What are the opening hours?

Monday 09:00 - 20:00 Tuesday 09:00 - 20:00 Wednesday 09:00 - 20:00 Thursday 09:00 - 20:00 Friday 09:00 - 20:00

Psihoterapeut Ioana Dăncescu, Strada Washington nr 2, sc B, et 3, ap 7, Bucharest (2026)

Q: What is the address?

Strada Washington Nr 2, Sc B, Et 3, Ap 7

22/03/2026

NOU pe Blog, o reflecție personală despre experiența mea din formarea în Kundalini Yoga și întâlnirea, uneori blândă, alteori provocatoare, cu propriul corp + un anunț pentru un grup experiențial de practică!

28 de zile, pe salteaua mea de yoga/pilates (cumpărată în primele luni de pandemie, când nici cu gândul nu gândeam o formare în yoga) pentru formarea mea în Kundalini Yoga, o formă de yoga trauma-informed!
Am învățat direct, în fiecare zi din cele 28 de practică intensivă că y.o.g.a nu înseamnă doar aliniament și a-ți flexibiliza corpul în diverse posturi.

Și îmi este mult mai clar că atunci când practicăm yoga nu putem fi altcineva decât cine suntem cu adevărat.
Nu putem performa poziții fizice, nu putem susține o mască, nu putem respira „corect” (chiar dacă am înțeles limpede ce înseamnă o respirație „corecta” și o putem explica și altora), nu putem să fim CINE am vrea să fim. Și cu cât lupta cu sine este mai intensă cu atât neplăcerea, disconfortul, angoasele sunt mai mari.

(continuarea articolului pe blog-ul meu)

Pentru lucrarea finală a formării, voi facilita un grup practic experiențial, în care voi integra instrumente din Kundalini Yoga în lucrul cu corpul și sistemul nervos.

Tema grupului va fi:
„Lucrul cu disocierea și reconectarea la corp prin Kundalini Yoga”. Grupul va fi adresat psihologilor, psihoterapeuților și consilierilor psihologici, în formare sau deja cu experiență.

Revin în zilele următoare cu detaliile complete!
---

12/03/2026

Dă-mi Doamne soare și flori, natură și furtună, liniște și activare, cer și pământ!

Primăvara are pentru mine mai puțin legătură cu calendarul și mai mult cu un început de An NOU, acea perioadă timidă din luna martie când viața începe din nou să se adune, să prindă formă și direcție. Este anotimpul meu preferat, pe cale de dispariție, în care îmi vine aproape natural să mă întorc către natură și lumină, în timp ce mă întreb ”ce vreau să cresc anul acesta?” ...în viața mea, în munca mea, în relațiile mele.

Am recitit zilele acestea câteva pagini din ”the sun and her flowers” de Rupi Kaur și m-am gândit la cât de asemănător este procesul de creștere din natură cu ceea ce văd în procesele de atunci când oamenii trec prin suferință și, uneori, prin vindecare. În natură, nimic nu înflorește fără să fi trecut mai întâi prin momente de retragere: frunzele se ofilesc, cad, pământul pare gol pentru o vreme, iar rădăcinile, ceea ce nu vedem cu ochii deschiși, există în continuare, în timp ce trăiesc în pământul amorțit. Abia apoi apare din nou creșterea, fragilă la început, și într-un final înflorirea.

În psihicul uman, lucrurile nu sunt atât de diferite. Experimentăm cu toții perioade de veștejire, de cădere, de pierdere și fără sens. Dar există și posibilitatea unei creșteri post-traumatice, atunci când experiența dureroasă găsește un context în care să poate fi cu adevărat înțeleasă și ”perlaborată”. Iar acest context apare aproape întotdeauna într-o relație.

