20/08/2025
Dragi prieteni, astazi va propun un articol despre descoperirea de sine. Este inspirat din experienta unei cliente cu care lucrez intr-un demers de consiliere psihologica.
Va doresc lectura placuta si va astept opiniile si intrebarile.
“Am simtit mereu că există o matriță a ceea ce ar trebui să fiu. Forma mea am încercat mereu să o îndes în matriță. Iar dacă nu încăpeam , era un eșec .”
Cuvintele de mai sus aparțin unei cliente, după o perioadă de consiliere psihologică. Cred că merită citite cu atenție, recitite. Ele sunt rezultatul unei conștientizări eliberatoare. O conștientizare care reprezintă rezultatul unui travaliu parcurs împreună cu răbdare, înțelegere, multe lacrimi, regret, îndoieli, multe întrebări din partea amândurora. Dar mai ales este rezultatul unui travaliu de descoperire a “persoanei”, a esenței ei. Să aflăm ce o definește, care îi este locul și menirea în lume. Poate “să eliberăm” persoana. Deși în Analiza Existențială noi considerăm persoana prin excelență ca liberă. Trăim însă cu sentimentul că suntem deseori constrânsi, prinși fără posibilitatea de a ne elibera. Prinși de propriile blocaje, de temeri, de cm ni s-a spus în copilărie că suntem sau că ar trebui să fim, de limitările în care am fost încadraţi, de tot ceea ce am ajuns să considerăm chiar noi că reprezentăm.
Dar nu uitaţi, Persoana e prin excelenţă liberă!
Libertatea nu înseamnă însă a putea face orice. Libertatea persoanei este mult mai profundă. Ea înseamnă de fapt o conexiune puternică și permanentă cu SINE. Un contact care îi spune persoanei cine este, ce caută, de ce, ce îi este propriu. Dar îi mai spune ceva și mai important: “că are voie să fie aşa cm este”. Că “forma”, “culoarea”, “textura” pe care le are sunt așa cm trebuie să fie. Că nu trebuie modificată pentru ca persoana să poată fi. Că acceptarea ei trebuie să fie firească, fără condiții. Persoana trebuie privită și gestionată cu delicatețea cu care am gestiona cel mai fin porțelan. Ea nu trebuie instrumentalizată , condiționată. Nu trebuie “îndesată ” într-o matriță. Acceptarea în sine, însă, implică o privire realistă şi completă asupra sieşi. Ȋnseamnă acceptarea a tot ce este şi puterea de a mă confrunta cu ce am de lucru în mine.
Demersul psihoterapeutic sau de consiliere psihologică înseamnă să îl ajutăm pe client să ajungă la propriile conștientizări. La sentimentul propriei libertăți. Poate nu ştie încă faptul că e liber. Nu şi-a simţit niciodată persoana ca fiind liberă. De altfel, mulţi dintre noi am fost presaţi să încăpem în matriţe. Apoi am ajuns să ne creăm propria matriţă în care am încercat deseori să încăpem. Prin limitări, frici, neputinţe, păreri despre sine, poate dependenţe etc.Şi ne-am limitat la asta.
Clienta mea a adăugat la conștientizările ei următorul gând: “eu nu trebuie să fiu sau să iau o singură formă”. Pot să mă modelez! Și atunci cm ar putea ea vreodată să încapă în matrița dată? De acum înainte, aproape sigur nu va mai putea pentru că s-a eliberat!
Procesul nu se finalizează însă aici. De altfel, sper ca el să continue, după ce colaborarea noastră se va fi încheiat, printr-o permanentă privire curioasă către sine. “Cum e la mine în ființă astăzi? Dar acum?” Observând calm și cu bucuria descoperirii a orice găsesc acolo.
Eu garantez trăirea unui sentiment de familiaritate. În persoana mea nu e nimic străin pentru mine. Poate nedescoperit, poate neștiut, poate încă insuficient înţeles! Dar nu străin! Și niciodată rece! Persoana e caldă, blândă, e pur și simplu acolo!
Rolul psihoterapeutului este să își ghideze clienții în a descoperi toate aceste lucruri, fiecare persoană în modul său propriu şi în ritmul său. Nu “livrăm” conştientizări sau adevăruri. Dar suntem acolo dedicati acestei descoperiri a persoanei. Aş încheia articolul prin a vă spune că pentru prima oară în demersul de consiliere, o dată cu aceste conştientizări, clienta mea a plâns de bucurie!
