28/09/2025
Mi-a căzut în mână un articol de Octavian Paler
Și m-a oprit o frază:
„Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.”
Am închis ecranul și am rămas cu gândul: parcă descria exact sala de așteptare de azi, plină de telefoane aprinse și de oameni conectați la toată planeta, dar singuri cu adevărat…
Paler scria literar ceea ce medicina confirmă rece, în grafice și ghiduri: SINGURĂTATEA UCIDE!
Nu e doar o metaforă – este un factor de risc cardiovascular comparabil cu hipertensiunea sau fumatul.
Arterele se închid atunci când viața se închide între pereți.
Și totuși, există locuri unde inima bate altfel.
În Blue Zones – Sardinia, Okinawa, Ikaria – oamenii trăiesc 90 de ani nu pentru că au farmacii mai pline, ci pentru că au mese împărtășite, vecini care trec pragul, prieteni cu care merg la pas.
Inima lor rezistă pentru că nu bate singură.
„Ceea ce nu trăim la timp, nu trăim niciodată”, avertiza Paler.
Iar ceea ce nu trăim în comunitate, în apropiere, nu se mai recuperează mâine dintr-o rețetă.
Pastilele scad colesterolul, dar nu vindecă golul lăsat de lipsa oamenilor din jur.
„Orice paradis nu poate fi decât o mare simplitate.”
Poate că adevărata prevenție nu se scrie pe rețetă, ci se trăiește:
– la o cină în familie,
– la pas cu un prieten,
– într-o conversație fără ecrane.
Pentru că niciun infarct nu se previne cu like-uri.
Dar multe se evită cu oameni aproape.❤️