Wilfred Bion, unul dintre marii gânditori ai psihanalizei relaționale, a descris foarte bine această perspectivă: mintea noastră se dezvoltă în prezența unei alte minți capabile să primească și să transforme experiența emoțională brută. Avem nevoie de o relație în care ceea ce este greu de purtat singuri să poată fi conținut, să fie gândit cu voce tare și recunoscut și abia apoi metabolizat. Din această perspectivă, relația psihoterapeutică este precum fel de sol fertil în care experiențele noastre pot prinde rădăcini și sensuri noi.

🌱 Poate că acesta este unul dintre lucrurile care mă fascinează cel mai mult în munca și iubirea mea pentru natură: in ambele putem descoperi drumul spre creștere, chiar și după perioade lungi de îngheț și lumina este un catalizator pentru resurse și activarea părților noastre sănătoase!
🪽 Primăvara ne amintește, an de an, că avem resurse și că înflorirea depinde de trunchi și de rădăcini, și este adesea rezultatul unui întreg proces, în care rădăcinile se ancorează în pământ și cresc cu mult înainte ca florile să apară!

10/03/2026

Ultima carte despre povești de viață, iubire, pierdere și boală pe care am devorat-o în pauzele dintre ședințele mele de psihoterapie: Unfinished Love Stories.

Printre zeci de mesaje pe care le citesc în mediul online, în care sesizez un abuz de “autenticitate” și “profunzime” și care mă lasă adesea cu un gust amar și cu un sentiment de gol și pustiu interior (până la urmă, cine și cui își fură căciula atunci când scrie așa cm doar un roboțel poate scrie) și printre materiale dense, greu de digerat emoțional, ale unor studii și cercetări care, uneori nici mie, ca specialist în psihoterapie, nu îmi vorbesc pe limba mea, această culegere de povești, scrise de oameni în carne și oase, mi-a făcut atât de bine.

Nu o să descoperiți discursuri perfecte sau dense despre iubire, ci multă fragilitate, vulnerabilitate, dor, pierdere și speranță. Și certitudinea că dincolo de concepte, teorii și cuvinte frumos așezate, ceea ce ne ajută cu adevărat rămâne întâlnirea autentică cu povestea și emoția celuilalt.

Recomand această carte tuturor celor care simt, undeva în interiorul lor, dorința uneori timidă și aproape uitată, de a se așeza, măcar pentru o clipă, pe propria lor insulă pustie și de a începe să-și scrie povestea de viață: despre iubire, moarte și felul în care s-au întâlnit cu ei înșiși și cu lumea!
Pentru că uneori tocmai poveștile de iubire neterminate sunt cele care ne învață cel mai mult despre ce înseamnă, de fapt, să iubești! 🪽🤍
---

07/03/2026

Anul trecut, în ianuarie, februarie și martie 2025, cabinetul meu drag a fost în renovare.
O renovare dorită, intenționată și doar pe jumătate planificată.

După 7 ani într-un spațiu în care mi-am găsit și regăsit sensul ca psihoterapeută de traumă, orientată către prezent, mindfulness, yoga și meditație, am vrut să deschid un nou capitol de lucru și activitate, dedicat grupurilor de terapie și mult mai conectat cu colegii și pacienții mei.

Sunt profund recunoscătoare că am avut resursele să fac acest pas: resurse financiare, resurse de timp, resurse emoționale și din relațiile cu oamenii care m-au sprijinit. Și faptul că am tolerat incertitudinea și clasica amânare cu care m-am pomenit, ca în orice renovare care se respectă!

Au fost curieri care m-au ajutat să car pachetele din dubă și meșteri care au înțeles micile chichițe care aveau nevoie de atenție. Au fost zile în care am pus pauză ședințelor de psihoterapie și am spus „stop” pentru moment unor proiecte dragi (Școala de Iarnă Cognosis). Am citit mai puțin și am fost cu mintea în multe direcții, între planuri logistice și gânduri clinice, între cutii de arhivă și schițe de grupuri terapeutice. Am curățat materiale rămase din procese vechi de terapie, am redescoperit notițe și idei din conferințe de acum aproape un deceniu, am reașezat florile în funcție de lumină și într-un fel mi-am reașezat și propria privire asupra muncii mele.

