Cabinet Individual de Psihologie Luminița Blendea

27/12/2025

📌𝐴 𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑙𝑒, 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒, 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑢𝑛 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑟 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑚 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑎̂𝑡𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑢𝑧𝑖𝑎 𝑠𝑎𝑢 ℎ𝑎𝑜𝑠𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑒𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑒. 𝐴 𝑛𝑒 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠̦𝑡𝑒 𝑡𝑖𝑝𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙𝑒, 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑖𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑚 𝑙𝑢𝑎 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑚 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠̦𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑔𝑟𝑢𝑒𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚.
𝐼̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑎̂𝑛𝑑 𝑑𝑖𝑛 𝑖𝑎𝑛𝑢𝑎𝑟𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑖𝑢𝑛𝑖𝑒 2026, 𝑛𝑒 𝑣𝑜𝑚 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑙𝑛𝑖 𝑑𝑒 2 𝑜𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑙𝑢𝑛𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑑𝑟𝑢𝑙 𝑎 12 𝑎𝑡𝑒𝑙𝑖𝑒𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑜𝑚 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚, 𝑐𝑢𝑚 𝑔𝑒𝑠𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎̆𝑚 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑙𝑒, 𝑐𝑢𝑚 𝑓𝑎𝑐𝑒𝑚 𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑣𝑒𝑟𝑠𝑖𝑣𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒 𝑡𝑖𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑡𝑒𝑛𝑑𝑖𝑛𝑡̦𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑡𝑎̆𝑚. 𝑉𝑜𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑡𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢 𝑑𝑒 𝑎𝑡𝑎𝑠̦𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑠̦𝑖 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑛𝑒 𝑖𝑛𝑓𝑙𝑢𝑒𝑛𝑡̦𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖𝑙𝑒, 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒. 𝑉𝑜𝑚 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑐𝑢𝑚 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑛𝑢𝑛𝑡̦𝑎̆𝑚 𝑡𝑟𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡 𝑙𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑣𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑚𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑛𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑢𝑡𝑖𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑑𝑜𝑝𝑡𝑎̆𝑚 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠̦𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡𝑒, 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑢𝑎̆𝑚 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑠𝑢𝑚𝑎𝑡𝑒, 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑜𝑙𝑖𝑑𝑎̆𝑚 𝑖̂𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑛𝑜𝑚𝑖𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑖̂𝑚𝑏𝑢𝑛𝑎̆𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑚 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑢 𝑐𝑒𝑖𝑙𝑎𝑙𝑡̦𝑖.
𝐶𝑢 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑠𝑒𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑖𝑡 𝑐𝑎 𝑢𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑒𝑠𝑖𝑣, 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑏𝑎𝑧𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑒𝑙 𝑎𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟, 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑢 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑠𝑖𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑑 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒, 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑓𝑙𝑢𝑒𝑛𝑡̦𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑟𝑒𝑐𝑖𝑝𝑟𝑜𝑐.
𝐼̂𝑛𝑡𝑎̂𝑙𝑛𝑖𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑑 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑒, 𝑡𝑒ℎ𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑒𝑟𝑖𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑎𝑙𝑒, 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑟𝑒𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟𝑒𝑔𝑙𝑎𝑟𝑒, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠̦𝑖 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑟𝑒𝑓𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑒, 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎̆𝑠̦𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑒𝑥𝑝𝑒𝑟𝑖𝑒𝑛𝑡̦𝑒 𝑠̦𝑖 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑟𝑖, 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑔𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑑𝑒 𝑧𝑖 𝑐𝑢 𝑧𝑖.
𝑰̂𝒏𝒔𝒄𝒓𝒊𝒆-𝒕𝒆 𝒍𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒖𝒍 𝒎𝒐𝒅𝒖𝒍: 𝒔𝒂̂𝒎𝒃𝒂̆𝒕𝒂̆,17 𝒊𝒂𝒏𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 2026, 𝒐𝒓𝒆𝒍𝒆 10:00-12:00, 𝑩𝒖𝒄𝒖𝒓𝒆𝒔̦𝒕𝒊
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeSZtMBBTTcDaKKcaTNjJa6td6OG-Z7lpRJzJUYnTsNLqMGng/viewform?usp=publish-editor

