Policlinica Clabucet

03/01/2026

YOU WILL ALWAYS BE MY BABY

You’re not a baby anymore,
but you will always be 𝑚𝑦 baby.

I want to turn back time,
so I can cradle you in my arms again.
I also want to savor every moment
of the child you are right now.

My precious one –
Do you know how much my heart breaks as I watch you grow?
Do you know how proud I am of the person you are becoming?

I want to cling to you,
but also know the beauty of watching you soar.

You are finding yourself,
but I am finding myself too.

You are not a baby anymore,
but you will 𝑎𝑙𝑤𝑎𝑦𝑠 be my baby.

Written by: Surviving Mom Blog with Randi Latzman

*** This is one of my poems in "𝑭𝒓𝒐𝒎 𝒕𝒉𝒆 𝑯𝒆𝒂𝒓𝒕 𝒐𝒇 𝒂 𝑴𝒐𝒕𝒉𝒆𝒓" : https://amzn.to/424gc9F ***

03/01/2026

Dad is tired.
Dad is stressed.
Dad is still trying.
And most days… no one sees it. 💔💪
If you’re carrying the weight silently — you’re not weak. You’re showing up.

03/01/2026

03/01/2026

Giving birth in medieval times was one of the most dangerous experiences for women. Without doctors or sterile tools, midwives relied on herbs, superstition, and prayer to help mothers survive. Infection, bleeding, and difficult labor were common, and many women died during childbirth or shortly after. Babies often didn’t make it either, with high rates of stillbirths and infant deaths in nearly every village.

Hygiene during delivery was nonexistent. Instruments were rarely cleaned, and hands were unwashed, which made infection almost inevitable. There were no painkillers, and complications like breech births had almost no solutions. The church taught that childbirth pain was part of a woman’s punishment from Eve’s sin, so comfort was rarely prioritized. Families prayed instead of seeking medical help, hoping divine mercy would protect the mother and child.

Women who survived multiple births were seen as lucky. Large families were common because few children lived to adulthood. Despite the constant risk, childbirth remained central to life and community survival, even when it meant losing mothers far too often.

03/01/2026

La suzione per i bambini è un bisogno primario

La storia della suzione inizia, per ogni essere umano, dentro il pancione della mamma a partire dalla quindicesima settimana di gravidanza.
La suzione è il primo istinto di sopravvivenza e l'istinto di suzione perdura per i primi 3/4 anni di vita nella maggior parte dei bambini.

Succhiare è un bisogno naturale, un movimento istintivo e ritmato, geneticamente determinato, che raggiunge la sua massima funzionalità dopo la nascita trasformandosi da semplice riflesso, legato all’esercizio del poppare, in un comportamento complesso, carico di valenze affettive.
Secondo l'Associazione Farma Espee funzioni della suzione sono: accorciare le distanze, allentare l’ansia, consolare, conciliare il sonno, ricordando il calore del primo incontro.
Scopriamo il ruolo che ha la suzione nella vita del bambino...

Dal punto di vista psicologico, succhiare rappresenta per ogni bambino un vero e proprio piacere, poiché ricorda la sensazione di benessere provata dall’unione con la madre. Regolando la produzione di serotonina favorisce la sensazione di calma e porta il bambino, nel caso non sia allattato al seno, a ricercare strumenti alternativi (succhietti, dito, copertina) volti a procurargli rassicurazione e sollievo.
La suzione non nutritiva (al seno si caratterizza perchè non determina l'uscita del latte) viene infatti generalmente riconosciuta come “meccanismo di pacificazione” capace di coinvolgere significativamente il miglioramento delle funzioni respiratorie e gastrointestinali e di ridurre il consumo di energia e di stress comportamentale, come il pianto e l’agitazione.

Fonte: “Nove Lune Assistenza Ostetrica”
Foto dal web 💓

03/01/2026

Australia is closer than any other country to potentially eliminating cervical cancer, according to new public health findings. Experts say this progress comes from years of vaccination, early screening, and strong awareness programs that help detect and treat issues long before they become dangerous. The human papillomavirus vaccine, introduced nationwide for teenagers, has played a major role. HPV is responsible for most cervical cancer cases, and reducing infection rates has already made a measurable difference. Researchers believe that if vaccination and screening remain consistent, cervical cancer may become extremely rare within the next decade.

The country’s screening system also contributes to this progress. Australia uses HPV based testing, which identifies high risk infections earlier than older methods. Early detection gives doctors more time to intervene and reduces the chance of cancer developing. Many women receive reminders for regular tests, and clinics offer accessible screening options across urban and rural areas. These combined efforts create a strong safety net for long term prevention.

Public health policies have also improved education about warning signs and the importance of routine care. Communities are encouraged to talk openly about reproductive health, helping reduce fear and stigma. As a result, more women participate in screening and follow up care. Scientists say that this community level involvement is just as important as medical tools.