Am reușit prin mai 2025 să realizez și o serie de fotografii profesionale cabinetului.
Am organizat aici 4 grupuri de terapie și o sesiune de lucru cu Metoda Intenției în cadrul Maratonului 2025.

Îmi imaginasem un an plin de activități, cu ușile larg deschise, cu grupuri numeroase și cu o dinamică efervescentă în cabinet. Realitatea mi-a adus însă mai multă interiorizare sau reținere decât expansiune.
Și poate exact schimbarea aceasta de direcție mi-a fost necesară: să rămân eu mai mult în cabinet, să îl ”locuiesc” atât profesional, cât și afectiv, să mă obișnuiesc și eu, nu doar pacienții mei, cu noul aspect și noua etapă psihoterapeutică în care am intrat în 2025.

Am descoperit tot în 2025, prin răsfoirile pline de curiozitate ale materialelor din psihanaliză, care m-au fascinat, ca psihanalistul britanic Donald Winnicott afirma că:
🪽 ”Psychotherapy takes place in the overlap of two areas of playing, that of the patient and that of the therapist.” /”Psihoterapia are loc în suprapunerea a două spații de joc: cel al pacientului și cel al terapeutului.”

🌱 Pentru mine, cabinetul este exact acest spațiu de suprapunere, acel „între”, în care 2 lumi interioare se pot întâlni fără a se confunda, unde vulnerabilitatea nu este intruzată și diferența nu este anulată. Este un spațiu care face posibil jocul în sensul winnicottian, nu jocul superficial, ci mai degrabă acea stare de creativitate în care sinele autentic/eul nostru sănătos poate apărea, poate fi recunoscut și susținut.

Întreaga mea practică în traumei este construită în jurul a 3 repere fundamentale: siguranța, relația și reconectarea la partea sănătoasă a fiecăruia dintre noi. Siguranța, înțeleasă atât la nivel psihologic, cât și somatic, creează condițiile în care sistemul nervos poate ieși din hiper-activare sau colaps și poate reveni într-o stare de prezență. Relația terapeutică devine apoi cadrul sigur în care experiențele dureroase pot fi simțite fără a fi retraumatizante, iar atașamentul poate fi explorat fără rușine sau apărare excesivă. În cele din urmă, procesul de psihoterapie se orientează către reconectarea la acea parte sănătoasă a Eului care, chiar și în contextul traumei, nu a fost complet pierdută, partea capabilă de reflecție, compasiune, discernământ și alegere.

🎪 Cabinetul meu nu este doar un loc în care lucrez, ci un spațiu relațional care susține această mișcare delicată de la supraviețuire la integrare, de la fragmentare la coerență, de la izolare la întâlnire. Renovarea lui a fost, în același timp, un act concret și un gest simbolic prin care mi-am reafirmat angajamentul față de munca și profesia mea: acela de a crea și proteja un loc fizic în care siguranța, relația și reconectarea la partea sănătoasă să poată deveni experiențe trăite pentru fiecare pacient care îi trece pragul.

---

05/03/2026

Relația cu mama este prima și cea mai profundă conexiune din viața noastră, încă din perioada intrauterina.
În această relație timpurie ni se modelează felul în care ne reglăm emoțiile, modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți, precum și tiparele de atașament pe care le ducem mai departe în viața adultă.
*Cât din identitatea și atașamentele noastre din prezent își au rădăcinile în trecut?
*Ce din această relație a devenit resursă în viața noastră și ce a rămas, poate, în căutare de înțelegere și integrare?

La un 1 după primul nostru grup terapeutic cu această tematică, vă invităm să continuăm aprofundarea acestor întrebări într-un grup sigur, confidențial și plin de resurse. Vom lucra cu metode validate din terapia traumei, Metoda Intenției și Compassionate Inquiry, pentru a aduce mai multă claritate, autonomie și echilibru în relațiile noastre din prezent.

