http://www.cabinetmanueladavid.ro/, http://cabinetmanueladavid.ro/

Psihoterapeut Manuela David, Bucharest (2026)

05/02/2026

Ai 19 ani.
Azi aș vrea să stăm puțin împreună, în liniște, fără zgomotul din jur. Într-o lume plină de oameni, mesaje și rețele sociale, poate că tu te simți mai singur ca niciodată.
Știu sentimentul acesta.
Știu pentru că am lucrat cu tineri care au prieteni, colegi, oameni în jur, dar care, atunci când se opresc, simt un gol greu de pus în cuvinte. Senzația că nu aparții nicăieri cu adevărat.
Îmi doresc să știi că singurătatea ta contează. Că nu este o exagerare și nici un moft. Este nevoia ta profundă de a fi văzut, înțeles și acceptat așa cm ești.
Pot simți în tine acest amestec de emoții: dorința de a fi aproape de cineva și teama de a nu fi respins. Nevoia de conexiune și frica de a te arăta vulnerabil. Uneori te apropii, alteori te retragi, ca să nu fii rănit.
Singurătatea poate deveni copleșitoare, mai ales noaptea, când gândurile se adună și liniștea apasă. Atunci apar întrebările: „Ce e în neregulă cu mine?”, „De ce nu reușesc să mă simt conectat?”
Vreau să știi că nu este nimic în neregulă cu tine. Nevoia de relații autentice este firească. Faptul că nu le-ai găsit încă nu spune nimic despre valoarea ta.
Fiecare om învață în ritmul lui cm să se apropie, cm să aibă încredere, cm să se lase văzut. Nu e o competiție și nu există termene limită pentru asta.
În tine există capacitatea de a construi relații reale, chiar dacă acum pare greu de crezut. Ai sensibilitate, empatie și dorința de a fi aproape – iar acestea sunt resurse importante.
În timp ce îți cauți locul, nu uita să fii blând cu tine. Nu ești singur pentru că ești defect, ci pentru că încă ești în drum spre conexiuni care să ți se potrivească.
Ești mai valoros decât îți spun gândurile tale.
Iar dacă singurătatea devine prea apăsătoare, nu trebuie să rămâi singur cu ea.

Dacă te regăsești în aceste rânduri și simți că singurătatea te apasă, scrie-mi. Psihoterapia poate fi un spațiu sigur în care să înveți să te conectezi fără teamă.

04/02/2026

Ești un tânăr de 18 ani.
Azi aș vrea să stăm puțin împreună și să lăsăm jos toate așteptările care apasă pe umerii tăi. Trăiești într-o perioadă în care simți că nu este vorba doar despre ce vrei tu, ci despre ce ar trebui să fii pentru ceilalți.

Știu că uneori te întrebi dacă alegerile tale sunt suficient de bune.
Știu pentru că am întâlnit tineri care duc cu ei o teamă profundă: aceea de a nu-și dezamăgi părinții, de a nu fi „așa cm se așteaptă” de la ei.

Îmi doresc să știi că presiunea pe care o simți este reală. Că dorința ta de a fi pe placul celor dragi vine din iubire, nu din slăbiciune. Dar uneori, această dorință ajunge să te îndepărteze de tine.

Pot simți în tine conflictul: o parte care vrea să-și urmeze propriul drum și o alta care se teme că asta va aduce dezamăgire, critică sau distanță. Entuziasm și vinovăție, speranță și frică, toate amestecate.

Presiunea de a face „alegerea corectă” poate fi copleșitoare. Dar vreau să știi că viața ta nu este un proiect al altcuiva. Ai dreptul să-ți construiești propriul drum, chiar dacă nu este perfect sau ușor de înțeles pentru cei din jur.

Fiecare pas pe care îl faci este parte din procesul tău de maturizare. Nu poți trăi autentic dacă trăiești doar pentru a împlini așteptările altora.

Poate simți că datoria ta este să nu greșești, să nu rănești, să nu dezamăgești. Dar relațiile adevărate rezistă și diferențelor, și alegerilor diferite.

În tine există resursele necesare să faci față acestui conflict. Curajul de a te asculta, puterea de a spune „asta simt eu”, chiar dacă nu e ușor.

În timp ce te gândești la viitor, nu uita că și tu contezi. Dorințele tale, valorile tale, visurile tale au un loc legitim în viața ta.