𝑪𝑨𝑳𝑬𝑵𝑫𝑨𝑹 𝑴𝑶𝑫𝑼𝑳𝑬
📅17 𝑰𝒂𝒏𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 2026. 𝑰𝑫𝑬𝑵𝑻𝑰𝑻𝑨𝑻𝑬 𝑷𝑬𝑹𝑺𝑶𝑵𝑨𝑳𝑨̆ 𝑺̦𝑰 𝑨𝑼𝑻𝑶𝑪𝑼𝑵𝑶𝑨𝑺̦𝑻𝑬𝑹𝑬. 𝑪𝒊𝒏𝒆 𝒔𝒖𝒏𝒕𝒆𝒎 𝒅𝒊𝒏𝒄𝒐𝒍𝒐 𝒅𝒆 𝒓𝒐𝒍𝒖𝒓𝒊? 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒉𝒂̆𝒓𝒕̦𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆 – 𝑽𝒂𝒍𝒐𝒓𝒊, 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊, 𝒕𝒊𝒑𝒂𝒓𝒆 𝒆𝒎𝒐𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆 𝒔̦𝒊 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆.
📅 31 𝑰𝒂𝒏𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 2026. 𝑺𝑻𝑰𝑴𝑨 𝑫𝑬 𝑺𝑰𝑵𝑬 – 𝑭𝒖𝒏𝒅𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒆. 𝑪𝒖𝒎 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒐𝒍𝒊𝒅𝒂̆𝒎 𝒊̂𝒏𝒄𝒓𝒆𝒅𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆? 𝑺𝒖𝒓𝒔𝒆 𝒂𝒍𝒆 𝒗𝒂𝒍𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆. 𝑽𝒂𝒍𝒐𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒂̆ 𝒗𝒔. 𝒄𝒐𝒏𝒅𝒊𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒕𝒂̆.
📅14 𝑭𝒆𝒃𝒓𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 2026. 𝑻𝑰𝑷𝑨𝑹𝑬 𝑹𝑬𝑷𝑬𝑻𝑰𝑻𝑰𝑽𝑬 𝑺̦𝑰 𝑺𝑪𝑬𝑵𝑨𝑹𝑰𝑼𝑳 𝑫𝑬 𝑽𝑰𝑨𝑻̦𝑨̆. 𝑪𝒖𝒎 𝒔𝒆 𝒇𝒐𝒓𝒎𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒔𝒄𝒆𝒏𝒂𝒓𝒊𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆, 𝒄𝒖𝒎 𝒏𝒆 𝒊𝒏𝒇𝒍𝒖𝒆𝒏𝒕̦𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒔̦𝒊 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖𝒎 𝒊̂𝒍 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒎 𝒓𝒆𝒔𝒄𝒓𝒊𝒆?
📅28 𝑭𝒆𝒃𝒓𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 2026. 𝑨𝑵𝑿𝑰𝑬𝑻𝑨𝑻𝑬, 𝑭𝑹𝑰𝑪𝑨̆ 𝑺̦𝑰 𝑺𝑻𝑹𝑬𝑺 – 𝑰̂𝑵𝑻̦𝑬𝑳𝑬𝑮𝑬𝑹𝑬𝑨 𝑴𝑬𝑪𝑨𝑵𝑰𝑺𝑴𝑬𝑳𝑶𝑹. 𝑪𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒂𝒏𝒙𝒊𝒆𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂? 𝑫𝒊𝒇𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕̦𝒂 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒂𝒏𝒙𝒊𝒆𝒕𝒂𝒕𝒆/𝒇𝒓𝒊𝒄𝒂̆/𝒔𝒕𝒓𝒆𝒔. 𝑰𝒏𝒕𝒆𝒓𝒗𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝒃𝒂𝒛𝒂̆.