Împreună cu Anamaria Drăguță - Psihoterapeut Integrativ, ne propunem să explorăm rădăcinile, tiparele de atașament, resursele și intențiile care ne ghidează viața, începând cu prima relație din viața noastră, cea cu mama.
Mark Wolynn spune în "Povestea ta a început demult" că, atunci "când legătura noastră primară cu mama este întreruptă, un val de frică și neîncredere ne poate infuza experiența de viață”.

De aceea, vom lucra împreună la diferențiere, centrare pe sine și dez-identificare, pentru a putea trăi viața noastră autentică și mult mai mult în prezent.

Pe scurt, vom iniția și facilita un proces terapeutic ghidat unde vom face pași concreți de la simbioză către autonomie, pentru un strop de Bine, claritate și de autoreglaj emoțional în psihicul nostru, cu impact în toate relațiile noastre.

💛 Locurile sunt limitate la 8 participanți pentru a păstra intimitatea și profunzimea experienței.
Data grupului este în weekend-ul 28-29 Martie 2026!

Locația cabinetului meu, unde vom lucra în cele 2 zile, este pregătită să ne acomodeze în siguranță și confort, și vom avea atât activități de grup, cât și lucru în perechi.

Detalii legate de program, organizare, costuri, înscriere și plată puteți găsi la formularul din Bio/comentarii!
Aici suntem dacă ai nevoie de alte detalii și /sau nevoi!🤗

Pe curând,

Ana&Ioana

27/02/2026

Îmi amintesc și acum de inimioara roșie din vârful unui fir lung verde, de plastic, pe post de tulpină, pe care am primit-o drept cadou de Sf. Valentin, de la iubitul meu din liceu. Era prima dată când auzeam despre Sf. Valentin, și câțiva ani mai târziu a apărut Dragobetele în viața noastră.

Și de atunci, an de an, în fiecare lună februarie ne înconjurăm de povești, de reclame, de speech-uri și materiale de psihoeducație despre iubire. Un discurs idealizat, dar și luminos, despre cm îl iubim cel de lângă noi, dar musai și pe noi înșine. Îmi amintesc constant de Esther Perel, care spunea „love is a verb”. Iar în munca (sau acțiunea) ce presupune diferențiere și lucrul cu propriile umbre atunci când suntem cu adevărat implicați într-o relație de cuplu, văd mulți oameni care clachează, în timp ce unii chiar dezertează, în anumite etape din relație.

În cabinetul meu, iubirea vine ascunsă subtil sau violent sub multe măști: sub forma pierderii, a dezorganizării, a atașamentului rănit, a trădării și a minciunii de sine, a unei despărțiri în care nu doare atât de mult absența fizică, cât cea emoțională, care cutremură și amenință cu prăbușirea acelei identități construite împreună.

În interviul apărut la început de februarie am vorbit, alături de Antoaneta Eta Banu, despre relațiile „rebound”, acele relații care apar la scurt timp după o despărțire. Din perspectiva , ele nu sunt simple episoade romantice grăbite și nici greșeli emoționale. Relațiile apărute la scurt timp după o despărțire pot reprezenta încercări ale psihicului de a restabili rapid un sentiment de coerență internă atunci când sistemul de atașament este activat de pierdere.

După o ruptură în relația de atașament, sistemul nostru nervos caută reglare, un nou reper și o altă prezență care să reducă ruminarea, anxietatea și sentimentul intern de dezorganizare. În lucrul psihoterapeutic cu cuplurile și cu trauma psihică a partenerilor, observ frecvent că despărțirea reactivează răni mult mai vechi decât relația recent încheiată: abandonuri timpurii, respingeri internalizate, experiențe în care iubirea a fost asociată cu insecuritatea și nesiguranța.

O relație nouă poate aduce o ameliorare reală a funcționării: somnul se poate regla, concentrarea revine, viața socială se reactivează. Însă această stabilizare nu este echivalentă cu integrarea pierderii. Dacă „relația nouă” devine un mod de a evita contactul cu vulnerabilitatea, durerea rămâne suspendată și reapare ori de câte ori noul echilibru este amenințat.

