Psihoterapeut Gabriela Bara

13/12/2025

Libertatea de a fi tu în relații

Libertatea de a fi tu într-o relație înseamnă să nu fie nevoie să te micșorezi, să te explici excesiv sau să te corectezi ca să fii acceptat. Psihologic, aceasta este expresia unui atașament matur, în care legătura nu se construiește pe frică, ci pe autenticitate.

Atunci când ești liber să fii tu, nu mai trăiești relația ca pe un examen continuu. Nu îți monitorizezi emoțiile, nu îți cenzurezi nevoile și nu îți negociezi valorile pentru a păstra apropierea. Libertatea interioară apare acolo unde diferențele nu sunt pedepsite, iar exprimarea de sine nu amenință legătura.

Din punct de vedere psihologic, lipsa libertății în relații este adesea rezultatul unor tipare vechi: teama de abandon, nevoia de validare sau convingerea că iubirea trebuie „câștigată”. În aceste condiții, oamenii ajung să joace roluri — copilul cuminte, partenerul puternic, salvatorul — pierzând contactul cu sinele autentic.

Libertatea de a fi tu presupune granițe clare. Nu pentru a crea distanță, ci pentru a proteja identitatea. Granițele sănătoase transmit mesajul: te iubesc fără să mă pierd. Ele permit apropierea fără fuziune și intimitatea fără sacrificiu de sine.

În relațiile în care există libertate, iubirea nu este condiționată de conformare. Celălalt nu te iubește pentru versiunea ta ajustată, ci pentru adevărul tău. Iar tu nu rămâi din frică, ci din alegere.

În esență, libertatea de a fi tu în relații este semnul că iubirea a trecut de la nevoie la prezență. Două ființe întregi care se întâlnesc, nu pentru a se completa, ci pentru a se recunoaște.

🌸

01/11/2025

Clipa 💫

Nu te grabi,
Ești aici pentru o
scurtă vizită.
Asigură-te că te
oprești să miroși florile.

16/10/2025

🍁 apare când nu mai ai nevoie să te aperi

Cu cât te aperi mai mult, cu atât devii mai fragil.
Zidurile pe care le ridici pentru a nu fi rănit te separă de viață, de iubire, de sinceritate.
Încerci să te protejezi de durere, dar ajungi să te protejezi și de bucurie.

Ceea ce numești „forță” devine, de fapt, frică bine ascunsă.

Adevărata putere nu vine din închidere, ci din deschidere.

Din curajul de a simți, de a te arăta, de a fi atins de lume fără să te pierzi.
Puterea reală este liniștită, nu defensivă.

Este prezența care nu are nevoie să se justifice, să demonstreze sau să se apere.

Adevărata putere apare când nu mai ai nevoie să te aperi. Atunci ești liber.

01/10/2025

relației - conexiunea
# pachețel de iubire

🤍Cu partenera/partenerul
Îți poti imagina că, în fiecare zi, între tine și partener circulă mici „pachețele de iubire”:
• când spui un cuvânt cald,
• când cauți privirea lui,
• când pui mâna pe umărul ei/lui.

Dacă aceste pachețele sunt primite și deschise cu recunoștință, ele devin resurse de siguranță și intimitate.

🤍 Cu copilul, spre exemplu, fiului meu mare ii plac doua pachețele:

„Știu că poți”, un pachețel de încredere. El aude: „Mama mă vede capabil. Am forța mea.”

Când sunt prezentă, mai ales când are nevoie: îi ofer pachețel de siguranță. El simte: „Mama e aici, nu trebuie să fac nimic ca să o câștig. Sunt în regulă așa cm sunt.”

Dacă astăzi împarti pachețele de iubire, spune-mi, tu ce pachețel de iubire dăruiești cel mai des? Și care îți place să-l primești?”

27/09/2025

19/09/2025

Din punctul meu de vedere, de psihoterapeut de traumă, cine este capabil de relații sănătoase, relaționează sănătos în toate relațiile. Iar cel care nu este capabil de relații sănătoase, nu o face cu nimeni.

Asta nu înseamnă că nu vor exista prietenii, mariaje, relații profesionale sau că nu construim parteneriate de business. Doar că vor fi diferențe în modul în care se construiesc aceste business-uri și relații, în funcție de cât de bine se realizează reglajul emoțional și cel relațional.
Elementul fundamental în a putea sau a nu putea să construiești o relație sănătoasă este gradul de conectare sau deconectare pe care tu îl ai cu tine însuți, nu cu celălalt. Și aici vii pe terenul meu, al terapiei traumei.

Fundamentul oricărei traume, efectul fundamental al oricărei experiențe traumatice, este deconectarea de tine, de capacitățile tale. Credința tradițională despre experiențele traumatice este că suferi. Problema nu este că suferi, pentru că uneori nu e bine nici că nu suferi, că nu simți trăirile tale (plăcute sau neplăcute). Problema cea mai mare în traumatizare este deconectarea de tine însuți. Adică nu mai realizezi ce se întâmplă cu tine, ce este important pentru tine, ce nevoi ai, ce sentimente ai și nu mai ai capacitatea de a funcționa plenar pe aceste dimensiuni și a permite autoreglajul între ele.

