Psiholog Bucuresti Violeta Popa

Psiholog Bucuresti Violeta Popa Bandler, 2006
Formare Master Practitioner, trainer Cristian Raducan, certificare R.
(1)

Psihoterapeut & sexolog certificat • Lucrez cu anxietate, traume, relații, performanță mentală • Sesiuni individuale, cuplu, familie & grup • Spațiu
sigur pentru vindecare, echilibru emoțional și reconectare cu sinele autentic Studii/Educatie:
Membru in "Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala" 2007
Colaborator in cadrul Institutului National de Medicina Aeronautica si Aerospatiala - Psiholog clinician
Universitatea Bacau - "Facultatea de Ştiinţe ale mişcării, sportului şi sănătăţii" - Departamentul de Studii Postuniversitare şi Formare Continuă
Studii de Masterat – "Psihologia sportului de performanţă" 2006 - 2008
Absolventa a Universitatii "Titu Maiorescu" Bucuresti - 2007 - licentiata in psihologie

Specializari in:

Certificare in Metoda Silva, Terapia Sinelui
Formare in LGBT, Psihologie Sportiva, Sexterapie, Cuplu si Familie

Analiza personala 2005-2007 prin Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania-coordonat de d-na Iolanda Mitrofan
Formare personala 2006-2007 prin Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala
Formare NLP Practitioner, trainer Cristian Raducan, certificare R. Bandler, 2007
Psiholog clinician cu drept de libera practica in cadrul Asociatiei "Psiho Belladona", 2008
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia muncii si organizationala
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia transporturilor
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia Apararii Nationale

Conflicte exista si intre oameni care se iubesc sanatos. Toxicitatea incepe in alt loc: in clipa in care, ca sa ramai, i...
14/12/2025

Conflicte exista si intre oameni care se iubesc sanatos. Toxicitatea incepe in alt loc: in clipa in care, ca sa ramai, incepi sa te abandonezi pe tine.

Nu se vede brusc. Nu vine cu pancarta. Vine cu magnetism.

La inceput te prinde prin lucruri care par tandre: felul in care te urmareste din priviri, cm te asculta intens, cm te face sa simti ca esti “centrul”.

Iti ofera exact doza pe care sufletul tau o cerea de mult.
Uneori iti da peste masura, ca sa-ti intre in corp ideea: “Aici e acasa.”

Si apoi, subtil, incepe mecanica. Un pas in fata, doi inapoi. Un val de caldura, apoi o raceala inexplicabila.
O imbratisare cand esti pe punctul sa te rupi, apoi distanta cand te apropii prea mult. Te tine in ritmul lui sau al ei, ca pe un metronom emotional.

Chiar si respiratia devine parte din scenariu: inspirul acela linistit care te adoarme, pauza care te face sa te simti vinovata, suspinul care te obliga sa te corectezi.
Nu-ti cere direct sa te schimbi.
Te conduce acolo. Iti da “cat sa rezisti” si inca putin, ca sa inveti sa astepti urmatoarea portie.

Unele legaturi intre oameni nu incep cu durere. Incep cu oxigen.Cu senzatia ca poti respira mai adanc langa cineva.Ca ae...
13/12/2025

Unele legaturi intre oameni nu incep cu durere. Incep cu oxigen.
Cu senzatia ca poti respira mai adanc langa cineva.
Ca aerul e mai cald. Mai dens. Mai plin de promisiune.

La inceput nu e nimic suspect. Din contra.
E felul in care te priveste prea atent.
E atentia aceea care te face sa te simti importanta.
E ritmul respiratiei lui sau al ei care te linisteste, ca un ceas care bate corect d**a mult haos.

Iti ofera exact cat iti lipsea.
Si, uneori, putin peste.
Atat cat sa-ti spuna corpul: „ramai”.

Doar ca, fara anunt, aerul incepe sa se dozeze.
Cand te apropii, se rarefiaza.
Cand te indepartezi, revine.
Inveti repede ca nu respiratia ta conteaza, ci sincronizarea cu celalalt.

Nu-ti spune nimeni: „schimba-te”.
Dar incepi singura.

