23/02/2026
ÎNVĂȚÂND SĂ IERȚI
Nu e ușor să ierți pe cineva care nu își cere iertare. Și nici nu esti Dalai Lama sau psihoterapeut să poți înțelege tot, oricât ar durea. Iertarea adevărată are nevoie de asumare, de responsabilitate și mai ales de schimbare.
„Scuză-mă” nu vindecă dacă rămâne doar un cuvânt. Dar atunci când cineva îți cere iertare din inimă, spune și tu cu toată inima: „Te iert”. Dacă e cineva drag, poate chiar: „Te iubesc și vreau să vindecăm împreună ce e de vindecat.”Aceste cuvinte nu îl ajută doar pe celălalt. Te ajută și pe tine. Iertarea nu înseamnă uitare. Nu ne șterge memoria. Înseamnă doar că alegem să nu mai purtăm rana ca pe o identitate ( arma, scuza, cârjă). Cel rănit are de iertat multe în sine: că s-a învinovățit pentru greșeala altuia,că a fost naiv,că a ignorat semnale,că a rămas din frica de a nu fi singur. Dar și cel care a rănit are de iertat în el: că a ales egoismul, că a rănit când putea face altfel, că nu a știut să își exprime nevoile fără să lase răni în urmă. Dacă mai aveți șansa să rămâneți împreună, iertarea devine un drum: întâlniri sincere, fără reproșuri,scuze fără justificări,intenție reală de schimbare, curajul de a sta, măcar uneori, în locul celuilalt. În cuplu, promisiunea „la bine și la greu” nu înseamnă să acceptăm orice. Înseamnă să alegem, conștient, iubirea dintre doi oameni imperfecți. A ierta este, poate, cea mai matură formă de a accepta că suntem oameni — imperfecți, fragili, dar capabili să vindecăm.