📅14 𝑴𝒂𝒓𝒕𝒊𝒆 2026. 𝑨𝑻𝑨𝑺̦𝑨𝑴𝑬𝑵𝑻 𝑺̦𝑰 𝑻𝑰𝑷𝑨𝑹𝑬 𝑹𝑬𝑳𝑨𝑻̦𝑰𝑶𝑵𝑨𝑳𝑬. 𝑪𝒖𝒎 𝒏𝒆 𝒊𝒏𝒇𝒍𝒖𝒆𝒏𝒕̦𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒔𝒕𝒊𝒍𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒂𝒕𝒂𝒔̦𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒂𝒑𝒓𝒐𝒑𝒊𝒂𝒕𝒆? 𝑹𝒆𝒄𝒖𝒏𝒐𝒂𝒔̦𝒕𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒔𝒕𝒊𝒍𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒂𝒕𝒂𝒔̦𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕.
📅 28 𝑴𝒂𝒓𝒕𝒊𝒆 2026. 𝑺𝑻𝑹𝑨𝑻𝑬𝑮𝑰𝑰 𝑫𝑬 𝑪𝑶𝑷𝑰𝑵𝑮 – 𝑨𝑫𝑨𝑷𝑻𝑨𝑹𝑬 𝑺𝑨̆𝑵𝑨̆𝑻𝑶𝑨𝑺𝑨̆ 𝑽𝑺. 𝑫𝑰𝑺𝑭𝑼𝑵𝑪𝑻̦𝑰𝑶𝑵𝑨𝑳𝑨̆. 𝑪𝒖𝒎 𝒇𝒂𝒄𝒆𝒎 𝒇𝒂𝒕̦𝒂̆ 𝒅𝒊𝒔𝒄𝒐𝒏𝒇𝒐𝒓𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊? 𝑬𝒗𝒊𝒕𝒂𝒓𝒆, 𝒅𝒊𝒔𝒐𝒄𝒊𝒆𝒓𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒉𝒊𝒑𝒆𝒓𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍? 𝑻𝒊𝒑𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒏𝒈: 𝒆𝒎𝒐𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍, 𝒄𝒐𝒈𝒏𝒊𝒕𝒊𝒗, 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒍.
📅11 𝑨𝒑𝒓𝒊𝒍𝒊𝒆 2026. 𝑷𝑰𝑬𝑹𝑫𝑬𝑹𝑬, 𝑻𝑹𝑨𝑵𝒁𝑰𝑻̦𝑰𝑰 𝑺̦𝑰 𝑫𝑶𝑳𝑰𝑼 𝑷𝑺𝑰𝑯𝑶𝑳𝑶𝑮𝑰𝑪. 𝑷𝒆 𝒕𝒐𝒕 𝒑𝒂𝒓𝒄𝒖𝒓𝒔𝒖𝒍 𝒗𝒊𝒆𝒕̦𝒊𝒊 𝒔𝒖𝒇𝒆𝒓𝒊𝒎 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆𝒓𝒊. 𝑷𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆𝒎 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊, 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒊, 𝒐𝒑𝒐𝒓𝒕𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊, 𝒓𝒐𝒍𝒖𝒓𝒊, 𝒗𝒆𝒓𝒔𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒂𝒍𝒆 𝒔𝒊𝒏𝒆𝒍𝒖𝒊. 𝑨𝒅𝒂𝒑𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒔̦𝒊 𝒓𝒆𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒄𝒕̦𝒊𝒆.
📅25 𝑨𝒑𝒓𝒊𝒍𝒊𝒆 2026. 𝑴𝑰𝑵𝑫𝑭𝑼𝑳𝑵𝑬𝑺𝑺 𝑺̦𝑰 𝑨𝑼𝑻𝑶𝑹𝑬𝑮𝑳𝑨𝑹𝑬 𝑬𝑴𝑶𝑻̦𝑰𝑶𝑵𝑨𝑳𝑨̆. 𝑷𝒓𝒆𝒛𝒆𝒏𝒕̦𝒂, 𝒄𝒂 𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄𝒂̆. 𝑰𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒔𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆.