Iti strangi cuvintele ca pe niste obiecte fragile.
Iti micsorezi reactiile.
Iti ajustezi dorintele, ca sa nu deranjeze echilibrul fragil din camera.
Inveti cand sa taci. Cand sa zambesti. Cand sa astepti.

Nu pentru ca vrei sa fii mai matura.
Ci pentru ca ai inteles ca orice miscare gresita poate schimba temperatura.
Si frigul doare mai tare decat lipsa de adevar.

Ajungi sa traiesti pe varfuri.
Nu ca sa dansezi mai frumos.
Ci ca sa nu declansezi ceva ce nu stii exact ce este, dar stii ca vine cu retragere, raceala sau absenta.

Si, intr-o zi, te surprinzi obosita.
Nu de celalalt.
De tine cea care vegheaza permanent.

Pentru ca nu mai esti prezenta. Esti vigilenta.
Nu mai esti sincera. Esti corecta.
Nu mai esti vie. Esti acceptabila.

Aici apare ruptura reala.
Nu intre doi oameni.
Ci intre tine si tine.

Cand incepi sa alegi linistea din exterior in locul adevarului din interior.
Cand vocea ta devine un risc.
Cand emotiile tale cer permisiune.

O legatura sanatoasa nu iti cere sa traiesti in regim de economie emotionala.
Nu functioneaza pe alternanta dintre caldura si lipsa.
Nu te tine prin frica de pierdere, ci prin libertatea de a fi.

Intr-un spatiu matur poti respira fara sa te gandesti cm respiri.
Poti spune „nu” fara sa-ti bata inima ca la examen.
Poti fi vulnerabila fara sa simti ca oferi munitie.
Poti fi tu fara sa platesti un pret.

Daca pentru a ramane trebuie sa dispari cate putin, atunci nu e iubire.
E dependenta de aer conditionat emotional.

Iar criteriul cel mai simplu ramane acesta:
cand esti cu cineva, te simti mai aproape de tine sau mai departe?

Din jurnal de cabinet


Imbatranirea nu poate atinge sufletul tau.Poate atinge corpul, poate lasa urme pe piele, insa in centrul tau exista un s...
12/12/2025

Imbatranirea nu poate atinge sufletul tau.
Poate atinge corpul, poate lasa urme pe piele, insa in centrul tau exista un spatiu care ramane viu, curios, prezent.
Acolo nu exista varsta.
Acolo nu exista „prea tarziu”.
Acolo exista doar „acum”.

Cu cat esti mai constient de acea fiinta, cu atat devii mai liber.
Nu mai ai atat de multa nevoie sa controlezi tot.
Nu mai iei fiecare critica drept condamnare.
Nu mai alergi disperat d**a validare.

Cu cat esti mai departe de esenta ta, cu atat te pierzi mai usor in nonsens:
– in relatii care nu te hranesc, dar in care ramai
– in roluri care nu-ti mai vin, dar de care te agati
– in frici mostenite, pe care le porti ca si cand ar fi ale tale

Adevarata maturitate nu inseamna doar sa aduni ani, ci sa aduni constienta.
Sa treci de la:
-De ce mi se intampla asta tocmai mie?... la
-Ce imi arata asta despre mine si despre unde am uitat de sufletul meu?

Poate ca astazi ai nevoie sa-ti amintesti ceva esential:
Tu nu esti doar frica ta, nu esti doar trecutul tau, nu esti doar greselile tale.
Tu esti si cel/cea care OBSERVA toate acestea.
Observatorul din tine este insusi sufletul tau. Sursa puterii tale.

Si atunci, intrebarea nu mai este:
-Oare sunt demn de iubire, de schimbare, de o viata mai buna?
Ci devine:
-Cat timp mai vreau sa uit cine sunt cu adevarat?

Te invit la un mic exercitiu, aici si acum:
– Inspira adanc.
– Inchide ochii pentru cateva secunde.
– Intreaba-te in liniste: „Cine sunt eu dincolo de toate gandurile mele de azi?”
Nu cauta un raspuns frumos, nu cauta sa impresionezi. Doar SIMTE.

Acolo, in spatiul acela simplu si sincer, incepe intoarcerea ta la tine.
Si, pe masura ce te intorci la esenta ta, viata incepe sa aiba mai putin nonsens si mai mult rost.

