Atelierele EMEI

19/03/2026

Anxietatea nu dispare înainte de expunere — se reglează în timpul ei.

În momentele dificile, nu forțăm copilul să „treacă peste”, ci îl susținem să rămână acolo, în siguranță.

Cu respirație controlată, ancorare și validare, îi oferim exact ce are nevoie: încredere că poate face pași mici, dar reali.
„Știu că e greu… sunt aici cu tine.”

17/03/2026

Ședințe individuale (1:1) de dezvoltare personală pentru copii între 4 și 14 ani, concepute pentru a-i ajuta să își înțeleagă emoțiile, să capete încredere și să se dezvolte armonios.

Tehnici variate, adaptate vârstei:
• jocuri de rol
• exerciții de dicție și logopedie
• sandplay (terapie prin joc cu nisip)
• activități creative și interactive

Fiecare copil este diferit. De aceea, fiecare intervenție este personalizată.

15/03/2026

Un gest mic, dar cu mult sens. 📚
Ema a ales să doneze două cărți în cadrul Festivalul Cărților Deschise, organizat la Opera Comică pentru Copii. Pentru un copil, a dărui o carte înseamnă mai mult decât a renunța la un obiect: înseamnă a împărtăși o poveste, o bucurie și poate începutul unei noi prietenii cu lectura pentru alt copil.
Astfel de gesturi simple îi învață pe cei mici generozitatea, empatia și bucuria de a dărui. Iar cărțile, atunci când circulă din mână în mână, își împlinesc cel mai frumos rost: acela de a deschide minți și inimi. 📖✨

13/03/2026

Cartea „Bunicile sunt pentru iubire” de Misty Black este una dintre acele lecturi simple și calde pe care le-am citit împreună cu Ema.
Citind-o cu ea, mi-am dat seama cât de frumos reușește cartea să surprindă rolul special pe care îl au bunicile în viața copiilor: ele sunt cele care oferă timp, răbdare, îmbrățișări și acea iubire liniștitoare care îi face pe cei mici să se simtă în siguranță.
Ema a recunoscut imediat multe dintre gesturile din poveste — micile răsfățuri, poveștile, momentele de joacă — și a spus zâmbind: „Exact așa face și bunica!”.

Este o carte caldă, potrivită pentru citit seara sau pentru acele momente în care vrem să le reamintim copiilor cât de prețioasă este legătura dintre generații. Iar pentru părinți este și un mic reminder că, uneori, iubirea se transmite cel mai frumos prin gesturi simple și timp petrecut împreună.

Bunicile sunt pentru iubire/ Grandmas are for love de Misty Black cu ilustrații de Marina Batrak este o nouă ocazie pentru voi, dragi părinți și bunici, de a petrece mai mult timp de calitate alături de copiii și nepoții voștri, iar pentru micuții cu vârste cuprinse între 3 și 8 ani va ...

11/03/2026

Din perspectivă psihologică, morocăneala este adesea un semnal de autoreglare dificilă. Copilul transmite indirect că sistemul lui emoțional este suprasolicitat și că are nevoie de sprijin pentru a-și recăpăta echilibrul. În aceste situații, răspunsul calm al adultului, validarea emoției și stabilirea unor rutine predictibile ajută copilul să învețe treptat să își regleze stările interne.
Cu alte cuvinte, în spatele unui copil „morocănos” se află, de cele mai multe ori, un copil care încearcă să spună: „Ajută-mă să înțeleg ce simt.”
❗️ Cartea ”Ninja cel Morocănos”, de Mary Nhin, abordează exact această realitate psihologică a copilăriei: copiii nu sunt morocănoși „din răutate”, ci pentru că nu știu încă să își înțeleagă și să își gestioneze emoțiile.
Personajul Ninja trece prin stări de iritare, frustrare și nemulțumire – emoții foarte frecvente la copii. Povestea devine astfel un instrument de educație emoțională: îi ajută pe cei mici să recunoască faptul că este normal să ai momente în care ești supărat sau morocănos, dar și că există moduri sănătoase de a gestiona aceste stări.

Ninja cel Morocănos / Grumpy Ninja de Mary Nhin, cu ilustrații de Jelena Stupar, te invită alături de puștiul tău adorabil într-o nouă aventură a înțelepților Ninja, care nu au fost dintotdeauna așa, dar au devenit astfel, datorită lecțiilor pe care și le-au însușit între timp. Ni...

09/03/2026

❗ Cartea are o reducere de 60% accesând link-ul. Profită acum de această ofertă !

Mami cea nemămoasă: Suișurile nostime și căderile emoționale ale maternității / The Unmumsy Mum de Sarah Turner este un punct de vedere cât se poate de subiectiv despre experiența de a deveni și de a fi mămică. Cartea îi va face pe părinți să retrăiască momentele când copiii lor ...

09/03/2026

Mulți părinți mă întreabă ce cărți recomand pentru a înțelege mai bine emoțiile copiilor. O carte pe care o consider foarte utilă este „Emoțiile copiilor: Ghid de îngrijire” de Beatriz M. Muñoz.

Copiii nu spun întotdeauna „sunt trist”, „mi-e frică” sau „mă simt copleșit”. De multe ori emoțiile apar sub forma plânsului, furiei, opoziției sau retragerii. Cartea explică foarte clar ce se întâmplă în spatele acestor reacții și cm pot părinții să îi ajute pe copii să își recunoască și să își regleze emoțiile.

Este o lectură accesibilă, plină de exemple concrete și sugestii practice pentru a construi o relație bazată pe empatie, siguranță și înțelegere.