Although the progress is impressive, experts explain that elimination does not mean zero cases. It means cervical cancer becomes so rare that it is no longer a major public health threat. Continued vaccination, regular screening, and accessible healthcare are required to maintain this progress. Countries around the world are watching Australia’s model as an example of what coordinated prevention programs can achieve.

If current trends continue, Australia may demonstrate that a major cancer can be prevented through sustained effort, early action, and modern medical tools. This milestone could inspire global programs with similar success.

30/12/2025

Succesiunea testamentară este procesul prin care o persoană își stabilește în avans cm să fie împărțită averea sa după moartea sa, prin intermediul unui testament. În România, succesiunea testamentară este reglementată de Codul Civil și de alte legi aplicabile.
Pentru a fi valabil, testamentul trebuie să îndeplinească anumite condiții, cm ar fi forma scrisă și semnătura persoanei care îl face, precum și a doi martor. Persoana care face testamentul are dreptul să își desemneze moștenitorii și să le stabilească cota-parte din avere, precum și să îi desemneze pe cei care vor avea grijă de copiii săi în cazul în care aceștia sunt minori.
În cazul în care există un testament valabil, succesiunea legală nu mai are loc, deoarece moștenitorii desemnați de persoana decedată prin testament sunt considerați legali. Cu toate acestea, există anumite situații în care un testament poate fi contestat sau declarat nul, cm ar fi cazurile în care testamentul a fost făcut sub constrângere sau influență, sau în cazul în care persoana care a făcut testamentul nu a avut capacitatea de a înțelege implicațiile acestuia sau pentru reductiunea liberalitatilor excesive.
În ceea ce privește împărțirea averii în cazul succesiunii testamentare, aceasta este stabilită de testament, în funcție de dorințele persoanei decedate. De exemplu, o persoană poate să își lase întreaga avere unui singur moștenitor, sau poate să împartă averea între mai mulți moștenitori, în proporții diferite. Persoana care face testamentul poate să își stabilească și anumite condiții în legătură cu împărțirea averii, cm ar fi obligația ca unul dintre moștenitori să păstreze o anumită proprietate în familie sau să asigure îngrijirea unui animal de companie.
Este important de menționat că testamentul poate fi revocat sau modificat în orice moment de către persoana care l-a făcut, prin intermediul unui act adițional sau a unui nou testament.
În concluzie, succesiunea testamentară în România oferă posibilitatea persoanelor de a-și stabili în avans cm să fie împărțită averea lor după moartea lor, prin intermediul unui testament. Această opțiune permite o mai mare libertate și flexibilitate în privința împărțirii averii și poate contribui la prevenirea eventualelor conflicte între moștenitori.

Informațiile le puteți găsi și pe https://avocat-bucuresti.org/.

30/12/2025

Actiunea in revendicare este o acțiune juridică prin care proprietarul unui bun mobil sau imobil își poate revendica proprietatea asupra acestuia. În principiu, actiunea in revendicare este imprescriptibilă, ceea ce înseamnă că proprietarul își poate revendica proprietatea asupra unui bun mobil sau imobil oricând, chiar și după o perioadă lungă de timp.
Cu toate acestea, există anumite situații în care proprietarul poate pierde dreptul la proprietatea sa prin aplicarea unor prescripții speciale, cm ar fi prescripția achizitivă (uzucapiunea), care poate fi invocată de cel care deține posesia bunului respectiv timp de 10 ani (în cazul unui bun imobil), fără întrerupere și în bună credință. În această situație, proprietarul pierde dreptul de proprietate asupra bunului și actiunea in revendicare nu mai poate fi exercitată în cazul in care cel ce folosește bunul invocă uzucapiunea.
Procedura de actiune in revendicare începe prin înaintarea unei cereri în acest sens la instanța de judecată competență, însoțită de dovezi care să ateste proprietatea asupra bunului revendicat. Această cerere trebuie să fie însoțită de orice documente care să ateste dreptul de proprietate, precum și de orice alte dovezi care să sprijine revendicarea.
După înaintarea cererii, instanța de judecată va convoca părțile la o primă ședință de judecată, în cadrul căreia se va verifica legalitatea actului de revendicare și se vor administra probele necesare pentru a se stabili cine este proprietarul bunului respectiv.
În cazul în care instanța de judecată decide că proprietarul este cel care a inițiat actiunea in revendicare, acesta va fi recunoscut ca proprietar al bunului respectiv și i se vor acorda toate drepturile care decurg din această calitate. În caz contrar, instanța de judecată va respinge cererea de revendicare și va recunoaște dreptul de proprietate al celeilalte părți.
În concluzie, actiunea in revendicare este un instrument important pentru protejarea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil în România. Deși este imprescriptibilă în principiu, există anumite situații în care proprietarul poate pierde dreptul la proprietatea sa prin aplicarea unor prescripții speciale, cm ar fi prescripția achizitivă. Este important ca proprietarii să fie conștienți de aceste prescripții și să ia măsuri pentru a-și proteja dreptul de proprietate.

Informațiile le puteți găsi și pe https://avocat-bucuresti.org/.