📅9 𝑴𝒂𝒊 2026. 𝑨𝑴𝑩𝑰𝑽𝑨𝑳𝑬𝑵𝑻̦𝑨̆ 𝑺̦𝑰 𝑷𝑹𝑶𝑪𝑬𝑺 𝑫𝑬𝑪𝑰𝒁𝑰𝑶𝑵𝑨𝑳. 𝑷𝒂𝒔̦𝒊𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒄𝒆𝒔𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆𝒄𝒊𝒛𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍. 𝑪𝒖𝒎 𝒍𝒖𝒂̆𝒎 𝒅𝒆𝒄𝒊𝒛𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒇𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒊𝒏𝒇𝒍𝒖𝒆𝒏𝒕̦𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒍𝒖𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆𝒄𝒊𝒛𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓? 𝑨𝒎𝒃𝒊𝒗𝒂𝒍𝒆𝒏𝒕̦𝒂, 𝒄𝒂 𝒔𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒄𝒆𝒅𝒂̆ 𝒔𝒄𝒉𝒊𝒎𝒃𝒂𝒓𝒆𝒂. 𝑰̂𝒏𝒗𝒂̆𝒕̦𝒂̆𝒎 𝒔𝒂̆ 𝒕𝒐𝒍𝒆𝒓𝒂̆𝒎 𝒅𝒊𝒔𝒄𝒐𝒏𝒇𝒐𝒓𝒕𝒖𝒍 𝒂𝒎𝒃𝒊𝒗𝒂𝒍𝒆𝒏𝒕̦𝒆𝒊.
📅23 𝑴𝒂𝒊 2026. 𝑨𝑺𝑬𝑹𝑻𝑰𝑽𝑰𝑻𝑨𝑻𝑬 𝑺̦𝑰 𝑳𝑰𝑴𝑰𝑻𝑬 𝑷𝑬𝑹𝑺𝑶𝑵𝑨𝑳𝑬. 𝑨𝒖𝒕𝒐𝒏𝒐𝒎𝒊𝒂 𝒅𝒆𝒄𝒊𝒛𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒍𝒊𝒎𝒊𝒕𝒆 𝒔𝒂̆𝒏𝒂̆𝒕𝒐𝒂𝒔𝒆. 𝑮𝒆𝒔𝒕𝒊𝒐𝒏𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒍𝒊𝒎𝒊𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆. 𝑭𝒖𝒓𝒊𝒂, 𝒔𝒆𝒎𝒏𝒂𝒍 𝒂 𝒍𝒊𝒎𝒊𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒊̂𝒏𝒄𝒂̆𝒍𝒄𝒂𝒕𝒆. 𝑫𝒊𝒇𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕̦𝒂 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒂𝒈𝒓𝒆𝒔𝒊𝒗𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒂𝒔𝒆𝒓𝒕𝒊𝒗𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆.
📅6 𝑰𝒖𝒏𝒊𝒆 2026. 𝑮𝑨̂𝑵𝑫𝑰𝑹𝑬 𝑪𝑹𝑰𝑻𝑰𝑪𝑨̆ 𝑺̦𝑰 𝑰𝑮𝑰𝑬𝑵𝑨̆ 𝑴𝑬𝑵𝑻𝑨𝑳𝑨̆. 𝑪𝒖𝒎 𝒓𝒆𝒄𝒖𝒏𝒐𝒂𝒔̦𝒕𝒆𝒎 𝒅𝒊𝒔𝒕𝒐𝒓𝒔𝒊𝒖𝒏𝒊𝒍𝒆 𝒄𝒐𝒈𝒏𝒊𝒕𝒊𝒗𝒆? 𝑪𝒖𝒎 𝒆𝒗𝒂𝒍𝒖𝒂̆𝒎 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒊𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂𝒕̦𝒊𝒊? 𝑪𝒖𝒎 𝒆𝒗𝒊𝒕𝒂̆𝒎 𝒎𝒂𝒏𝒊𝒑𝒖𝒍𝒂𝒓𝒆𝒂?
📅20 𝑰𝒖𝒏𝒊𝒆 2026. 𝑰𝑵𝑻𝑬𝑮𝑹𝑨𝑹𝑬 – „𝑨 𝑭𝑰 𝑨𝑼𝑻𝑶𝑹𝑼𝑳 𝑷𝑹𝑶𝑷𝑹𝑰𝑬𝑰 𝑽𝑰𝑬𝑻̦𝑰. 𝑺𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒐𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒔𝒕𝒆, 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒑𝒍𝒂𝒏 𝒅𝒆 𝒂𝒄𝒕̦𝒊𝒖𝒏𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍.