Deconectarea înseamnă să nu mai știi care sunt nevoile tale, să nu le mai simți – trăirile tale, gândurile tale, scopurile tale. Ai niște informații, dar ele nu se mai reglează bine între ele. Îți poți stabili scopuri de relaționare cu X, cu Y dar nu mai au substanța specifică unei relații reale, autentice și nu duce la sentimentul de împlinire.

17/09/2025

In iubirea tatălui.
O fiică a Regelui umblă cu grație, vorbește cu înțelepciune și știe că valoarea ei este înrădăcinată în dragostea Tatălui ei.

15/09/2025

Dragoste imatură vs. dragoste matură – diferența care schimbă totul

Diferența între o relație fragilă și una solidă este nivelul de maturitate al iubirii.

☀️Dragostea imatură – Iubește-mă, dar nu mă schimba.

Unul dintre cele mai mari mituri din cupluri este ideea: „Dacă mă iubești, mă accepți așa cm sunt, fără să-mi ceri să mă schimb.”
La prima vedere pare o dovadă de libertate și autenticitate, dar în realitate ascunde imaturitatea afectivă.
Când un partener gândește astfel, el nu caută o relație reală, ci validare.
Spune, de fapt: „Iubește-mă oricum, dar nu-mi atinge orgoliul, nu mă confrunta, nu mă obliga să cresc.”
Această „iubire” nu este construcție comună, ci un pact de conveniență, o conviețuire în care fiecare își apără teritoriul personal și se intersectează cu celălalt doar ocazional – în obligații casnice, intimitate sau interese comune. În realitate, o astfel de iubire se clatină la primul conflict. Pentru că în loc de vulnerabilitate și deschidere, domină ego-ul și dorința de confort.

☀️Dragostea matură – Te iubesc și tocmai de aceea vreau să devenim împreună.

Dragostea adevărată nu este pasivitate, ci o alegere activă de a construi. Nu înseamnă: „Lasă-mă să fiu cm vreau și iubește-mă așa.”
Ci spune: „Te iubesc în ciuda imperfecțiunilor tale, am răbdare cu procesul tău de devenire și sunt dispus să mă schimb acolo unde dragostea noastră suferă.”
Iubirea matură cere:
• vulnerabilitate – disponibilitatea de a fi atins în orgoliu și de a recunoaște unde greșim;
• responsabilitate – dorința de a proteja relația, nu doar propriile tabieturi;
• renunțări reciproce – nu din constrângere, ci din iubire, pentru că ne pasă de celălalt;
• creștere comună – înțelegerea faptului că împreună putem deveni mai mult decât fiecare separat.

Certurile în cuplu nu apar pentru că oamenii sunt diferiți, ci pentru că nu construiesc împreună. Atunci când fiecare își apără zidurile personale, orice dorință de schimbare este percepută ca un atac. Însă dragostea matură ne invită să renunțăm la defensivă și să ridicăm o casă a sufletului comun, prin acorduri, negocieri sănătoase și răbdare.

Te iubesc și tocmai de aceea aleg să am grijă de noi, să mă corectez acolo unde rănesc și să construim împreună ceva ce singuri n-am putea construi niciodată.

24/08/2025

Inima deschisă 🩷

Inima deschisa se naște mai întâi în solitudine, când ești relaxat cu tine și ai învățat să te primești întreg.
Din acest spațiu liniștit, ea devine izvor, gata să dăruiască.

Când viața aduce pe cineva în fața ta,
inima deschisă oferă din plin,
nu din lipsă, ci din bogăția pe care a descoperit-o în sine.

Iar darul ei cel mai mare este respectul:
respectă drumul fiecăruia, ritmul și procesul lui de cunoaștere și acceptare.

Astfel, întâlnirea dintre două inimi deschise nu este o completare,
ci o celebrare.
Două izvoare curgând liber, fiecare cu forța sa, întâlnindu-se în aceeași mare.

19/08/2025

Nu găsirea persoanei potrivite ne vindecă. Ci puterea de a sta cu partea din noi care nu s-a simțit niciodată iubitǎ. Partea ignorată, nevăzută, neiubită, neauzită, insuficientǎ. Partea respinsă, rușinată, lăsată mereu la urmă.

Acea parte din noi care a tăcut prea mult timp, așteptând să fie aleasă.

Este nevoie să stăm cu acea durere. Să nu o acoperim cu un plasture de plăceri, cu o fugă în altă relație sau în orice altă distragere. Este nevoie să simțim, până la capăt, tot ce am evitat: singurătatea, dorul, nevoile neîmplinite.

Nu e un drum scurt. Nu e un exercițiu de weekend. E un proces care poate dura un an sau mai mult. Dar dincolo de el, ceva se reașază în noi. O stabilitate. O siguranță. O demnitate nouă.

Atunci nu mai privim relațiile prin lentila celui care cere, care se agață, care așteaptă să fie iubit sau salvat.

Începem să alegem, nu să implorăm. Începem să iubim, nu să negociem atenția.

A rupe acest tipar nu înseamnă să nu mai avem nevoie de nimeni. Înseamnă să nu mai fim prizonierii propriei lipse. Înseamnă să știm că suntem întregi, chiar și atunci când suntem singuri.

Și din acest loc, relațiile nu mai sunt refugii. Devin spații de creștere, de iubire matură, în care nu cerșim, ci împărtășim.

Libertatea nu înseamnă să nu ai nevoie de iubire. Libertatea înseamnă să nu-ți mai legi viața de absența ei.