❤️ Dragobetele ar putea fi, dincolo de simbolul autohton și varianta noastră de Sf. Valentin, o invitație la o reflecție mai matură asupra iubirii, fără a o confunda cu fuziunea sau cu absența conflictelor și fără a o transforma într-un antidot placebo pentru singurătate. Relațiile care ne transformă și care servesc funcțiilor sănătoase ale unei relații de cuplu sunt acelea în care partenerii nu sunt folosiți pentru a umple goluri nerezolvate și pot rămâne prezenți unul cu celălalt chiar și atunci când apar tensiuni, diferențe și limite.

În experiența mea din cabinet, întrebarea esențială nu este dacă o relație a început prea repede, ci din ce loc interior a început: din frica de a fi singur, din nevoia de a demonstra că „eu merg mai departe” sau dintr-un spațiu în care pierderea a fost măcar parțial integrată. Iubirea, în forma ei matură, nu anulează vulnerabilitatea, însă are menirea de a o face mai tolerabilă! Poate că, indiferent de lună, cea mai onestă formă de celebrare este această disponibilitate de a ne privi propriile tipare relaționale cu luciditate și compasiune, fără dramatizare și fără cosmetizare inutilă.

În interviul de pe YouTube am dezvoltat aceste idei din perspectiva lucrului meu în terapia traumei și în dinamica de cuplu. Pentru cei curioși, care poate traversează sau au traversat recent apele tulburi ale unei despărțiri, puteți asculta întreaga conversație la linkul din primul comentariu 🤗🤍

19/02/2026

Mă surprind și în acest mult dorit început de primăvară, așteptând cu entuziasm și bucurie Maratonul de Intenții, ca pe o experiență familiară și ca pe un loc de întâlnire cu mine, ca facilitator IoPT și terapeuta de traumă, cu colegii mei, cu oamenii care aleg să privească mai atent spre psihicul lor și propriile resurse interioare.

Anul acesta este a 4-a ediție în care mă alătur cu încredere Metodei Intenției și comunității care s-a construit cu răbdare, pas cu pas în jurul Mariei și al colegilor noștri, psihoterapeuți, care lucrează cu . De fiecare dată, mă reîntorc la aceeași credință și adevăr deopotrivă: există o parte sănătoasă în fiecare dintre noi. Iar atunci când îi oferim spațiu, siguranță și ghidare, folosind Metoda Intenției, în fragmentarea identității noastre se nasc punți, legături, ancore și noi conexiuni, care ne sprijină reglarea și integrarea părților traumatizate.

Între 22 și 26 aprilie ne întâlnim online, de oriunde v-ați afla, și fizic, în București, Predeal, Constanța, Iași, Cluj-Napoca și Târgu Mureș.

Vom explora împreună cm ne apropiem de noi înșine și de ceea ce simțim, care ne sunt nevoile, cm recunoaștem mecanismele de supraviețuire care ne-au protejat și cm putem face pași către mai multă claritate, centrare și împăcare cu noi înșine.

Pe 22 aprilie va fi o seară deschisă tuturor, în care Maria Magdalena Macarenco ne va introduce în Psihoterapia Traumei Orientată pe Identitate și va fi un mini workshop potrivit și pentru cei care abia acum descoperă metoda.

După fiecare zi de lucru, ne vom întâlni online pentru prezentări și sesiuni Q&A, pentru a aprofunda unele teme de lucru și a ne descoperi propriile răspunsuri.