23/12/2025

09/11/2025

Ambivalența ne însoțește zi de zi. Aproape tot timpul avem gânduri, sentimente sau atitudini inconsecvente. Este posibill să vrem și să nu vrem ceva, să fim atrași și în același timp să dorim să evităm. Unele alegeri pe care trebuie să le facem sunt minore și trecătoare (cu ce să ne îmbrăcăm dimineața sau dacă să cumpărăm un produs sau altul), însă altele pot avea consecințe care durează toată viața și ne modelează identitatea (cu cine ne căsătorim, ce profesie vom urma, să avem copii sau nu). Chiar și refuzul de a alege este, în sine, o decizie, întrucât alegerea va fi făcută de circumstanțe sau de trecerea timpului.
Reacția la ambivalență se desfășoară în general în una din două direcții:
 Închidere. Pentru că ambivalența provoacă disconfort (tensiune, nesiguranță, anxietate), psihicul tinde să o reducă - uneori prin mecanisme de apărare: negare, raționalizare, proiecție. Mai precis, refuzăm noile informații pentru a diminua emoțiile negative;
sau
 Deschiderea în fața noilor și posibilități în încercarea de a rezolva ambivalența. Dacă o acceptăm, ambivalența ne poate ajuta să luăm decizii mai conștiente, să fim mai empatici, să vedem mai clar imaginea de ansamblu și ne dezvoltăm gândirea critică și echilibrul emoțional. Atunci când suntem deschiși către a resimți motivații conflictuale apare curiozitatea de a evalua și de a reflecta asupra posibilităților, putem face asocieri și corelații noi, în esență devenim creativi.
Ambivalența implică, de fapt, un proces de evaluare, de comparare a aspectelor relativ pozitive și negative ale posibilelor alegeri, conștient sau nu, care se desfășoară permanent în fundalul vieții noastre.
Ambivalența este primul pas către schimbare și un pas necesar pentru dezvățarea informațiilor și convingerilor eronate. Până când nu începem să avem îndoieli în privința unei convingeri sau atitudini este improbabil să o schimbăm. Ambivalența ne poate determina să percepem și să luăm în considerare un spectru mai larg de posibilități.
Când ne confruntăm cu ambivalența este bine să ne bazăm pe valorile noastre fundamentale. Valorile fundamentale reprezintă standardul în funcție de care ne evaluăm; sunt reflectate de obiectivele, speranțele și aspirațiile noastre, de ceea ce dorim să facem și să devenim și de modul în care înțelegem sensul și scopul propriei vieți, convingerile noastre durabile referitoare la ce e corect, bine, dezirabil.
Procesul constant de evaluare și alegere este activitatea de zi cu zi a ambivalenței. La urma urmei, ambivalența poate fi acceptată ca un dar, un privilegiu de a alege între mai multe posibile versiuni ale sinelui și ale viitorului. Deși produce disconfort, ambivalența ne obligă să reflectăm, să alegem și să ne cunoaștem mai bine.
Ambivalența ne întreabă în mod repetat: Cine aleg să fiu? Și, prin felul în care alegem să răspundem – clarificarea valorilor personale și decizii conștiente, și nu prin evitarea tensiunii – ne construim identitatea pe termen lung.

