Psiholog Ruxandra Mărculescu

Psiholog Ruxandra Mărculescu EMDR & IoPT Trauma psychologist

Săptămâna trecută am fost plecată la Școala de Iarnă  , unde am facilitat workshopul de traumă. Contribuția este una din...
15/02/2026

Săptămâna trecută am fost plecată la Școala de Iarnă , unde am facilitat workshopul de traumă. Contribuția este una din valorile mele, așa că atunci când mi s-a propus, am zis Da cu toată inima.

Recunosc că am plecat de acasă cu multe gânduri, după un început de an extrem de imprevizibil, cu proiecte și planuri amânate, reprogramate sau anulate de-a dreptul. Cu excepția a trei colege din echipa de facilitatori, nu cunoșteam pe nimeni și, fiind la prima participare, nu aveam repere, nu știam la ce sa mă aștept.

A fost mi-nu-nat!

🩷În general cred despre mine că sunt bogată în oameni, iar asta s-a dovedit adevarat și acum. Am avut privilegiul să lucrez cu oameni calzi, deschiși, foarte curajoși, perseverenți, care au făcut pași uriași înspre ei înșiși. Chapeau!

🩷Am trăit ceea ce Ruppert numește ”a fi primit cu bucurie” și am simțit, live, susținerea și suportul colegilor mei; ceea ce este foarte valoros și rar, mai ales în această perioadă în care profesia noastră se scaldă în ape tulburi.

🩷Am găsit acel sweet spot între rolul de trainer și cel de facilitator de procese de lucru al intenției (prin IoPT). Mult timp am crezut că cele două sunt, cumva, mutual exclusive, uitasem cât de mult îmi place să fiu în fața oamenilor și așa. Ce bine că mi-am reamintit, ce bine că am avut libertatea să le îmbin și exprim, în felul meu!

🩷Am văzut, iar și iar, cât de rezilienți putem fi și cât potențial de creștere există în fiecare dintre noi, în ciuda traumei, nu datorită ei.

🩷Am râs, mult, și m-am ancorat în resursele mele preferate: muzică, dans, natură, oamenii buni. Ceea ce vă doresc și vouă!

Uneori, ceea ce este trecut cu vederea este faptul că, de fapt, întreaga copilărie este o tranziție prelungită. Sigur, a...
21/01/2026

Uneori, ceea ce este trecut cu vederea este faptul că, de fapt, întreaga copilărie este o tranziție prelungită. Sigur, are perioadele ei de liniște, însă fix atunci când ai impresia că știi la ce să te aștepți, lumea (copilul) se întoarce cu susul în jos.

Când și părintele traversează o etapă de trecere, se iscă un echilibru fragil. Și cine nu trece, nu? Viața nu ne lasă să ne plictisim.

Tu te lupți cu premenopauza, copila ta cu intrarea la adolescență.
Tu faci reconversie profesională, copilul trece la gimnaziu.
Tu ți-ai pierdut un părinte, copilul... un bunic.

Frecvent, tranzițiile copiilor nu sunt atât de evidente pentru că sunt... copii. Și cresc. Sunt rezilienți, însă nu sunt de neatins.

Ce e important să crească odată cu voi este relația voastră.

Și fix asta hrănim în taberele pentru părinți și copii.

Firul acesta invizibil care vă unește și care, în perioadele tumultoase, poate să se subțieze sau să se încâlcească. Sau poate ți-e frică de "e prea târziu, s-a rupt deja". (Nu e prea târziu, crede-mă.)

Tabăra este potrivită pentru familii cu copii între 7 și 14 ani.

🌱Unde: Bușteni
🌱Când: 27 februarie- 1 martie 2026.
❄Oferta pentru înscrierile early-bird expiră la 31 ianuarie 2026.

Hai să vezi că împreună e mai ușor.❤

Din categoria ”amintiri din altă viață și o veste bună la final", astăzi despre cm nu toate animalele hibernează la fel...
14/01/2026

Din categoria ”amintiri din altă viață și o veste bună la final", astăzi despre cm nu toate animalele hibernează la fel. Și nici toți oamenii nu trec prin tranziții în același mod.

Ariciul doarme un somn profund, ursul hibernează, dar se poate trezi din când în când. Căprioara își restrânge teritoriul. Păsările se adună în scorburi. Ritmul cardiac scade, energia este dusă către organele vitale și corpul este focusat pe supraviețuire.

Însă ce au în comun animalele (și oamenii) este atitudinea față de pui.
În perioadele de tranziție, puii nu sunt lăsați singuri. Sunt ținuti aproape, la căldură. Sunt hrăniți din rezerve. Nu sunt obligați să devină independenți. Nu sunt forțați să învețe abilități noi.

Așa și puii de oameni. În perioadele de tranziție, ale lor sau ale familiei, nu au nevoie de teorii și discursuri motivaționale. Au nevoie de apropiere și relație, nu de lecții.