Te încurajez să fii blând cu tine.
Iar dacă simți că presiunea de a nu dezamăgi te apasă prea tare, nu trebuie să duci asta singur.

Dacă simți că trăiești mai mult pentru așteptările altora decât pentru tine, scrie-mi. Psihoterapia poate fi un spațiu sigur în care să te descoperi fără teamă.

03/02/2026

Ești un tânăr de 21 de ani.
Azi aș vrea să stăm puțin împreună, fără presiune, fără să trebuiască să demonstrezi nimic. Doar să lași gândurile să vină așa cm sunt, într-o perioadă în care simți că orice pas pe care îl faci ar putea fi unul greșit.

Știu că trăiești cu teama de a eșua.
Știu pentru că am lucrat cu tineri ca tine, care duc în ei o frică tăcută: aceea că nu vor reuși, că nu sunt suficient de capabili, că la un moment dat vor dezamăgi pe toată lumea.

Îmi doresc să știi că frica ta contează. Că nu este exagerată și nici lipsită de sens. Vine din dorința ta de a face bine, de a reuși, de a avea o viață care să însemne ceva pentru tine.

Pot simți în tine acest amestec greu de emoții: dorința de a încerca și impulsul de a te retrage. Curajul care apare uneori, urmat de gândurile care te opresc: „Dacă nu o să-mi iasă?”, „Dacă nu sunt suficient?”, „Dacă ceilalți vor vedea că am greșit?”

Presiunea de a reuși poate deveni copleșitoare, mai ales când simți că nu ai voie să greșești. Dar vreau să știi că eșecul nu te definește. Nu spune cine ești, ci doar că ai avut curajul să încerci.

Fiecare pas, chiar și cei care par greșiți, fac parte din drumul tău. Nu există dezvoltare fără încercări și nu există maturizare fără momente de îndoială. Drumul nu este drept și nici nu trebuie să fie.

Poate simți că toți ceilalți se descurcă mai bine, că tu ești singurul care se teme. Adevărul este că mulți simt la fel, doar că nu vorbesc despre asta.

În tine există resurse reale, chiar dacă acum sunt acoperite de frică. Forță, perseverență, dorință de a merge mai departe. Ai voie să cazi și ai voie să te ridici.

În timp ce mergi înainte, nu uita să fii blând cu tine. Viața nu este un test pe care trebuie să-l treci fără greșeală. Este un proces de învățare.

Ești mai puternic decât crezi.
Iar dacă la un moment dat simți că povara e prea mare, nu trebuie să fii singur cu ea. Poți cere ajutor. Uneori, a vorbi cu cineva schimbă mai mult decât crezi.

Dacă te-ai regăsit în aceste rânduri și simți că frica de eșec te ține pe loc, scrie-mi sau programează o întâlnire. Putem lucra împreună, pas cu pas.

̦ec

02/02/2026

Dacă te- ai întâlni cu Peștișorul de aur, care ar fi cele 3 dorinte ale tale:
Sa Fiu Sanatoas/a.
Sa Fiu Iubit/a.
Sa Fiu fericit/a.
Te înțeleg perfect, cred ca sunt dorințele multora dintre noi si ale mele....
Şi la tine la fel, nu?
Și ce s-a întâmplat în fiecare dată ?
Nimic diferit.
Tot așteptăm si așteptăm să se întâmple ceva diferit, o minune, un Peștișor de aur.
Îți spun un secret, nu se va întâmpla nimic dacă tu nu vei face ceva diferit.
Nu are cine să a te iubească mai mult decât te iubești tu, nu are cine să te ajute mai mult decat tu.
Nu are cine să aiba încredere în tine dacă tu nu ai.
Poate că acum ieși mai des la plimbare decât o făceai în trecut. Ai realizat că te ajută asta.
Poate te apuci de desenat.
Poate incepi sa faci pilates. 10 min pe zi fac minuni.
Poate vrei să incepi sa lucrezi cu tine.
Pentru că, acum vrei mai mult decât ai obținut singură , să simți cu adevărat că s-a schimbat ceva.

30/01/2026

Uneori, oricât ai face, parcă nu ajunge.
Oricât te-ai strădui, rămâne senzația că lipsește ceva.

Știi că ai realizări.
Știi că nu stai pe loc.
Dar nu o simți.