Psiholog

19/08/2025

Idealizarea implică, de obicei, sentimente de entuziasm care pot funcționa ca antidepresiv emoțional. Idealizăm pentru a scăpa de sentimentele dureroase și pentru a pune capăt suferinței și depresiei. Depresia și anxietatea pe care le simțim în urma unei deziluzii au fost tot timpul acolo, doar am fugit de ele pentru un timp prin intermediul idealizării. Acele sentimente dureroase nu sunt rezultatul dezamăgirii, ci motivul pentru care căutăm un ideal.
Astfel, unii oameni apelează la efectele aproape narcotice ale iubirii romantice, ca la un astfel de antidepresiv. În astfel de cazuri, implicarea într-o relație cu un partener are foarte puțin de-a face cu intimitatea sau contactul emoțional autentic. Ceea ce se dorește este „starea de euforie” care rezultă din îndrăgostire, folosind-o ca modalitate de a scăpa de durere și depresie.
La fel, în cazul idealizării unei experiențe, entuziasmul ridicat cu privire la un eveniment viitor, ne ajută într-o oarecare măsură să înfruntăm dificultățile imediate, deoarece credem că toate aceste dificultăți vor dispărea odată ce evenimentul va avea loc.
Apelăm la mecanismele psihice de apărare, deoarece ne pot oferi un răgaz emoțional, atunci când durerea este prea mare, ne ajută să ne menținem stima de sine în limite pe care le găsim acceptabile și oferă, aparent doar, soluții imediate. Însă, prețul pe care plătim este falsificarea realității și restrângerea conștiinței.
https://luminitablendea.ro/mecanismele-psihice-de-aparare-minciuni-pe-care-ni-le-spunem-noua-insine-pentru-a-ocoli-durerea/

22/07/2025

Psiholog

28/06/2025

Când spunem că „avem chimie” cu cineva, ne referim la faptul că suntem atrași de acea persoană, simțim o conexiune cu ea, o familiaritate. Dar ce este, de fapt, această chimie? Atunci când trăim o emoție, creierul eliberează diverse substanțe chimice - neurotransmițători și hormoni (serotonină, dopamină, adrenalină, cortizol, oxitocină) - care influențează modul în care ne simțim și reacționăm. Din punct de vedere biologic, atunci când trăim o emoție, care este, de fapt, o reacție chimică, putem spune că avem într-adevăr chimie.
Dar uneori a avea chimie nu este un lucru bun. Nu ne atrag neapărat oamenii care sunt buni cu noi, ci cei care ne sunt familiari emoțional. Dacă, în copilăria timpurie, chimia noastră emoțională s-a format în contextul unor trări de instabilitate, abandon și neglijare, vom intra în relații în care vom retrăi instabilitate, abandon și neglijare. Ne vom îndrăgosti de acei parteneri care ne vor trata în felul acesta și vom spune că avem chimie. De fapt, relațiile respective ne vor face să retrăim aceleași emoții din trecut, aceleași reacții chimice, familiare dar nu neapărat sănătoase.
Atracția este resimțită mai ales față de acei parteneri care ar putea fi stabili, dar nu prea, care dau speranțe dar și îndoieli, care ar avea un anumit potențial de a ne fi alături în relație, dar asta nu e o certitudine că vor și rămâne. Dacă în copilărie am avut parte de abuz din partea acelora care ar fi trebuit să ne protejeze, și mai mult, dacă aceștia au avut un comportament ambivalent, adică pe lângă abuz ne-au oferit și scurte momente de atenție, atunci acesta este modelul de relaționare pe care îl cunoaștem și vom avea chimie cu un partener care ne va trata exact în felul în care am fost tratați în copilărie, pentru că ne va face să trăim exact aceleași emoții familiare.
A identifica tiparele, a ni le confrunta și a vedea cm ne afectează viața este primul pas pentru a aduce claritate în viața noastră. Putem începe prin a ne imagina două scenarii: cm va arăta viața noastră dacă vom continua să stăm în evitare și cm va arăta viața noastră dacă vom avea curajul să ieșim din tipare. Două scenarii cu două destinații complet diferite.
https://luminitablendea.ro/