Temele prelegerilor din acest an sunt:

Joi, 23 aprilie
„Relațiile mele profesionale și financiare și rădăcinile lor în relațiile din familie” Madalina Lavinia Ivanciu

Vineri, 24 aprilie
„Abordarea IoPT în psihoterapia copiilor și adolescenților” Monica Lespezanu

Sâmbătă, 25 aprilie
„Rușinea – o traumă a identității. Perspective IoPT asupra ruperii de sine și reconectării cu viața” Celestina Dumitriu

Duminică, 26 aprilie
„Din spațiul de lucru terapeutic către viața de zi cu zi” alături de Maria

Și tot în ultima zi, vă invit și la prelegerea mea:
„Ieșirea din labirint: mecanismele de supraviețuire și contactul cu partea noastră sănătoasă” – un spațiu de reflecție despre cm relaționăm cu propriile mecanisme de supraviețuire descoperite, prin procesele de lucru cu Metoda Intenției.

Dacă ați mai lucrat cu metoda, știți deja cât de puternică poate fi și cât de importantă este siguranța fiecărui participant, pregătirea psihoterapeuților și responsabilitatea cu care trebuie să lucrăm cu traumele psihice ale oamenilor.

Dacă sunteți la început de drum și simțiți curiozitate, acest Maraton este o experiență numa' bună pentru a începe. Dacă ne-am mai întâlnit la alte ediții, de abia aștept reîntâlnirea și continuarea proceselor de lucru începute în anii trecuți.

Vindecarea începe cu un prim pas spre noi.
Ne (re) vedem la Maraton! 💜
Detalii și înscrieri la link-ul din bine cunoscutul comentariu 🤗

01/02/2026

”Dezrădăcinare” este pentru mine prima și singura carte, citită în 2025, pe care aș salva-o dacă ar fi să plec val vîrtej pe o insulă pustie!

O poveste în poveste, scrisă din durere, din iubire și despărțire, din tăceri și secrete de familie, din pierderi multiple și dintr-o creativitate intensificată de absența unor factori protectivi, care dacă ar fi fost prezenți am fi citit o altă poveste.
Oare câtă energie vitală consumă iubirea și absența ei, câtă disociere în urma unor traume de identitate și de atașament și câtă zbatere interioară se naște atunci când autoarea își face în interior, suficient loc, pentru a scrie?

”Înainte să scrii o carte, uneori e greu să-ți imaginezi că e posibil, chiar dacă îți dorești mult – îmi spune o prietenă. Ar fi interesant să le povestești oamenilor cm ai făcut-o la nivel tehnic, care au fost etapele. Cum scrii efectiv o carte?

Nu am o rețetă, nici măcar pentru mine din viitor, d-apoi pentru alții. Știu doar că pentru cartea aceasta a fost cam așa.

Totul a început cu dorul și durerea, un sentiment conținut mai clar de englezescul longing. Un longing simțit în piept pentru această poveste, o chemare. Trebuie să merg să o scriu. Să caut timp, bani, spații potrivite. Să-mi construiesc viața în jurul ei. Mă cheamă, mă cheamă, vrea să-mi arate ceva.”
.......................................................................................

„Creativitatea a fost intensificată, în mod paradoxal, de suferința de după o despărțire. Pe tot parcursul scrierii cărții nu am fost într-o relație romantică și cred că și asta a jucat un rol. Uneori, în relații romantice, o parte din energia mea creativă se duce spre a construi, menține, hrăni această iubire. E un proces pe care îl cred dintre cele mai importante și caut mereu să învăț să îl gestionez mai bine. Dar e și toată trauma relațională din copilărie, care iese la suprafață în contextele cele mai intime și devine un proiect în sine să o dezlegi, cere resurse și energie creativă. Nu știu dacă mi-ar fi rămas destulă cât să scriu în mod regulat la o carte de 450 de pagini. Rămâne să aflu în viitor. "
---

29/01/2026

"Întâlniri. Sau cm se naște o lume nouă" la

"O expoziție-poveste" despre întâlniri care au schimbat lumea interioară a unor oameni și, prin ei, și pe noi, cei care le-am aflat ieri povestea.

Despre prietenii, trădări, mari iubiri, despre corespondențe scrise ani la rând, despre greutățile de exprimare și relaționare din vremuri cărora nu le-am dat atenția cuvenită atunci când studiam, noi înșine, istoria.