📖 Dacă vă interesează dezvoltarea emoțională a copiilor, merită descoperită.
Cartea o puteți găsi accesând linkul.

Emotiile copiilor, carte, Beatriz M. Muñoz, emotii, copii, relatii parinti copii,

08/03/2026

Cartea ”Adio, probleme! Cum să vorbești cu lucrurile care te sâcâie”, de Dr. Wayne W.Dyer și Saje Dyer, îi ajută pe copii să înțeleagă și să gestioneze micile supărări, frici sau lucruri care îi enervează.
📚 Dacă vrei să o citești împreună cu copilul tău, o poți comanda accesând linkul din primul comentariu.

08/03/2026

Astăzi celebrăm nu doar feminitatea, ci și reziliența, curajul și capacitatea de a merge mai departe, chiar și atunci când viața devine dificilă.

La mulți ani tuturor femeilor! 🌷

Să nu uitați: aveți voie să fiți puternice, dar și să cereți sprijin.
—
www.psihologsimonaionita.ro

07/03/2026

Decompensarea parentală nu înseamnă lipsă de iubire. Apare atunci când stresul, oboseala și presiunile vieții depășesc temporar resursele emoționale ale adultului. Important nu este să fim părinți perfecți, ci să ne putem opri, înțelege ce s-a întâmplat și repara relația cu copilul. Din astfel de momente, copiii învață că emoțiile pot fi recunoscute și reglate.

Mulți părinți își doresc să fie calmi, răbdători și echilibrați în relația cu copiii lor. Cu toate acestea, realitatea vieții de zi cu zi aduce adesea oboseală, stres, griji legate de familie, muncă sau sănătate. În aceste condiții, chiar și părinții implicați și iubitori pot avea momente în care reacțiile lor devin mai intense decât situația o cere.

În psihologie, aceste momente sunt numite ❝decompensări emoționale❝ . Ele apar atunci când resursele interne de autoreglare ale adultului sunt temporar depășite de presiunea acumulată. Nu înseamnă că părintele nu își iubește copilul sau că relația este una nesănătoasă, ci că sistemul emoțional al adultului este suprasolicitat.

Pentru a înțelege mai bine cm se pot produce astfel de momente în viața de familie, vă propun mai jos un exemplu simplificat de caz, inspirat din situații frecvent întâlnite în relația părinte–copil. Scopul lui nu este de a judeca, ci de a ajuta la înțelegerea unor mecanisme psihologice care apar adesea în viața de zi cu zi a familiilor.

M., 37 de ani, mamă a unui băiat de 5 ani, este în general o persoană calmă și implicată în educația copilului. În ultima perioadă însă, familia trece printr-o perioadă dificilă: bunica copilului este bolnavă, iar mama este foarte obosită și preocupată.

Într-o seară, copilul refuză să strângă jucăriile și începe să se joace pe covor, deși ora de culcare a trecut.

Inițial, mama spune calm:
„Te rog să strângem jucăriile, este ora de somn.”
Copilul ignoră cererea și continuă jocul.
În acel moment apare decompensarea:
mama ridică vocea, devine foarte iritată și spune:
„Nu mai pot cu tine! Niciodată nu asculți! M-ai obosit complet!”
Tonul este mult mai intens decât situația reală.

După câteva minute, mama se liniștește și simte vinovăție. Revine la copil și spune:
„Îmi pare rău că am țipat. Sunt foarte obosită. Hai să strângem împreună.”

Situația declanșatoare (copilul nu strânge jucăriile) este minoră.
Reacția intensă apare deoarece sistemul de autoreglare al adultului este deja suprasolicitat.

Decompensarea a fost favorizată de:
oboseală cronică, stres familial (boala bunicii), presiune emoțională acumulată.

În astfel de momente, părintele trece temporar de la o poziție reglată și reflexivă la una reactivă și impulsivă.

❗ Pentru copil, important este ceea ce se întâmplă după momentul de decompensare. Repararea relațională (scuza, explicația simplă, reconectarea) reduce impactul negativ.

În psihologia atașamentului, acest proces se numește „ruptură și reparare”, concept discutat de autori precum Edward Tronick și Daniel J. Siegel: relațiile sănătoase nu sunt cele fără rupturi, ci cele în care există capacitatea de reparare.

03/03/2026

Când un copil se teme să răspundă la grădiniță sau la școală, nu este „timid” și nici „nepregătit”. De cele mai multe ori, este frica de a greși și de a fi certat.

Frica apare rapid:
Situație – întrebare.
Gând – „Dacă greșesc?”
Emoție – teamă.
Comportament – evită, nu ridică mâna.

❗ Ce poț face ca părinte?
1️⃣ Validează emoția: „E normal să îți fie frică dacă cineva te ceartă.”
2️⃣ Separă greșeala de identitate: „Ai greșit un răspuns, nu ești greșit.”
3️⃣ Laudă curajul, nu performanța: „Ai încercat.”
4️⃣ Exersează acasă prin joc de rol, într-un spațiu sigur.
5️⃣ Folosește o formulă simplă de autoreglare:
„Respir și încerc" sau alege un gest mic, de exemplu: „pumnul de curaj”.
Explică: „Când faci gestul ăsta la grădiniță/ școală, îți amintești că poți.”

Un ritual de 5 minute seara poate face diferența:
- Ce a fost greu azi?
- Ce ai făcut bine chiar dacă ți-a fost frică?
- Curajul nu înseamnă lipsa fricii. Curajul înseamnă să vorbești chiar dacă vocea tremură.

01/03/2026

https://www.facebook.com/share/r/15YuMoWd4c8/