Tu nu esti prizonierul mintii tale.
Tu esti fiinta care isi poate revendica puterea inapoi, oricand alege.
Chiar acum.

11/12/2025

Anxietatea ta scade cand nu mai stai nonstop cu „radarul” pe emotiile si dramele altora si cand incepi sa iti respecti propriile limite.
Creierul si corpul tau pot, in sfarsit, sa se relaxeze atunci cand nu mai sunt tinute mereu in alerta de haosul emoțional al celorlalti.
Asta e reactia normala a corpului: te linistesti atunci cand ai granite clare si nu te mai lasi calcat in picioare.
tine








Anxietatea ta scade cand nu mai stai nonstop cu „radarul” pe emotiile si dramele altora si cand incepi sa iti respecti p...
11/12/2025

Anxietatea ta scade cand nu mai stai nonstop cu „radarul” pe emotiile si dramele altora si cand incepi sa iti respecti propriile limite.

Creierul si corpul tau pot, in sfarsit, sa se
relaxeze atunci cand nu mai sunt tinute mereu in alerta de haosul emoțional al celorlalti.

Asta e reactia normala a corpului: te linistesti atunci cand ai granite clare si nu te mai lasi calcat in picioare.

Jurnal 15 iulie 2016Ce sanse erau ca o fata venita din Moldova, cu 2 genti, un copil, un morman de vise si multe intreba...
09/12/2025

Jurnal 15 iulie 2016

Ce sanse erau ca o fata venita din Moldova, cu 2 genti, un copil, un morman de vise si multe intrebari, sa ajunga sa aiba cabinet chiar in centrul Bucurestiului, la Unirii, si sa ramana acolo… 12 ani?
Nu 12 ani de chirie.
12 ani strasnici, 12 ani de VIETI care s-au legat pentru totdeauna.
12 ani in care:
-oameni obositi de durere au inceput sa respire altfel
-familii au invatat sa stea la masa impreuna, nu pe fronturi opuse
-cupluri au redescoperit respectul si atingerea
-adolescenti au aflat ca nu sunt „defecti”, ci doar neintelesi, si si-au construit primele valori constiente, primele crezuri, primele reguli de viata asumate

12 ani in care si eu am crescut impreuna cu ei.
Am vazut frica transformandu-se in curaj, rusinea in demnitate, haosul in sens.
Am vazut oameni care intrau pe usa cu privirea in jos si, d**a un timp, ieseau cu spatele mai drept si cu un „multumesc” spus din tot sufletul
Cabinetul de la Unirii nu a fost doar un loc de lucru.
A fost un nod de destin:
-pentru mine, moldoveanca ajunsa in capitala cu visul de a fi de folos
-pentru toti cei care au ales sa creada ca viata lor poate arata altfel
Acum simt ca un ciclu s-a incheiat.
Nu din fuga, nu din lipsa, ci din acel sentiment clar:
„Am dat si am primit ceea ce era de dat aici. Este timpul pentru un nou loc, un nou inceput.”
Port cu mine 12 ani de:
-povesti
-lacrimi
-rasete
-transformari reale
Si o recunostinta uriasa pentru fiecare om care a pasit in acest spatiu si m-a lasat sa il insotesc o bucata de drum.

Nu stiu ce probabilitate matematica era sa se intample toate astea.
Stiu doar atat:
A meritat fiecare pas, fiecare ora, fiecare intalnire.

Urmeaza un nou capitol.
Iar daca simti ca drumul tau se leaga in continuare de al meu, ne vom regasi, poate, intr-un alt spatiu, cu aceeasi misiune: sa dam sens vietii, relatiilor si iubirii.
--------------------------------------------------------------------------

Astazi, 9 decembrie, ora 6.45- 2025

Te-ai gandit vreodata ca tu esti singura „afacere” pe termen lung in care chiar merita sa investesti?