Simți că nu ești suficient.
Că trebuie să mai demonstrezi.
Să mai aduni ceva ca să contezi.

Te compari fără să vrei.
Te judeci fără milă.
Și orice reușită se estompează repede.

Nu spui asta nimănui.
Pentru că „nu e atât de grav”.
Pentru că „alții o duc mai greu”.

Dar tu trăiești cu această voce care nu tace.
Care îți spune că nu e destul.
Că tu nu ești destul.

Te închizi.
Te retragi.
Și continui să trăiești cu presiunea asta.

Îți dorești să fie cineva care să te vadă dincolo de rezultate.
Să te ajute să te oprești din lupta cu tine.
Să te simți, în sfârșit, suficient.

Eu pot să fiu acea persoană.

Sunt psiholog și am întâlnit tineri care au învățat să se vadă altfel.
Cu mai multă blândețe.
Cu mai multă acceptare.

Te pot ajuta să construiești o relație mai bună cu tine.

👉 Dacă trăiești cu acest sentiment, nu trebuie să-l duci singur. Dă-mi un semn.

29/01/2026

Diminețile încep cu o încordare pe care nu știi de unde să o apuci.
Nu s-a întâmplat nimic rău.
Și totuși, corpul tău nu pare să știe asta.

Știi că, rațional, ești bine.
Știi că nu e niciun pericol real.
Dar nu o simți.

Simți o neliniște constantă, care nu pleacă.
O tensiune care se mută din piept în gânduri și din gânduri în corp.

Ești printre oameni, dar nu ești cu ei.
Vorbești, râzi, răspunzi.
Dar ești mereu atent.
La ce spui. La ce faci. La ce ar putea merge prost.

Ai oameni în jur, dar nu te simți în siguranță cu nimeni.
Nu pentru că nu ai vrea.
Ci pentru că frica îți spune să te protejezi.

Știi că nu poți controla tot.
Dar încerci.
Și obosești.

Te retragi încet.
În tine.
Și aștepți să treacă.

Îți dorești să fie cineva lângă tine.
Cineva care să nu te grăbească.
Să nu îți spună „relaxează-te”.
Ci să stea cu tine până când frica nu mai conduce totul.

Eu pot să fiu acea persoană.

Sunt psiholog și înțeleg cm arată anxietatea din interior.
Am lucrat cu tineri care au învățat să-și asculte frica fără să o mai lase să-i controleze viața.

Te pot ajuta să înveți cm să trăiești fără să fii mereu în alertă.

👉 Dacă simți că asta vorbește despre tine, dă-mi un semn.

28/01/2026

Știi că ești tânăr și ai toată viața înainte. Ești conștient de asta, dar nu o simți .
Simți o tristete profundă pe care nu poți să ți-o explici.
Ești singur și nu îți dorești.
Nu ai prieteni, nu ai pe nimeni.
Iubita? A trecut ceva timp de când te-ai despărțit de ea. Și de atunci nu mai poți să te apropii de nimeni .
Ești conștient că a fost mai bine pentru voi să vă despărțiți dar acum nu știi ce să faci.
Te închizi în camera ta și nu mai vrei nimic.
Îți dorești, însă, să treacă zilele și să uiți. Să poți să te întâlnești cu prietenii , să ieși undeva. Să te bucuri
de viață.
Dar stai acolo în tristețea ta...
Vrei să fie cineva lângă tine și să-ți dea o mână salvatoare. Să te poți ridica , să-ți ștergi lacrimile și să
înveți cm să iubești din nou.
Eu pot să fiu aceea.
Sunt psiholog, te înțeleg prin ce treci. Am fost si eu acolo dar am reușit să trec mai departe.
M-am întâlnit cu tineri, așa ca tine, care acum sunt intr-o relație din nou. I-am învățat cm să gestioneze
ceea ce simt și cm să se dezvolte.
Pot să te învăț cm să iubești și să accepți iubirea din nou.
Dacă vrei să te ajut, dă-mi un semn .

