Psihoterapeut Alina Alexandrescu

27/10/2025

"Trebuie să fac mai mult!" - sună familiar?
Deadline-uri care se suprapun, liste interminabile de sarcini, presiunea constantă de a performa... Și soluția pe care o primim mereu: "Trage mai tare. Fii mai eficient."
Dar ce se întâmplă când, cu cât faci mai mult, cu atât te simți mai rău?
Între stresul obișnuit și traumă există o graniță subtilă - și mulți dintre noi o traversăm fără să realizăm:
❌ Te simți deconectat de propria viață
❌ Ești blocat într-un cerc neproductiv
❌ Lucrurile care înainte îți aduceau bucurie acum par fade
❌ Ai dureri fizice inexplicabile, insomnie, "ceață" mentală
Știai că sistemul tău nervos poate rămâne blocat în alertă permanentă, ca un motor supraturat care nu se mai oprește niciodată?
Vestea bună: Vindecarea nu vine din "a face mai mult", ci exact din opusul acestui lucru.
🔗 Descoperă:
✅Cum recunoști semnalele înainte să fie prea târziu
✅De ce "micro-pauzele" sunt mai puternice decât orice aplicație de productivitate
✅Cum să "completezi ciclul" stresului pentru a elibera energia blocată în corp
Adevăratul succes nu înseamnă să bifezi toate sarcinile. Înseamnă să termini ziua cu suficientă energie pentru viață.

👉 https://psihoterapiasinelui.ro/toate-articolele/psihoterapie/trebuie-sa-fac-mai-mult

Cu toții cunoaștem sentimentul: deadline-uri care se suprapun, probleme de familie, o listă de sarcini care pare infinită. Suntem stresați. Și instinctul nostru primar, întărit de o cultură a performanței, ne spune un singur lucru: "Trage mai tare. Fii mai eficient. Trebuie doar să faci m...

01/10/2025

Ai observat vreodată cum, chiar și când vrei să te relaxezi la o întâlnire importantă, umerii tăi sunt încordați, de parcă ai duce o greutate invizibilă? Sau cm strângi din dinți chiar și în somn, într-o luptă silențioasă? Adesea, dăm vina pe „stres” sau „obișnuințe proaste”. Încercăm din răsputeri să ne relaxăm, dar după doar câteva minute, tensiunea reapare exact în același loc.

Dacă te regăsești în aceste situații, vreau să-ți ofer o nouă perspectivă, una care ar putea schimba totul: Aceste tensiuni nu sunt întâmplătoare. Ele nu sunt defecte. Sunt ecouri ale unor amintiri vechi, capitole din viața ta scrise direct în corpul tău – în mușchi, postură și respirație. Iar vestea bună e că, odată ce înveți să le citești, poți începe să-ți rescrii propria poveste.

Ai observat vreodată cum, chiar și când vrei să te relaxezi la o întâlnire importantă, umerii tăi sunt încordați, de parcă ai duce o greutate invizibilă? Sau cm strângi din dinți chiar și în somn, într-o luptă silențioasă? Adesea, dăm vina pe "stres" sau "obișnuințe proaste"....

17/07/2025

Ți se întâmplă des asta? Te sună cineva – un prieten, un coleg, o rudă – și îți cere o favoare. Fără să te gândești, spui imediat: „Sigur, te ajut!”. După ce închizi, te apucă regretele. Te-ai mai încărcat cu o sarcină pe lângă toate celelalte. Și te întrebi în sinea ta: „De ce am acceptat… iar?”

De fapt, nevoia de a face mereu pe placul altora și de a-ți pune nevoile pe ultimul loc este un mecanism de supraviețuire vechi, învățat în copilărie. A fost cândva util, dar acum te costă enorm: îți consumă energia, pacea interioară și te face să nu mai fii tu însuți/însăți.

Când vorbim de stres, știm de luptă (fight) sau fugă (flight). Unii au auzit și de îngheț (freeze). Dar mai există un al patrulea răspuns, mai puțin cunoscut: împăciuirea (în engleză, fawn). Acest răspuns nu este o alegere. Este o adaptare a creierului nostru la un mediu în care, în copilărie, să spui „NU” sau să-ți exprimi o nevoie era periculos. Poate că asta însemna să pierzi afecțiunea sau siguranța din partea părinților sau a celor care te îngrijeau.