Warren Buffett spune ca cea mai importanta investitie pe care o poti face este in tine insuti.
Nu in gadgeturi, nu in imagine, ci in ceea ce porti in tine: trup, minte, suflet.
Când tu ai grija de tine:
-creste capacitatea ta de concentrare
-gandesti mai limpede
-iei decizii mai bune
-reactionezi mai matur in relatii
-corpul tau te sustine, nu te saboteaza
-sufletul tau nu mai tipa prin simptome, ci iti vorbeste clar prin intuitie

Orice sfarsit de an este, de fapt, o raspantie.
Un loc intre: -Asta am trait si „Asta imi doresc sa creez de acum inainte”.
Poate ca anul acesta:
-ti-ai impins limitele pana la epuizare
-ai amanat programarea la psihoterapie „pana d**a sarbatori”
-ti-ai ignorat corpul, l-ai certat in oglinda si l-ai folosit ca pe un obiect, nu ca pe un aliat
-ai ales de prea multe ori pe altii, nu pe tine

Acum ai in fata o intrebare simpla, dar incomoda:

👉 Ce vrei sa fie diferit, concret, in viata ta peste 1 an?
Nu in teorie, ci in stare, relatii, bani, energie, sens.

Ca psihoterapeut- sexolog, ca om care lucreaza de zeci de ani cu trupul, mintea si sufletul oamenilor, iti spun simplu:
Nimic nu se schimba real daca tu ramai ultima pe lista.

Poate primul tau proiect pentru noul an nu este „sa faci mai mult”, ci sa inveti sa ai grija de tine altfel:
-un proces terapeutic
-un grup in care sa fii vazuta
-un ritual de prezenta pentru corpul tau
-un timp constient pentru sufletul tau
Dacă nu acum, atunci cand?

Tu alegi daca sfarsitul acesta de an este doar inca un rand in calendar sau inceputul unei investitii reale in tine.



Foto decembrie 2016

Anxietatea este FRICA pe repede-inainte.O minte care deruleaza non-stop scenarii.Un sistem nervos mereu in alerta.Daca t...
08/12/2025

Anxietatea este FRICA pe repede-inainte.
O minte care deruleaza non-stop scenarii.
Un sistem nervos mereu in alerta.

Daca traiesti asa luni sau ani, ceva cedeaza:
cand corpul nu mai poate sta in „alerta rosie”, apasa butonul de protectie: se inchide.
Acolo apare depresia – cand nu mai simti aproape nimic, doar un gol greu.

Nu, nu exagerezi.
Nu esti „slab”.
Nu ti-ai pierdut credinta.

Doar ai trait prea mult timp cu frica in piept si cu zambet pe fata.

Te invit la cateva intrebari incomode (nu sunt test, sunt oglinda):

– Te culci cu un „daca…” in minte si te trezesti cu alt „daca…”?
– Simti des ca vei pierde ceva important: omul iubit, jobul, sanatatea, imaginea ta in fata celorlalti?
– Iti verifici mesajele, telefonul, reactiile celorlalti, ca si cm viata ta ar depinde de ce cred ei?
– Ai senzatia ca trebuie sa fii mereu la inaltime, altfel vei fi respins/respinsa?
– Iti este rusine sa recunosti cat de frica ti-e, pentru ca „tu esti puternic/puternica”?
– Ai zile in care frica te consuma atat de tare incat nu mai simti nici chef, nici bucurie, doar oboseala?

Daca ti se strange stomacul citind, nu esti singur/ singura.
Ce traiesti se numeste anxietate.
Daca o lasi nespusa si netratata, ea nu „trece de la sine”, ci se aseaza tot mai adanc si, da, poate aluneca spre depresie.

Frica netraita devine anxietate.Anxietatea netinuta si neintalnita devine depresie.Nu ai nevoie de inca o voce care sa i...
06/12/2025

Frica netraita devine anxietate.
Anxietatea netinuta si neintalnita devine depresie.

Nu ai nevoie de inca o voce care sa iti spuna: „nu mai fii anxios, ai incredere in tine”.
Ai nevoie de un spatiu in care sa poti spune, in sfarsit:

– Mi-e frica de maine.
– Mi-e frica sa nu fiu parasit.
– Mi-e frica ca nu sunt suficient.

si sa nu mai fii singur cu asta.

Daca simti ca frica iti conduce viata, iar oboseala din spate seamana periculos de mult cu inceput de depresie, scrie-mi in privat mesajul:

vreau sa inteleg frica asta

si, impreuna, putem incepea1 sa punem ordine in haos:
sa intelegi ce ti se intampla,
sa cobori intensitatea fricii,
sa opresti drumul dinspre anxietate spre depresie, nu doar sa „rezisti” inca un an.

