What are the opening hours?

Monday 10:00 - 18:00 Tuesday 10:00 - 18:00 Wednesday 10:00 - 18:00 Thursday 10:00 - 18:00 Friday 10:00 - 18:00 Saturday 09:00 - 17:00

Psiholog Bucuresti Violeta Popa

Home
Romania
Bucharest
Psiholog Bucuresti Violeta Popa

Bandler, 2006
Formare Master Practitioner, trainer Cristian Raducan, certificare R.
(1)

Psihoterapeut & sexolog certificat • Lucrez cu anxietate, traume, relații, performanță mentală • Sesiuni individuale, cuplu, familie & grup • Spațiu
sigur pentru vindecare, echilibru emoțional și reconectare cu sinele autentic Studii/Educatie:
Membru in "Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala" 2007
Colaborator in cadrul Institutului National de Medicina Aeronautica si Aerospatiala - Psiholog clinician
Universitatea Bacau - "Facultatea de Ştiinţe ale mişcării, sportului şi sănătăţii" - Departamentul de Studii Postuniversitare şi Formare Continuă
Studii de Masterat – "Psihologia sportului de performanţă" 2006 - 2008
Absolventa a Universitatii "Titu Maiorescu" Bucuresti - 2007 - licentiata in psihologie

Specializari in:

Certificare in Metoda Silva, Terapia Sinelui
Formare in LGBT, Psihologie Sportiva, Sexterapie, Cuplu si Familie

Analiza personala 2005-2007 prin Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania-coordonat de d-na Iolanda Mitrofan
Formare personala 2006-2007 prin Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala
Formare NLP Practitioner, trainer Cristian Raducan, certificare R. Bandler, 2007
Psiholog clinician cu drept de libera practica in cadrul Asociatiei "Psiho Belladona", 2008
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia muncii si organizationala
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia transporturilor
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia Apararii Nationale

29/03/2026

Paradoxal, cele mai mari schimbări interioare apar din momentele dificile.

Când totul merge perfect, omul rareori se întreabă:

Ce trebuie să învăț?
Ce trebuie să schimb?

Criza obligă mintea să se oprească și să privească mai profund.

29/03/2026

Pare liniște.
Dar nu e liniște.
E control.
Pare putere.
Dar nu e putere.
E reprimare.
Pare că nu simți.
Dar simți tot.
Doar că nu mai lași să iasă.
Și atunci…
tot ce nu spui
se adună.
tot ce nu trăiești
se întoarce împotriva ta.
Nu te distruge lumea.
Te distruge ce ascunzi de tine.

28/03/2026

Pare liniște.
Dar nu e liniște.
E control.

Pare putere.
Dar nu e putere.
E reprimare.

Pare că nu simți.
Dar simți tot...
Doar că nu mai lași să iasă.

Și atunci…
tot ce nu spui
se adună.
tot ce nu trăiești,
se întoarce împotriva ta.

Nu te distruge lumea.
Te distruge ce ascunzi de tine.

27/03/2026

Nu esti blocata.
Esti doar pe o treapta.

Majoritatea raman intre „stiu ca nu e bine” si „poate maine”.
Dar schimbarea nu vine maine.
Vine in momentul in care alegi.

Cat timp mai stai acolo unde esti?

25/03/2026

Pleci pe El Camino nu pentru ca „trebuie”, ci pentru ca simti o chemare.

Nu este un plan logic, nu este o decizie rationala, ci un gand care apare altfel decat celelalte, ca o revelatie.
Ca si cum, dintre toate lucrurile de pe lista vietii tale, acesta incepe sa iasa in fata.
Nu stii exact de ce, dar simti ca este important. Ca are sens.
El Camino nu este despre a sti ce cauti.
Este despre a avea curajul sa mergi chiar si atunci cand nu ai toate raspunsurile.
Este drumul care te duce exact acolo unde ai nevoie, nu unde crezi tu ca ar trebui sa ajungi.
Pe parcurs, ceva incepe sa se aseze, sa se dezvaluie, sa se clarifice.