25/06/2025

 Ce este atacul de panică?
 De ce apare?
 De ce ne înspăimântă atât de tare?
 Ce se întâmplă de fapt în timpul atacului de panică?
 Cum îl gestionăm?
În cadrul unei întâlniri de două ore, sâmbătă, 12.07.2025, vom vorbi despre atacul de panică.
Înscrieri: https://docs.google.com/forms/d/18D1hO2OA7oqLYS7gvPk0q3lSO1LxRzhcPNn782B8GWI/edit

20/05/2025

Igiena somnului se referă la un set de practici și obiceiuri care contribuie la obținerea unui somn de calitate și la menținerea unei bune sănătăți generale. În timpul somnului sistemul imunitar este consolidat, au loc procese reparatorii la nivel celular, este susținută sănătatea cardiovasculară, este reglat echilibrul emoțional și sunt îmbunătățite procesele de memorie și învățare, fiind optimizate funcțiile cognitive precum atenția, luarea deciziilor și rezolvarea de probleme.
Somnul se desfășoară în 4 stadii care se succed și formează un ciclu complet de somn, care durează între 90-120 de minute și se repetă de mai multe ori pe parcursul nopții. Este important să trecem prin toate aceste etape ale ciclului de somn deoarece fiecare în parte este implicată în procese diferite în menținerea sănătății generale influențând aspecte ale stării de bine fizice și mentale. În primele trei stadii ale ciclului de somn – somnul superficial, somnul ușor și somnul profund - sunt fortificate oasele și mușchii, este fortificat sistemul imunitar și sunt reparate și regenerate țesuturile.
Stadiul 4, Somnul REM (Rapid Eye Movement Somnul REM), este implicat în procesele cognitive, reglarea emoțiilor, consolidarea memoriei și regenerarea generală a organismului.
În cele mai multe cazuri, respectarea unor reguli simple de igienă a somnului poate fi suficientă pentru a combate insomnia fără a recurge la medicație. Spațiul în care dormim, comportamentele din timpul zilei și obiceiurile pe care le avem înainte de culcare, toate influențează calitatea somnului.
Citește aici câteva reguli de igienă a somnului: https://luminitablendea.ro/igiena-somnului/

Psiholog

10/05/2025

Testează-te: https://luminitablendea.ro/testeaza-te/chestionarul-penn-state-de-evaluare-a-ingrijorarii/

Psiholog

09/05/2025

Atacul de panică este prezent în mai multe tulburări emoționale, printre care tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea de adaptare, fobia specifică, fobia socială, agorafobia, și, bineînțeles, în tulburarea de panică, unde reprezintă simptomul central. Diferența constă în faptul că unele tulburări sunt cauzate de stres iar altele de anxietate. Deși manifestările atacului de panică sunt similare în ambele cazuri, mecanismele care duc la apariția acestuia sunt diferite și, de aceea, abordarea terapeutică trebuie să fie diferită. În timp ce stresul tinde să fie legat de percepția unei situații ca fiind copleșitoare, anxietatea se centrează pe gândirea anticipativă despre posibile pericole viitoare. Chiar dacă psihicul funcționează într-un mod integrat, procesele psihice influențându-se reciproc, stresul și anxietatea au totuși specificități care determină focalizarea abordărilor terapeutice pe anumite aspecte ale proceselor psihice.
În intervenția terapeutică, cu toate că vom pune accentul pe modificarea percepției în stres și a gândirii în anxietate, este important să luăm în considerare întregul sistem psihic, altfel, intervenția va fi incompletă. Cogniția, percepția, afectivitatea, motivația, memoria și comportamentul formează un întreg dinamic și fiecare în parte necesită nuanțe diferite de abordare. În cele din urmă, un diagnostic corect și o abordare în profunzime fac diferența între o terapie superficială și una transformatoare.
https://luminitablendea.ro/tulburarea-de-panica/