Daca ti-as lua pentru 5 minute dreptul de a te plange, despre ce ai mai vorbi cu oamenii?Te-ai gandit vreodata la asta?T...
05/12/2025

Daca ti-as lua pentru 5 minute dreptul de a te plange, despre ce ai mai vorbi cu oamenii?

Te-ai gandit vreodata la asta?
Te intalnesti cu cineva si, în primele minute, deja ruleaza filmul cunoscut:

-Nu-mi place de partener.

-Nu mai suport familia.

-Ma enerveaza copilul.

-Nu imi place casa.

-Seful ma scoate din minti.

Asa arata, de multe ori, inceputul unei conversatii.
Ne conectam prin plangere. Ne lipim unii de altii prin nemultumire.
Pretul? Este urias.

Fiecare „nu-mi place” iti mananca din energie, din nervi, din inimă.
Cu cat repeti mai des ce nu functioneaza, cu atat mintea ta incepe sa vaneze si mai tare tot ce NU merge.
Devine un detector de defecte: in ceilalti, in viata, in tine.

Dar tu nu esti facut sa traiesti doar din plangere.
Tu esti facut sa traiesti din sens, din pretuire, din alegeri constiente.

Ce-ar fi sa schimbi putin jocul?
Nu sa negi ce te doare.
Ci doar sa nu mai pui durerea pe primul loc, in fiecare discutie, in fiecare zi.

Imagineaza-ti ca, incet, incepi sa introduci alt tip de propozitii in viata ta.
Nu pentru Facebook, nu pentru imagine, ci pentru tine:
Ma pretuiesc pentru ca:

i-nca sunt aici, chiar daca mi-a fost greu.

-am curaj sa recunosc ce nu imi place in viata mea.

-invat, incet, sa pun limite si sa am grija de mine.

Pretuiesc ca am:

-un acoperis deasupra capului, chiar daca nu e „casa visurilor mele”, chiar daca e cu chirie

-un copil care uneori mă provoaca, dar ma si ajuta sa ma vad pe mine altfel.

-un corp care inca ma tine in picioare, chiar daca nu este perfect.

Pretuiesc ca sunt sănatos / sanatoasa atat cat sunt acum.
Pretuiesc ca pot gandi, simti, iubi.
Pretuiesc ca am oameni aproape, chiar daca relatiile noastre nu sunt perfecte.

-Nu, nu vorbim despre pozitivism prostesc.
Vorbim despre igiena emoționala.

Dacă tot consumi energie ca sa vorbesti, de ce sa nu o folosesti si sa hranesti ceea ce este bun in viata ta, nu doar ceea ce este stramb?

Te invit la un mic experiment pentru urmatoarele zile:

1. Cand te intalnesti cu cineva, înainte sa pornesti automat cu...

-Nu-mi place…
-spune INTENTIONAT 2–3 lucruri pe care le pretuiesti acum in viata ta.
-Nu trebuie sa fie spectaculoase, trebuie sa fie ADEVARATE.

2. Seara, in telefon sau pe o foaie, scrie:

-Ma pretuiesc pentru ca…

-Pretuiesc ca am…

-Pretuiesc ca sunt…
si lasa raspunsurile sa curga, fara sa le cenzurezi, fara sa le judeci.

Observa ce se schimba in starea ta d**a cateva zile.
Nu pentru ca viata devine brusc perfecta, ci pentru ca tu incepi sa te vezi altfel in propria ta viata.

Acum, daca te-ai opri 30 de secunde, ce ai putea scrie chiar acum?

-Ma pretuiesc pentru ca…

-Pretuiesc ca am…

-Pretuiesc ca sunt…

Scrie-le. Macar pentru tine.
Acolo, in cateva randuri simple, incepe intoarcerea catre tine, nu catre plangerea ta.

04/12/2025

DUREREA NU PLEACA NICIODATA SINGURA. Daca si-a facut culcus in corpul tau, in mintea ta, ea nu dispare doar pentru ca tu o ignori.

O porti in umeri, in stomac, in respiratie, in gandurile care nu te lasa in pace.