Și, ascultându-l pe Edmond povestind, m-am entuziasmat până la cer și înapoi.
Cum ar fi ca o istorie a relațiilor providențiale, de iubire, trădare, ură și vindecare, să fie predată în școli?

Să avem o materie care ne învață cm să ne întâlnim privirile, corpurile și nevoile emoționale.
Cum să ne întâlnim pe noi înșine în ochii și în atingerea celuilalt!
O experiență care nu credeam că o să mă încarce atât de mult, încât să mă determine să revin la jurnalul fericirii, în care m-am împotmolit anul trecut, când am încercat să-l citesc pe Nicolae Steinhardt.

Și apoi tema prieteniei… mi-a deschis milioane de ușițe către multe celule din corp care au urlat: daaa, vreau să prioritizez și să fiu aproape de prietenii mei.
Încă mai avem timp și trăim vremuri, poate cele mai bune de până acum, la capitolul exprimare și autenticitate. Numai dacă nu ar exista confuzia dintre autenticitate și lipsa de bun-simț, dintre tirania dreptății și a adevărului suprem sau a libertății pe care încercăm, fiecare în felul lui, să o impunem asupra celorlalți.

Mergeți de îndată și luați-vă și prietenii, și părinții, și copiii, să aruncați o privire asupra întâlnirilor care au îmbogățit și au umplut de sens viețile multor oameni de la care putem învăța și noi!

Pentru că suntem mai legați și mai dependenți unii de alții decât ne place să credem și avem mult mai multe resurse decât ne putem imagina la prima privire! 🤍🪽🤗

20/01/2026

Cu emoții care îmi sunt deja cunoscute, dar și cu unele noi, după prima mea clasă online din decembrie, vă propun o nouă experiență din cadrul formării mele de Kundalini Yoga Teacher, duminică, 25 ianuarie, de la ora 10:00, ora României.

De data aceasta, am ales o serie de mișcări din pentru întărirea sistemului nervos.
„Strengthening the Nervous System” nu este o Kriya „spectaculoasă”, ci una structurată.

Dintre toate tipurile de clase de Kundalini Yoga pe care le-am experimentat, aceasta este una care mi-a plăcut cel mai mult. Prin alternanța mișcărilor repetitive și ritmice cu cele mai provocatoare și mai dificile, am descoperit că îmi susține capacitatea de reglare, toleranța la efort și tranziția de la o stare activată/ alertă la una mai așezată și reglată emoțional.

Vă puteți aștepta, în cadrul acestei clase, la o Kriya (care înseamnă un set complet de exerciții) moderat dinamică, ancorată în mișcări simple, cu accent pe simțirea reacțiilor corpului, nu pe depunerea unui efort maxim în mod constant.

Exercițiul de meditație, folosind una dintre cele mai cunoscute mantre din Kundalini Yoga, și exercițiul de respirație de la începutul clasei reprezintă o invitație la grounding și la construirea rezilienței din interior, prin extinderea ferestrei de toleranță atunci când practica este reluată constant.

Ca și data trecută, clasa este gratuită și deschisă tuturor, indiferent de experiența anterioară.

Ne vedem duminică, pe salteaua de yoga? 🧘🤗🤍

Găsiți link-ul de înscriere în primul comentariu și pe site-ul meu, la Evenimente.

19/01/2026

25 de minute, durata medie de citire, dacă vă aruncați privirea și curiozitatea pe ultimul meu articol de pe Blog!
Am scris cu multă bucurie și mândrie un articol amplu, despre cărțile citite in 2025: de la psihanaliză, la cărți despre traumă psihică, relații, auto-biografii și ficțiune.

Un an în care am citit mai mult decât în ceilalți ani.
Pentru mine, interesele mele, pasiunile și iubirile cu miros clasic de hârtie, pe care mă bucur să le dau mai departe!
M-aș bucura de un feedback, un gând curios despre ce carte nouă v-a atras atenția și o recomandare la rândul vostru 🤗
Aici sunt, gata pentru Cărțile anului 2026! 🪽
---

15/01/2026

De ce am creat resurse video de grounding și autoreglare emoțională, pentru site-ul meu?