Psiholog

23/04/2025

Alegerile pe care le facem, atunci când ne confruntăm cu diverse provocări, aduc fluctuații în nivelul respectului de sine. Alegerile de care suntem mândri consolidează respectul de sine, cele pe care le regretăm îl diminuează. Atunci când nu dorim să vedem realitatea, când alegem să nu ne analizăm sentimentele și în schimb le respingem, când ar fi trebuit să spunem un adevăr dar am ales să tăcem, când am ales să menținem o relație care nu ne făcea fericiți în loc să renunțăm, când nu ne exprimăm nevoile și dorințele, nivelul respectului de sine se diminuează.
Atunci când nu reușim să dezvoltăm un respect autentic față de sine, încercăm să creăm aparența unui respect de sine, pe care, de fapt, nu îl avem. Un pseudorespect de sine. În loc să adoptăm conștientizarea, responsabilitatea și integritatea, căutăm respectul de sine prin popularitate sau achiziții materiale. În loc să punem accent pe valorizarea propriei persoane ne complacem în situația de a aparține unui anumit grup, așa zis elitist. Este eronată ideea conform căreia dacă reușim să le facem celorlalți o impresie bună, vom avea și noi o părere bună despre noi înșine. Doar vom trăi conform așteptărilor celorlalți.
Fundamentul respectului de sine se pune în copilărie însă nu rămâne bătut în cuie, pe parcursul vieții poate suferi fluctuații.
Citește articolul:

A avea respect de sine înseamnă a ne simți competenți și valoroși. Competența se referă la încrederea în abilitățile noastre și încrederea în gândirea noastră. Valoarea este dată de încrederea că merităm, că ideile, nevoile și dorințele noastre sunt importante, și că avem d...

23/04/2025

„Bypass-ul ne dă impresia de progres, dar, de fapt, suntem doar mai bine camuflați în suferință.”
„Bypass-ul emoțional” este un mecanism de apărare psihică, doar că mascat elegant. Spre deosebire de negarea sau refularea clasică, bypass-ul pare „elevat” sau „înțelept” pentru că se ascunde în spatele unor concepte care au o imagine pozitivă în societatea actuală, cm ar fi spiritualitatea sau dezvoltarea personală.
Foarte răspândit în zilele noastre „bypass-ul spiritual” folosește concepte și practici spirituale ca un scut pentru a evita probleme psihologice nerezolvate, răni emoționale sau conflicte relaționale. În „bypass-ul spiritual”, persoana crede că e pe drumul cel bun pentru că citește cărți de dezvoltare personală, merge la cursuri, face meditație sau yoga. Persoana care recurge la „bypass spiritual” începe să se identifice cu imaginea de „om lucrat”, „evoluat”, „conștient” sau „vindecat”. Această identitate acționează ca un scut de protecție împotriva vulnerabilității și a intimității emoționale reale și devine o formă de evitare sofisticată. Însă, atunci când practica spirituală este utilizată pentru a compensa caracteristici problematice, cm ar fi stima de sine scăzută, izolarea socială sau alte probleme emoționale, practicarea reală a spiritualității este viciată.
Citește articolul https://luminitablendea.ro/bypass-ul-emotional-evitarea-sofisticata/