28/08/2018
HERNIA INCIZIONALĂ
Unul din trei pacienți, care au suferit o intervenție chirurgicală abdominală, comportă un risc de a dezvolta o hernie incizională postoperatorie. O hernie incizională apare la sau în imediata apropiere a unei incizii chirurgicale prin care protuberează intestinul, un organ sau alte țesuturi.
CAUZELE HERNIEI INCIZIONALE
Herniile incizionale sunt rezultatul slăbirii mușchiului abdominal, ca urmare a unei incizii chirurgicale. O hernie incizională poate apărea din mai multe motive specifice. Astfel, persoanele care au o o activitate fizică intensă sau care au reluat activitățile fizice prematur după o intervenție chirurgicală în zona abdominală, personale care iau în greutate considerabil, femelie care rămân însărcinate, sau prin creșterea presiunii abdominale în orice alt mod, înainte ca incizia să fie complet vindecată, sunt în special predispuse să dezvolte o hernie incizională. Herniile incizionale, cel mai probabil, apar într-un interval de trei până la șase luni de la operație, dar se pot întâmpla și spontan.
DIAGNOSTIC
Pentru a identifica o hernie incizională, medicul poate folosi mai multe tehnici de diagnosticare, dar va începe cu un istoric medical și cu o examinare fizică. Medicul va întreba și/sau căuta anumite semne și condiții specifice, cm ar fi constipația sau scaunele "moi" și va căuta o umflătură sau o proeminență în zona abdominală sau în apropierea locului unei incizii anterioare. Pacientul poate fi rugat să stea în picioare și să tușească, acțiune care va face hernia mai pronunțată. De asemenea, medicul vă poate întreba dacă aveți senzații de greață, vărsături, febră sau ritm cardiac modificat, dureri în zona abdominală, mai ales în jurul proeminenței, dacă ați mai avut operații anterioare, unde au fost efectuate și care sunt rezultatele.
Dacă porțiunea proeminentă a intestinului a fost prinsă (incarcerată) în interiorul peretelui abdominal, aportul de sânge al intestinului poate fi micșorat (strangulare), provocând complicații suplimentare cm ar fi necroza (moartea țesutului). Dacă medicul dvs. suspectează acest lucru, diagnosticarea suplimentară poate include: teste de sânge pentru a căuta infecții cauzate de blocarea intestinală sau necroza, ecografie, RMN, CT sau alte proceduri de imagistică, pentru a verifica blocarea sau localizarea efectivă a proeminenței intestinale. Dacă medicul consideră că ruptura a dus la mișcarea sau proeminența altor organe pe lângă intestine, se poate recurge la teste suplimentare.
METODE DE TRATAMENT
Tratamentul specific pentru o hernie incizională va fi determinat de medicul dumneavoastră, pe baza mai multor factori cm ar fi sănătatea dumneavoastră generală, anatomia, amploarea și localizarea herniei și nivelul dorit de activitate fizică viitoare. Tratamentul va depinde și măsura în care hernia a afectat negativ rezultatele intervenției chirurgicale inițiale, fiind astfel necesare proceduri suplimentare înainte ca hernia să poată fi închisă. Tratamentul va consta în general în unul din cele două tipuri de intervenții chirurgicale:
1. Chururgie clasică (deschisă)
În această procedură chirurgicală, cunoscută și sub numele de herniorapafie, chirurgul face o incizie în abdomen de deasupra zonei herniate, împinge intestinul proeminent înapoi în abdomen și repară deschiderea din peretele muscular. În timpul aceastei proceduri, cunoscută sub numele de hernioplastie, zona slabă este reparată și întărită cu un implant parietal resorbabil.
2. Chirurgie laproscopică
În această procedură chirurgicală minim invazivă, chirurgul face mai multe incizii mici în abdomenul inferior și introduce mai întâi un instrument ca un tub, numit un laparoscop, echipat cu o camera, prin una dintre incizii. Imaginile din din interior sunt afișate pe un monitor mare pe care medicul chirurg îl folosește pentru a ghida celelalte instrumentele mici introduse prin celelalte incizii pentru a repara hernia.
În general, spitalizarea este de scurtă durată, reluarea activităților cotidiene putându-se face la două-trei zile de la operație. Totuși, activitățile fizice susținute și ridicarea de greutăți trebuie evitate pentru patru-șase săptămâni de la intervenția chirurgicală.