27/01/2026

Atunci când crezi că lucrurile s-au așezat pe un drum drept și poți să te bucuri de munca ta se întâmplă ca viața să-ți dea semne că mai ai de luptat.
Viața este o lupta continua.
Te oprești uneori doar să respiri puțin și apoi alergi iar.
Ești o femeie de 40 ani ești mamă și soție.
Până la aceasta vârstă te-ai dedicat familiei 100%.
Tu ai avut grija de toți, ți-ai asumat asta, ai știu că este corect așa.
Ai avut grija ca cei mici să crească cu tine.
Ziua ta începea la patru dimineața și se sfârșea la miezul nopții.
Le-ai oferit totul lor, dar ai știut cm să-l faci fericit și pe soț.
Pentru ei ai trăit. Evident!
Tu ?
Te-ai neglijat pentru binele famliei, ai avut alte priorități. Ai fost mandra de realizările tale, ai știut că asa era cel mai bine.
Acum, când poate era și timpul tău, ai văzut o conversație in telefonul soțului.
Ai avut încredere mereu în el, și nici măcar nu te-ai gândit ca se poate întâmpla așa ceva.
Totul s-a oprit, parcă. Esti in stare de șoc, nu iti vine să crezi.
Plângi singură.
Nu poți să te gândești la nimic.
Nu știi ce să faci.
Rămâi sau pleci?
Cu cine să vorbești?
Nu poți să te hotărăști. E greu și îți este rușine.
Rușine de situația în care te afli.
Ai nevoie de cineva care să-ți fie alături, să te ajute; nu știi ce este mai bine.
Înțeleg că te afli într-un moment delicat în viața ta. Știu, pentru că sunt psiholog și am lucrat cu femei asemeni ție.
Le-am ajutat să se înțeleagă, să-și recâștige încrederea, să-și găsească drumul lor.
Cu multa răbdare și înțelegere au trecut printr-un proces de autocunoaștere și dezvoltare personală.
Acum sunt bine cu ele și cu cei din jur.
Dacă și tu iți dorești asta, dă-mi un semn si lasă-mă să te ajut.

26/01/2026

Esti un tânăr de 19 ani. Azi vreau să stăm puțin împreună , să ne lăsăm gândurile să se plimbe liber prin această lume plină de întrebări și incertitudini.
Știu că te simți copleșit de greutatea viitorului și de toate deciziile pe care trebuie să le iei. Știu pentru ca am lucrat cu tineri exact ca tine.
Îmi doresc să știi că nu ești singur în această călătorie, iar vocea ta, îngrijorările tale și visele tale contează mai mult decât îți poți imagina.
Pot simți înăuntrul tău acest amestec de emoții, de la entuziasmul pentru posibilitățile nesfârșite pe care viitorul le poate aduce, până la îngrijorările profunde care te trezesc în miezul nopții. Presiunea de a face alegeri importante și de a naviga prin incertitudini poate părea copleșitoare uneori, dar vreau să știi că e normal să te simți așa și că nu ești singur în aceste emoții.
Fiecare pas pe care îl faci acum, fiecare decizie pe care o iei, sunt pași în călătoria ta unică, nu există un răspuns corect sau greșit absolut.
Îți împărtășesc acest gând cu toată încrederea și înțelegerea.
Stiu că ai puterea și resursele necesare să îți construiești propriul drum către un viitor luminos și plin de împliniri.
Poate simți că greutatea lumii este pe umerii tăi, dar nu uita că ai resurse nelimitate în tine însuți. Ai o forță interioară care te ghidează și te susține în momentele dificile. Permite-ți să te conectezi cu această forță și să încrezi în propria ta capacitate de a face față provocărilor ce îți stau în cale.
Și în timp ce te îndrepți spre viitor, să nu uiți să trăiești și să iubești fiecare clipă din prezent. Îți meriți bucuria și fericirea pe care le poți găsi în viața de zi cu zi, chiar și atunci când drumul pare abrupt și necunoscut.
Te încurajez să fii bland cu tine însuți, să îți accepți temerile și îndoielile, dar și puterea și curajul interior.
Ești mai puternic decât îți dai seama, iar viitorul tău este plin de promisiuni strălucitoare.
Dacă vei avea nevoie de ajutor, lasă-mă să-ți fiu aproape.

22/01/2026

Era o vreme când casa era liniștită.
Când singurătatea era o alegere.

Acum… casa e plină.
Dar ea se simte singură.

Vorbește cu toată lumea.
Primește sfaturi.
Dar nu se simte văzută.

Își spune că trebuie să reziste.
Că va trece.
Că așa e începutul.