Așa ai învățat, la un nivel foarte profund, că pentru a fi în siguranță, trebuie să fii pe placul celorlalți. Să le anticipezi nevoile, să nu superi pe nimeni și să fii cât mai „cuminte” posibil. A fost o strategie inteligentă care te-a ajurat să supraviețuiești atunci.

Problema e că acest „program” rulează pe pilot automat și acum, ca adult, chiar și când nu mai există niciun pericol. Iar prețul pe care îl plătești este uriaș...

Nevoia de a face mereu pe placul altora și de a-ți pune nevoile pe ultimul loc este un mecanism de supraviețuire vechi, învățat în copilărie. A fost cândva util, dar acum te costă enorm: îți consumă energia, pacea interioară și te face să nu mai fii tu însuți/însăți.

30/05/2025

„Dacă mă iubește, știe!”
Câți dintre noi nu am trăit asta măcar o dată?
Tânjești după o îmbrățișare, o vorbă bună sau sprijin... dar nu spui nimic. Speri, în schimb, că dacă partenerul te iubește cu adevărat, va ști. Va simți. Va înțelege.
Pentru că a cere te face să te simți vulnerabil. Nesigur. Sau poate... rușinat.
💭 Am fost învățați, din filme, povești și uneori chiar din propriile experiențe timpurii, că iubirea adevărată „ghicește”.
Că nu trebuie să spui. Că, dacă spui, înseamnă că nu e autentic.
Dar asta e o capcană romantică.
🔎 În spatele acestei fantezii adesea se ascund răni vechi:
– copilul care n-a fost văzut,
– emoțiile ignorate,
– durerea de a cere și a nu primi.
Iar azi... retrăim asta. Așteptăm. Tăcem. Ne retragem. Ne supărăm.
🎭 Dansul așteptărilor nerostite duce la:
– resentimente,
– rupturi invizibile,
– parteneri confuzi și epuizați.
🧠 Adevărul? Nimeni nu ne poate citi perfect. Nici măcar cei care ne iubesc.
❤️ Ce putem face?
1. Observă momentul când speri ca celălalt „să-și dea seama”.
2. Spune ce ai nevoie. Cu calm, claritate, blândețe.
3. Acceptă că exprimarea nevoilor e o dovadă de încredere, nu un eșec.
📣 Poți spune:
„Am nevoie de tine acum.”
„Mi-ar prinde bine o îmbrățișare.”
„M-am simțit rănit(ă) când ai spus asta.”
🌱 Romantismul nu moare când vorbim deschis. Din contră – devine mai real, mai profund.
🔚 Pentru că iubirea autentică nu e despre magie.
E despre prezență.
Despre comunicare.
Despre curajul de a fi tu – cu tot cu dorințe și nevoi.

💬 Tu ai spus vreodată „dacă mă iubește, va ști”?
Scrie-mi în comentarii dacă ai trecut prin asta sau distribuie această postare cuiva care are nevoie să o citească.

26/02/2025

Alegerea partenerului de cuplu este un proces complex care implică atât inima, cât și mintea. Un cuplu de succes nu este rezultatul întâlnirii a două persoane perfecte, ci al interacțiunii dinamice între doi indivizi dispuși să crească și să evolueze împreună, adaptându-și continuu relația pentru a răspunde provocărilor vieții.

Într-o lume în continuă schimbare, poate că cea mai importantă calitate pe care o căutăm la un partener este disponibilitatea de a construi și reconstrui împreună, într-un proces continuu de adaptare și redefinire a relației, păstrând în același timp conexiunea emoțională care reprezintă fundamentul oricărui cuplu fericit.

Alegând un partener cu valori compatibile, capabil să mențină granițe sănătoase și dispus să evolueze alături de voi, puneți bazele nu doar pentru o relație de cuplu împlinită, ci și pentru o posibilă familie funcțională în viitor.

Alegerea partenerului de viață reprezintă una dintre cele mai importante decizii, care influențează profund calitatea vieții noastre, starea de bine emoțională și chiar sănătatea fizică pe termen lung.