Te obisnuiesti cu ea, ii spui „asta sunt eu”, dar adevarul este ca durerea nu e identitatea ta, e doar un semnal ca ceva in tine cere, disperat, atentie si vindecare.

Ascunzand-o sub zambete fortate si „sunt bine”, durerea nu se micsoreaza, ci ocupa tot mai mult din fiinta ta.

Daca vrei sa nu-ti mai conduca viata, ai nevoie sa actionezi constient, nu sa astepti sa treaca de la sine.

In urmatoarele video-uri iti vom arata/ explica, pas cu pas, cm poti incepe sa scoti durerea la lumina, prin cateva tehnici simple si profunde, ca tu sa simti din nou usurare in corp, claritate in minte si puterea de a-ti trai viata fara acest nod continuu in interior.
Daca aceasta oferta trezeste ceva in tine, ai putea scrie un comentariu, sau, sa dai share pentrh cei care au nevoie.
Cu recunostinta,
Violeta

Doar un om chinuit( testat ),de viata il recunoaste pe altul.Nu din teorie, ci din felul in care celalalt respira intre ...
03/12/2025

Doar un om chinuit( testat ),de viata il recunoaste pe altul.
Nu din teorie, ci din felul in care celalalt respira intre doua taceri.

Testat de viata inseamna asa: ai urcat pe muntele ala iluzoriu al fericirii in care ti s-a spus că „ai tot ce iti trebuie, ce-ti mai trebuie si altceva?”.

Ai avut, poate, familie, casa, statut, o aparenta liniste.
Si, la un moment dat, viata te-a luat de guler si te-a dat jos de acolo.
Fara avertisment, fara manual de instructiuni.

Ai cazut in abisuri pe care nu le povestesti oricui: pierderi, tradari, boli, singuratati adanci, relatii care ti-au sfasiat inima, nopti in care te-ai intrebat daca mai are sens sa continui.
Acolo, in iadul durerii tale, ai inteles ca „fericirea” de dinainte era, de fapt, o constructie rapida, o fatada.

Omul incercat de viata nu mai seamana cu cel care era „linistit” inainte.
Are alt fel de privire. Nu te judeca, nu sare cu sfaturi, nu iti spune „hai, fii pozitiv”.

Se uita la tine si STIE.
Stie cm e sa te tarasti psihic din pat pana la baie.
Stie cm e sa zambesti in public si sa te prabusesti in interior.
Stie cm e sa te prefaci ca esti bine ca sa nu-i mai incarci si pe ceilalti.

Si, tocmai pentru ca a trecut prin asta, incepe sa caute sens.
Nu perfectiune, nu imagine, nu aplauze. Sens.

Sensul ala se naste din intrebari grele:
– Cine sunt eu, dincolo de rolurile mele?
– Ce mai ramane din mine cand imi pierd ce iubesc?
– Ce vreau sa fac cu timpul care mi-a ramas?
– Ce fel de om aleg sa fiu, chiar si atunci cand imi e rau?

Oamenii incercati de viata sunt cei care, la un moment dat, obosesc sa mai joace teatru.
Ei sunt cei care ajung in cabinet, in terapie, in grupuri, cu replica:
„Nu mai pot asa. Trebuie sa existe altceva. Trebuie sa existe un sens.”

Poate ca si tu esti unul dintre ei.
Poate ca ai trecut prin urcusul iluzoriu al „totul e bine” si ai cazut in iadul durerii tale.

Daca da, sa stii ceva: nu esti „stricat”, nu esti „defect”, nu esti „prea sensibil”.

Esti un om testat de viata.
Iar oamenii testati de viata sunt cei care, atunci cand aleg sa se ridice, devin cei mai buni vindecatori – pentru ei insisi si, uneori, si pentru ceilalti.

Address

Strada Gheorghieni Nr 43 A
Bucharest
031108

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 18:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 10:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00
Saturday 09:00 - 17:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Bucuresti Violeta Popa posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Bucuresti Violeta Popa:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category

Our Story

Studii/Educatie:

Institutul de Sexologie-curs postuniversitar complementar 2013-2015

Terapie afirmativa a persoanelor LGBT 2017

Psihoterapie de cuplu si familie 2015