Dar oboseala rămâne.

Dacă simți că duci prea mult singură, psihoterapia poate fi un loc în care să nu mai fii singură.

21/01/2026

Era o vreme când părea că le face pe toate bine.
Școala mergea, programul era plin, planurile erau clare.
Primeai răspunsuri scurte, dar sigure: „E ok, mă descurc.”

Dar acum… parcă ceva s-a rupt.

Stă mult în fața ecranelor.
Amână lucruri care înainte îi ieșeau ușor.
Își pierde răbdarea repede, obosește din nimic, se retrage în tăcere.
Când îl întrebi ce se întâmplă, îți spune:
„Nu e nimic. Sunt doar obosit.”

Și totuși, tu simți că nu e doar oboseală.

Vezi presiunea din umerii lui, perfecționismul, teama de greșeală.
Teama de a nu dezamăgi.
Teama de a nu fi suficient.

„Cum să-l ajut?” te întrebi.
„Dacă insist, se închide. Dacă tac, mă tem că îl pierd.”

Și adevărul este acesta:
mulți adolescenți nu se prăbușesc vizibil.
Ei rezistă. Mult. Prea mult.

Poate că nu știe cm să ceară ajutor.
Poate a învățat că valoarea lui stă în rezultate.
Poate crede că, dacă se oprește, dezamăgește.

Așa că merge mai departe, chiar și atunci când e gol pe dinăuntru.

Adolescenții nu vorbesc întotdeauna despre epuizare.
O arată prin retragere, iritabilitate, lipsă de motivație.

Iar asta nu înseamnă că ești un părinte nepotrivit.
Înseamnă că e un copil care are nevoie să fie văzut dincolo de performanță.

Relația nu se pierde atunci când copilul obosește.
Se pierde atunci când oboseala lui rămâne nevăzută.

Dacă simți că adolescentul tău „funcționează”, dar nu mai trăiește cu bucurie, psihoterapia poate fi un spațiu sigur în care el (și tu) să înțeleagă ce se întâmplă dincolo de aparențe.

20/01/2026

Era o vreme când vorbea cu tine despre tot.
Era o vreme când râdea în hohote, când căuta să petreacă timp alături de tine.
Dar acum… parcă e altcineva.

Acum, camera lui este lumea lui.
Îți răspunde în câteva cuvinte, uneori nici măcar atât.
Îl întrebi dacă e bine, iar răspunsul este mereu același:
„Da, sunt ok.”
Dar tu știi că nu e așa.

Îl vezi trist, îngândurat, departe de voi toți.
Notele la școală nu mai sunt ce au fost, iar prietenii pe care îi avea parcă au dispărut din viața lui.

„Ce să fac? Unde greșesc?” te întrebi mereu.
Ai vrea să îi fii alături, dar nu știi cum.
Orice discuție pare să se termine într-un conflict sau într-o tăcere apăsătoare.

Știi că vârsta asta e complicată.
Nu pentru că ai greșit.
Nu pentru că ai făcut „ceva rău”.
Ci pentru că adolescența este o perioadă în care copiii se retrag tocmai atunci când au cea mai mare nevoie de relație.

Poate nu știe să spună ce simte.
Poate simte prea mult și nu știe ce să facă cu emoțiile lui.
Poate îi este teamă să nu dezamăgească, să nu fie „prea mult” sau „nu suficient”.
Așa că se retrage.
Nu pentru că nu mai are nevoie de tine, ci pentru că încă nu știe cm să te lase aproape.

Adolescenții nu se îndepărtează ca să ne pedepsească.
Se îndepărtează ca să se protejeze.

Relația nu este pierdută.
Se transformă.
Iar apropierea se reconstruiește pas cu pas, atunci când copilul se simte văzut, nu evaluat.

Dacă te regăsești în aceste rânduri și simți neputință, confuzie sau teamă, poate e momentul să nu mai porți singur această grijă. Psihoterapia pentru părinți poate fi un spațiu în care să înțelegi ce se întâmplă dincolo de tăcere și cm poți rămâne aproape fără să forțezi.

Psihoterapeut Manuela David

05/02/2026

04/02/2026

03/02/2026

02/02/2026

30/01/2026

29/01/2026

28/01/2026

27/01/2026

26/01/2026

22/01/2026

21/01/2026

20/01/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category