Nu fortat, nu controlat, ci natural.
Este calea pe care o simti, nu cea pe care o explici. Este acel „da” interior pe care nu il poti ignora. Si, nu pleci sa gasesti ceva in exterior… ci sa descoperi ce este deja in tine, despre care ai stiinta ca exista dintotdeauna, dar nu ai avut timp sau curaj sa vezi.

24/03/2026

Disciplina mentala nu inseamna sa fii tare, ci sa fii sincer cu tine. Citesti o carte, gasesti o idee si spui ca o sa aplici, dar mintea iti spune „mai tarziu”.

Treci pagina, trece gandul, trece si starea, iar tu nu faci nimic.
Exact asa se intampla si in viata: nu lipsa de informatie te blocheaza, ci faptul ca mintea te amana, te pacaleste si te tine in confort.
Si tu o crezi.
Disciplina incepe in momentul in care recunosti acest mecanism si nu mai fugi de el.

Daca nu stii ce vrei, nu este o problema, dar devine una atunci cand nu faci nimic ca sa afli.
In „Alchimia emotiilor prin miscare” sau in grupul de terapie incepi sa vezi ce te blocheaza, ce simti si ce iti doresti cu adevarat.
Abia d**a aceea vin regulile: simple, clare, nu pentru o zi sau pentru ca ai chefacum, ci pentru o viata cu sens.
Cand ai spus ca faci ceva, faci, indiferent ca este greu sau nu ai chef, pentru ca disciplina nu este despre motivatie, ci despre respect pentru ceea ce ai ales.

Majoritatea oamenilor pierd aici, pentru ca mintea negociaza constant pe minus: amana, gaseste scuze, cauta confort, iar tu cedezi.

Disciplina mentala inseamna sa nu mai negociezi cu tine. Ai spus, faci!

Si abia atunci viata incepe sa se schimbe, nu din noroc sau motivatie, ci din repetitie.

Daca simti ca te invarti in acelasi loc, nu ai nevoie de mai mult timp, ci de un cadru in care nu doar intelegi, ci incepi sa faci cu adevarat.

23/03/2026

Despre judecată… și liniștea care vine după ce încetezi să te compari
Am văzut oameni care judecă. Am văzut oameni care compară.
Și, mai ales, am văzut cât de mult îi costă asta.
La început, judecata pare o formă de putere.

Te uiți la celălalt și spui:
-nu e bine
-nu e suficient
-eu sunt altfel
Și, pentru o clipă… te simți deasupra.

Dar acea clipă trece repede.
Și rămâne ceva mult mai greu:
-o neliniște care nu pleacă.
Pentru că fiecare judecată pe care o faci nu vorbește despre celălalt.
Vorbește despre locul din tine care nu este încă împăcat.
Și fiecare comparație…fie că te pune mai sus sau mai jos…te scoate din tine.
Te aruncă într-un spațiu în care nu există adevăr,
ci doar raportare.

Ca psihoterapeut, după ani în care am ascultat, am văzut, am simțit…pot să spun ceva simplu:
-oamenii nu suferă pentru că nu au.
-suferă pentru că se compară.
Am întâlnit oameni care aveau aproape tot…și trăiau ca și cm nu aveau nimic.

Pentru că mereu exista cineva mai mult, mai sus, mai bine.
Și am întâlnit oameni care aveau puțin…dar nu se comparau.
Și, în acea lipsă de comparație…era liniște.

Khalil Gibran vorbea despre om ca despre o ființă care nu poate fi măsurată.
Și totuși… omul modern măsoară tot.
Valoare. Iubire. Succes. Fericire.
Dar ce măsori… pierzi.
Pentru că începi să trăiești într-o lume în care:
-nimic nu e suficient și nimeni nu e destul
nici măcar tu.
Cu cât am văzut mai mult în oameni…
cu atât am simțit mai puțin nevoia să-i judec.

Pentru că, dincolo de comportamente, există mereu durere.
Dincolo de comparație, există mereu frică.
Și atunci apare ceva nou.
Nu superioritate.
Nu corectare.
Ci liniște.
O liniște în care nu mai simți nevoia să demonstrezi.
Să compari.
Să etichetezi.
Doar observi.

