce ajung mereu în același punct?

Observă tiparul și alege să răspunzi diferit.
Dacă simți că reacționezi din frică, rămâi prezentă.
Dacă te pedepsești pentru că simți rușine sau vină, doar observă ce se întâmplă în tine.
Dacă aștepți ca altcineva să-ți repare rana, începe să o înțelegi tu.

Cu fiecare alegere conștientă, tiparele slăbesc și relațiile încep să arate altfel.

Ce ai putea face azi diferit față de vechiul automatism?

Când primești ceva bun și apare vinovăția.E una dintre cele mai confuze senzații. Primești atenție, timp, recunoaștere, ...
10/10/2025

Când primești ceva bun și apare vinovăția.

E una dintre cele mai confuze senzații. Primești atenție, timp, recunoaștere, iubire și, în loc de bucurie, simți o neliniște. Ca și cm nu meriți. Ca și cm trebuie să dai ceva înapoi, repede.

Vinovăția nu apare doar când greșești. Apare și când primești ceva ce, în adânc, nu crezi că ți se cuvine, când pare prea mult.

Dacă ai crescut într-un mediu unde afecțiunea se câștiga, nu se oferea, mintea ta nu știe ce să facă cu bunătatea. O traduce ca pe o datorie. Și atunci, în loc să te bucuri, te justifici. În loc să primești, te grăbești să oferi înapoi.

Vinovăția de a primi e semnul unui tipar vechi: acela că trebuie să faci ceva ca să meriți.

Poți primi fără să explici, fără să te scuzi, fără vinovăție. E suficient să lași loc pentru bine. Alege să rămâi acolo și să spui simplu: da, primesc. Cu mulțumire, cu blândețe, fără sentimentul de îndatorare.

E inconfortabil la început, dar te duce către acceptare.

Pentru că atunci când poți primi fără vină, poți și dărui fără epuizare.

Cum ar fi să primești azi cu blândețe, fără vină, și să lași tot ce e bun să ajungă la tine?

Abandonul de sineNu e vorba doar despre oameni care pleacă sau despre relații care se destramă. Abandonul cel mai durero...
08/10/2025

Abandonul de sine

Nu e vorba doar despre oameni care pleacă sau despre relații care se destramă. Abandonul cel mai dureros vine din interior.

Când ignori nevoile tale, când nu pui limite, de teamă că vei fi pedepsită prin tăcere sau prin distanță, te abandonezi.

Când nu spui ce simți, când te minimalizezi ca să nu deranjezi, când te temi să ai încredere, pentru că ți se pare că oricum oamenii se vor retrage, renunți la tine.

Când te critici constant, când te ignori, când te sacrifici fără măsură, abandonezi cea mai importantă persoană din viața ta: tu.

Și la un moment dat, apare golul, nemulțumirea, frustrarea. Îți dai seama că ai uitat cine ești. Fiecare despărțire, fiecare tăcere, fiecare absență îți reactivează aceeași rană, de parcă ar fi o amintire care nu vrea să plece.

Acesta este abandonul de sine. Nu se vede, dar te obosește și te face să te simți singură chiar și atunci când ești înconjurată de oameni.

Primul pas pentru a te întoarce la tine este să te vezi, să te asculți și să iei decizii pentru tine, chiar și în lucruri mici. Chiar dacă ceilalți nu înțeleg, chiar dacă e incomod.

Abandonul de sine se rupe atunci când alegi să fii prezentă pentru tine. Să-ți dai atenție, să-ți respecți limitele, să-ți dai voie să simți și să ceri ceea ce ai nevoie.

Fiecare alegere conștientă, reconstruiește relația cea mai importantă: relația cu tine.

Simți că te abandonezi pe tine? În sesiuni 1:1 lucrăm cu pași concreți care te ajută să ieși din tipar și să te întorci la tine. Scrie-mi un mesaj privat pentru a programa o ședință.

Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00

Telephone

+40729600716

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Lumia Healing Therapy posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Lumia Healing Therapy:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category