27/12/2025
Azi doresc să vă încânt cu o poveste frumoasă si anume cea a “oglinzii crăpate”!
Într-un sat îndepărtat, trăia o femeie pe nume Ana. Ana era admirată de toți pentru frumusețea și puterea sa, dar în inima ei purta o durere tăcută.
Relația ei cu soțul, Andrei, devenise un câmp de luptă. În fiecare zi, certurile lor zguduiau liniștea casei, iar Ana se simțea prinsă într-o colivie invizibilă.
Într-o zi, copleșită de amărăciune, Ana a ieșit din casă și s-a refugiat pe marginea unui lac liniștit. Acolo, a întâlnit o bătrână care privea intr-o oglindă veche, cu rama aurită, dar crăpată pe mijloc.
– De ce plângi, copilă? a întrebat bătrâna cu o voce caldă.
– Îmi pierd sufletul în această relație, a răspuns Ana. Soțul meu nu mă înțelege, nu mă susține. Mă simt singură, chiar dacă el e acolo.
Bătrâna a zâmbit și i-a întins oglinda.
– Privește, dar nu în fața crăpăturii. Privește în ea, prin ea.
Ana a luat oglinda și, privind, a văzut o imagine ciudată. În loc să-l vadă pe Andrei așa cm îl știa – rece și distant – îl vedea pe el cm îi zâmbea, dar chipul ei din oglindă părea trist și înghețat.
– Ce înseamnă asta? a întrebat Ana.
– Oglinda aceasta îți arată adevărul ascuns, a spus bătrâna. În Andrei vezi doar reflexia durerii tale. Poate că el nu știe cm să-ți ofere sprijin pentru că tu nu-ți permiți să fii vulnerabilă. Poate că în ochii lui vezi doar ceea ce nu-ți oferi tu ție însăți.
Ana a fost copleșită de revelație.
– Și ce să fac? Cum să repar asta?
Bătrâna a atins crăpătura oglinzii cu degetele ei tremurânde.
– Oglinda nu are nevoie să fie reparată, copilă. Crăpătura e acolo să te învețe. Întâi, privește în tine. Ce așteptări ai de la Andrei pe care nu le împlinești tu însăți? Ce răni îi atribui lui, dar le porți din trecut?
Ana s-a întors acasă cu oglinda bătrânei. În fiecare seară, înainte de a-l judeca pe Andrei sau de a se certa cu el, privea în oglindă și încerca să vadă dincolo de crăpături. Încetul cu încetul, a început să-și vindece propriile răni, iar relația lor s-a transformat.
Andrei, surprins de schimbările Anei, a început să răspundă cu aceeași blândețe. Nu pentru că el s-ar fi schimbat primul, ci pentru că oglinda ei interioară, odată clarificată, a reflectat o versiune mai bună a lor amândurora.
Astfel, Ana a învățat cea mai mare lecție: relațiile sunt oglinzi. Dacă te pierzi în crăpături, pierzi adevărul. Dar dacă privești dincolo de ele, descoperi lumina care îți luminează calea.
Sper să găsești puterea sincerității si curajul sa te uiti si in interiorul tău pentru ca acolo este puterea adevărată!
Relațiile nu sunt menite să fie perfecte; sunt menite să fie adevărate.
Durerea și tensiunea pe care le simțim în ele ne arată unde avem de lucrat cu noi înșine.
Nu fugind de ele ne găsim pacea, ci acceptându-le ca unelte pentru transformare.
Curajul și vulnerabilitatea merg mâna în mâna!
Cu drag,
Preluat de la
Liviu Ursan♥️📖