Și, observând fără judecată…începi să înțelegi.
Iar înțelegerea adevărată nu face zgomot.
Nu strigă. Nu corectează. Doar așază.
Și poate că aceasta este maturitatea:
-nu să știi mai mult decât ceilalți, ci să ai nevoie de mai puțin zgomot decât înainte.
Pentru că acolo unde se oprește judecata…
începe pacea.
Violeta Popa

22/03/2026

Tu ai acceptat ani de zile de durere.
Nu pentru că nu ai avut altă opțiune…
ci pentru că ți-a fost frică de o durere mai mare.

De acea senzație de „schingiuire” despre care vorbeai.
Și atunci ai făcut ce fac mulți oameni:
ai ales o durere cunoscută…în locul unei transformări necunoscute.
Dar, uite adevărul:ai trăit 20 de ani cu această stare în tine.
Zi de zi. Puțin câte puțin.

⚡ Punctul de ruptură
Și acum te întreb, sincer:
mai vrei să continui așa?
Pentru că există o altă cale.
Nu ușoară.
Nu comodă.
Dar reală.
👉 alegi un om
👉 alegi un proces
👉 accepți condițiile
👉 rămâi acolo, chiar când doare
Și da…poate va fi intens 3 luni.
Poate vei simți mai mult decât ai simțit vreodată.
Dar diferența este aceasta:
👉 acea durere te eliberează
👉 nu te ține captivă

Adevărul tău... acum, fără să-ți dai seama…
este că te „schingiui” singură în mintea ta, zilnic.
Cu gânduri.Cu scenarii.Cu amintiri.
Și asta nu se oprește de la sine.
Alege...ori continui așa…și îți confirmi povestea
Ori spui:
-Gata. Aleg să trec prin proces.
Nu pentru mine. Nu pentru altcineva. Pentru tine.

Pentru că la un moment dat…nu mai e despre cât poți duce.
Ci despre cât mai vrei să duci.

21/03/2026

Poate ca nu este prea tarziu…
dar daca astepti, s-ar putea sa devina.

Ne nastem intr-o lume in care ni se spune, subtil si repetat: -Exista un singur drum.
O singura linie.
Un singur mod de a trai, de a iubi, de a fi.
Si fara sa ne dam seama…incepem sa mergem drept.
Prea drept.
Atat de drept, incat ne pierdem.

Ne strangem in propriul trup.
Respiram pe jumatate.Simtim pe jumatate.
Traim pe jumatate. Si in liniste…incepe tragedia.
Nu una zgomotoasa.
Nu una vizibila.
Ci aceea in care, clipa de clipa,
renunti la tine.
Neuron d**a neuron care nu mai este folosit.
Emotie d**a emotie care nu mai este simtita.
Vis d**a vis care este abandonat.

Nu pentru ca nu poti.
Ci pentru ca… ti-a fost frica. Frica sa nu gresesti.
Frica sa nu fii judecat. Frica sa nu pierzi.
Frica sa fii prea mult… sau prea putin.
Si astfel…
te-ai micit.

Dar daca ti-as spune ca nu viata te-a limitat…
ci povestea pe care ai acceptat-o despre ea?
Exista un moment in viata unui om…cand nu mai poate trai la fel.
Nu pentru ca nu ar putea continua.
Ci pentru ca ar muri pe dinauntru daca o face.
Acela este momentul in care simti:
-Ajunge!
Ajunge cu limitele invatate.
Ajunge cu zidurile ridicate din rusine.
Ajunge cu rolurile mostenite.
Pentru ca adevarul este acesta: nu esti blocat, esti doar obisnuit cu lanturile tale.

Alchimia emotiilor prin miscare nu este un program.
Este o trezire.
Este acel moment in care corpul tau incepe sa vorbeasca d**a ani in care a fost redus la tacere.
Este acel moment in care te scuturi… exact ca un copac toamna tarziu, cand ultimele fructe stau agatate de ramuri, de frica sa cada.

Atat de mult ne temem sa lasam…incat ramanem prinsi.
Si atunci…
omul trebuie sa urce.
Sa se ridice el insusi.
Sa ajunga la acele parti din el
pe care le-a abandonat.
Sa le atinga cu grija.
Sa le recupereze.
Sa nu le piarda definitiv.

