20/04/2026
In cabinet, a fost zi de spital.
Halate albe, truse medicale, stetoscoape si multa seriozitate. Dar dincolo de joc, se intampla ceva mult mai important decat pare la prima vedere.
Jocul de rol este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le folosim in terapie. Cand un copil isi asuma un rol si il mentine pe toata durata activitatii, el exerseaza abilitati pe care multe dintre noi le consideram firesti: sa asculte cand altcineva vorbeste, sa astepte, sa raspunda adecvat, sa foloseasca cuvintele potrivite pentru contextul in care se afla.
In spatele scenariului de "medic si pacient" se lucreaza, de fapt, la flexibilitate cognitiva — copilul invata sa treaca dintr-un context in altul si sa se adapteze la ce se intampla in jur. Se lucreaza la comunicare sociala, adica la cm initiezi o conversatie, cm o mentii si cm o inchei frumos. Se lucreaza la reglare emotionala — ce faci cand nu iti vine randul, cand altcineva greseste sau cand scenariul ia o alta directie decat te-ai asteptat. Si se lucreaza la empatie, pentru ca sa fii "pacientul" inseamna sa intelegi, chiar si pentru cateva minute, cm se simte celalalt.
Regulile nu sunt rigide. Sunt ancorate in contextul jocului, ceea ce le face mult mai usor de inteles si de respectat. Copilul nu invata "ridica mana" ca pe o regula abstracta — o invata pentru ca este "la consultatii" si acolo asa se face. Asta face diferenta intre o regula impusa si o regula inteleasa.
Copii nostrii au fost, pe rand, medici si pacienti. Au ascultat cu stetoscopul, au deschis trusele, au dat "diagnostice" cu toata seriozitatea lumii. Si au facut-o impreuna.
Daca ai intrebari despre cm arata o astfel de activitate sau ce beneficii aduce in dezvoltarea copilului tau, suntem aici.
