21/12/2025
Psihoterapia nu este un panaceu.
În ultimii ani, psihoterapia a început fie tot mai mult cu un produs de consum. Pachete, abonamente, reduceri, promisiuni de rezultate rapide, sloganuri de tip „mai ieftin, mai repede, mai eficient”. Limbajul este familiar deoarece nu vine dinspre psihoterapie, ci dinspre marketing.
Însă, a face din psihoterapie un produs de marketing nu înseamnă a face tratamentul doar mai accesibil si vizibil, ci și mai superficial. Nu duce la intervenții mai bune, ci la standarde mai joase. La presiune pe terapeuti să livreze rezultate rapide, la uniformizare. La reducerea relației terapeutice la o „experiență” care trebuie să fie plăcută, eficientă și ușor de vândut.
Psihoterapia nu funcționează pe logica ieftin, rapid si bun. Nu este fast food emoțional. Este un proces care cere timp, energie, o metodă clară, formare și supervizare, limite clare și o relație care, ea în sine, este sanogenă.
Comercializarea excesivă a relației terapeutice, a terapiei, afectează nu doar calitatea serviciilor, ci și statutul profesional al terapeuților. Presiunea de a produce, de a optimiza, de a „ține clientul” transformă actul terapeutic într-o prestație, nu într-o practică clinică responsabilă. Cu siguranță accesibilitatea este importantă, dar accesibilitatea fără rigoare devine o formă de compromis. Iar compromisul, în psihoterapie, este plătit aproape întotdeauna de client.
Și o să mai strecor aici o idee. Videourile cu psihologi (podcasturi sau reel-uri) diluează și ele din ceea ce ar trebui să reprezinte psihologia și psihoterapia. Chiar și profesioniștii bine pregătiți se simt obligați să livreze „rețete rapide” și fac enunțuri care pot fi foarte utile în anumite contexte și catastrofale în altele.
Psihoterapia nu face minuni.