Cate parti din tine ai lasat agatate de frica…
asteptand sa fie salvate?
Alchimia nu te invata sa fii altcineva.
Te obliga sa nu mai fugi de cine esti.
Dar pentru asta…
zidurile trebuie sa cada.
Prejudecatile trebuie sa se sparga.
Limitele pe care ti le-ai plantat singur
trebuie smulse din radacina.
Si da… doare.
Pentru ca nu pierzi ceva.
Ci renunti la o versiune falsa a ta
in care ai investit ani.
Este timpul libertatii.
Nu libertatea din cuvinte.
Ci aceea care se simte in corp.
Este timpul sa intelegi ca nu exista un singur drum.

Nu a existat niciodata.
Dar daca ramai pe acelasi…vei ajunge exact unde au ajuns si ceilalti.
Aceleasi povesti.
Aceleasi limite.
Aceeasi viata netraita pe deplin.
Si poate… pentru prima data…simti ceva diferit.
Un fior.
Un adevar.
Un gand pe care nu l-ai avut niciodata:
-Acolo sunt si eu…si nu m-am gandit niciodata ca pot ajunge acolo.
Nu este despre curajul perfect.
Este despre primul pas imperfect.
Pentru tine.
Pentru schimbare.
Pentru respiratia ta completa.
Pentru viata pe care nu ai trait-o inca.

20/03/2026

Exista un moment in viata unui parinte in care iubirea nu mai este suficienta.
Este nevoie de limite.
Ai oferit libertate.
Ai sustinut.
Ai facut eforturi fara sa ceri inapoi.
Ai tacut acolo unde te durea.
Si totusi… copilul tau ajunge sa te judece.
Sa te critice.
Sa fie nemultumit de tine.

Aici multi parinti cad intr-o capcana: continua sa ofere… sperand ca, intr-o zi, vor primi respect.
Dar respectul nu vine din sacrificiu continuu.
Vine din claritate.

Indiferent de varsta copilului tau, relatia are nevoie de limite.
Nu din duritate.
Ci din demnitate.

Ce inseamna o limita sanatoasa?
Nu inseamna sa te certi.
Nu inseamna sa pedepsesti.
Inseamna sa spui clar:
-Nu accept sa fiu tratat asa.
Atat.
Fara explicatii infinite.
Fara justificari.
Fara vinovatie.
Model simplu pe care il poti folosi?
-Te iubesc, dar, felul in care imi vorbesti nu este in regula pentru mine.
Daca vrei sa avem o relatie, am nevoie de respect.
Daca nu, aleg sa ma retrag din aceasta discutie.

Ce se intampla d**a?
La inceput, poate aparea rezistenta.
Poate critica se intensifica.
Pentru ca ai schimbat regula jocului.
Dar daca ramai consecvent, se intampla doua lucruri:
- fie relatia se maturizeaza
- fie distanta apare
Si oricat ar durea… ambele sunt mai sanatoase decat o relatie in care tu esti ranit constant.
Uneori, cel mai mare act de iubire nu este sa mai oferi.
Este sa te opresti.
Si sa te alegi pe tine.
( din culisele cabinetului)

14/03/2026

Aici ploua cu adevarat. Cu furie parca.
Tunetele sparg linistea, fulgerele deseneaza cerul pentru o clipa, iar ploaia cade grea, calda, necrutatoare.
Privind-o, nu poti sa nu te gandesti la viata omului.
Sunt momente in care si in noi se aduna nori. Ganduri, temeri, oboseli, intrebari nerostite. Si cand tensiunea devine prea mare, incepe furtuna: cuvinte, lacrimi, framantari.
Dar exact ca aici, d**a fiecare furtuna, pamantul respira din nou.
Poate ca si in viata noastra tunetele nu vin sa distruga, ci sa sparga ceva vechi, ca sa faca loc unei ploi care sa ne curete si sa ne aduca inapoi la noi insine.

Oceanul a disparut!

12/03/2026

Tu stii?

Address

Strada Gheorghieni Nr 43 A
Bucharest
031108

Opening Hours

Monday	10:00 - 18:00
Tuesday	10:00 - 18:00
Wednesday	10:00 - 18:00
Thursday	10:00 - 18:00
Friday	10:00 - 18:00
Saturday	09:00 - 17:00

Website

http://psihologbucuresti.net/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Bucuresti Violeta Popa posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.