26/02/2026
În septembrie voi participa la Transform Trauma Conference, Oxford, un eveniment dedicat cercetării și intervențiilor în domeniul traumei.
Printre workshopurile din program, unul descrie foarte bine realitatea multor femei cu ADHD: copilării petrecute într-o stare de adaptare continuă, cu hipervigilență, mascarea dificultăților și tendința de a prelua responsabilitatea emoțională pentru ceilalți. Aceste tipare reflectă modul în care sistemul nervos învață să funcționeze atunci când siguranța emoțională nu a fost constantă.
În cabinet văd zilnic femei care au performat bine profesional și relațional, dar cu un efort intern constant de a compensa, de a rămâne organizate, de a răspunde așteptărilor și de a nu dezamăgi. Multe ajung la evaluare la vârsta adultă, după ani în care dificultățile au fost interpretate ca anxietate, perfecționism sau suprasolicitare. În același timp, sensibilitatea crescută și capacitatea de a observa nuanțe emoționale fine le orientează adesea către profesii de ajutor, cm sunt psihoterapia sau coachingul, unde aceste trăsături devin resurse în lucrul cu oamenii.
Participarea la această conferință are pentru mine și o dimensiune personală, pe lângă cea profesională.
Îmi oferă spațiul de a înțelege mai profund mecanismele pe care le studiez și le întâlnesc în cabinet, dar și de a reflecta la propria mea experiență, la modul în care sistemul nervos, adaptările și parcursul profesional se influențează reciproc în timp.
Abia aștept ☺️