Și de ce le-am lăsat mai bine de 3 luni la "dospit" pe canalul proaspăt creat pe Youtube?
(iată un subiect pentru un alt material)

În ultimii ani, ca psihoterapeută de traumă, știu sigur că munca psihoterapeutică nu se întâmplă (doar) în cele 50/ 60 de minute ale unei ședințe. Se reflectă intențiile, mecanismele, reglajele, intimitatea din aceste minute intense și condensate în toate celelalte 167 de ore dintr-o săptămână.

Între ședințe, viața și relațiile continuă.

Corpul reacționează.

Sistemul nervos intră în alertă sau se poate retrage în amorțeală.

Starea de prezență versus disociere își urmează traseul, uneori fără nici o coordonată GPS.

Pentru mulți pacienți de-ai mei, unele dintre momentele dificile apar exact atunci când nu mai au pe cineva lângă ei. Când dau b***a nevoile emoționale, fricile, părțile rănite înfricoșate, vocile critice și dure, îndoielile, învinuirile, uneori chiar ura de sine.

Cu această perspectivă în minte, m-am hotărât să filmez câteva resurse video de grounding și autoreglare emoțională. Pentru ca adesea vocea și prezența cuiva calm și ancorat, chiar și online, la distanță, poate să sprijine.

Nu funcționează oricând și oricum, le vad precum niște glimmers despre care Deb Dana, din teoria polivagala amintea ca sunt: ”acele momente mici care aduc un semnal de siguranță sistemului nostru nervos”/„Glimmers are those moments that bring a sense of safety and calm to our nervous system.”

Pentru mine, multe dintre tehnicile de grounding funcționează exact așa: nu rezolvă, dar creează un spațiu pentru respirație în corp, un punct de orientare, o pauză în mecanismele de supraviețuire.

Nu sunt exerciții „universale”, soluții miraculoase și cu siguranță nu sunt un înlocuitor al terapiei.

Poate sunt o firavă extensie sau poate un substitut al unei relației terapeutice, înțeleasă ca un spațiu sigur, accesibil, în care corpul și sistemul nervos primește un semnal de încetinire, de orientare, de revenire în prezent.

Grounding-ul nu este o tehnică de „calmare forțată” și de a ”te simți bine”. Este mai degrabă o formă de contact cu respirația, cu senzațiile, cu limitele corpului, cu momentul prezent din aici și acum.

Pentru unii oameni, aceste exerciții pot aduce un strop de stabilitate.

Pentru alții, pot fi doar un prim pas spre a înțelege că au un interior și ceva ce se întâmplă acolo.

Și pentru unii, pot să nu fie potrivite deloc și asta este important de recunoscut din capul locului.

Canalul meu de YouTube (link în primul comentariu) adună aceste resurse într-un loc, pentru momentele în care:

* emoțiile devin prea intense

* apare agitația fără un motiv clar

* corpul este în alertă, deși „totul pare în regulă”

* sau aveți nevoie de o ancorare calmă, fără explicații lungi și intelectualizate.

Vă invit să le luați ca pe o invitație și o reamintire a resurselor psihice care există în voi!

Și ca pe un sprijin posibil între ședințele voastre de psihoterapie.

Voi reveni, în perioada următoare, cu explicații mai concrete despre când, cm și pentru cine pot fi utile aceste resurse, și la fel de important, când este nevoie de altceva.

Pentru acum, acesta este doar începutul 😊

Psihoterapeut Ioana Dăncescu

22/03/2026

12/03/2026

10/03/2026

07/03/2026

05/03/2026

27/02/2026

19/02/2026

01/02/2026

29/01/2026

20/01/2026

19/01/2026

15/01/2026

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 20:00
Tuesday	09:00 - 20:00
Wednesday	09:00 - 20:00
Thursday	09:00 - 20:00
Friday	09:00 - 20:00