Dacă simți că familia ta e într-un astfel de „anotimp” — de tranziție, de restrângere, de reînvățare a apropierii — primăvara aceasta am creat alături de Adela un spațiu exact pentru asta.

O tabără de familie în care nu „reparăm” copii și nu predăm lecții, ci reconstruim relația, siguranța și contactul dintre voi.

Data: 27 februarie – 1 Martie 2026
Unde: Bușteni

❤Înscrierile până la 31 ianuarie beneficiază de pachetul early bird. Link de înscriere, în comentarii⬇️

Este prima zi luni de după vacanță, cu revenire la școală și la birou, cu responsabilități și liste de to do. Exteriorul...
12/01/2026

Este prima zi luni de după vacanță, cu revenire la școală și la birou, cu responsabilități și liste de to do. Exteriorul cere mișcare, vitalitate, energie. Să nu stai.

Dar dacă o tranziție ar fi un an, iarna ar fi exact perioada aceasta de mijloc: când în interior e nemișcare, iar în afară viața continuă ca și cm nimic nu s-ar fi schimbat (și asta poate să te scoată din minți!).

Sunt femei care încep luni dimineața ducând în ele mai multe ierni deodată: au pierdut pe cineva drag, copiii sunt la începutul adolescenței și nu îi mai recunosc, relația de cuplu scârțâie... iar corpul dă semne clare de epuizare, deși, teoretic, se întorc după o vacanță.

Cred că este profund contraintuitiv (și autoagresiv) să forțezi în acest punct, când corpul și psihicul sunt încă în ritm de iarnă, nu de relansare.

”Când nu mai pot, mai pot puțin” este toxic.

Ce ar putea să te ajute, în schimb:

❄ să nu ceri de la tine să fii la fel de productivă și energizată ca ”în alte zile de luni”;
❄ să începi mai încet, mai lent, chiar dacă programul nu o face; să îți dai pauze;
❄ să alegi un singur lucru important pentru ziua de astăzi pe care vrei să-l îndeplinești; poți să faci totul, nu totul odată.

Ritmul blând nu se oprește când începe săptămâna.❤

Începuturile bune au la bază încheieri sănătoase şi tihnite. Aşa că finalizez 2025 cu multă recunoştință pentru tot ce a...
05/01/2026

Începuturile bune au la bază încheieri sănătoase şi tihnite. Aşa că finalizez 2025 cu multă recunoştință pentru tot ce am trăit:

🌱 aproape 2 luni de formări (am noroc de profesori incredibili, peste tot pe unde ajung să mă şcolesc);

🌱 terapie personală şi supervizări;

🌱 grupurile de IoPT şi atelierele de vision board;

🌱 taberele pentru părinți şi copii NLP Family alături de (rămâneți în zonă, urmează să deschidem înscrierile pentru ediția din primăvară);

🌱 intrarea în programul de mentorat cu (o decizie profesională foarte înțeleaptă);

🌱 am fost la cel mai mare festival de dezvoltare personală din Europa - și m-am întors cu o nevoie de spiritualitate mai... pământeană; şi ancorată în resurse, nu în supraviețuire;

🌱 am descoperit o pasiune nouă (chitara) şi am hrănit pasiuni vechi (scrisul şi cititul);

🌱 am fost în India şi Nepal; iar Ruxandra de la 7 ani ştie, acum, că poate îndeplini orice îşi propune;

🌱 m-am conectat (mult) cu natura şi oameni buni. Şi pentru voi sunt cea mai recunoscătoare ❤️.

Hai, 2026, bring it on, sunt cu inima deschisă!

Faptul că iubesc să citesc nu mai este (cred) o surpriză pentru nimeni. Așa că, în stilul clasic al recapitulărilor de f...
02/01/2026

Faptul că iubesc să citesc nu mai este (cred) o surpriză pentru nimeni. Așa că, în stilul clasic al recapitulărilor de final de an, am scris pe blog un articol despre cărțile care m-au bucurat în 2025.

Sper să vă atingă și să vă însuflețească și pe voi, așa cm au făcut cu mine.

P.S. Link în comentarii, să nu supărăm zeii platformelor.🙃

Sunt sigură că aceste situații (în 99% din cazuri) nu au fost pe lista de obiective a nimănui pentru acest an.Şi cu toat...
29/12/2025

Sunt sigură că aceste situații (în 99% din cazuri) nu au fost pe lista de obiective a nimănui pentru acest an.

Şi cu toate astea, viața se întâmplă. Iar de sărbători, ele se simt mai intens decât de obicei. Mai ales în primul an.

M-aş bucura să ştii că e în regulă să nu dai pe afară de bucurie.
Să nu pui presiune să simți ceva ce e departe de tine.
Să iei fiecare zi aşa cm vine.
Să rămâi alături de tine.❄️

Cred că avem nevoie să ne împărtășim bucuria, nu doar greul.Iar astăzi vreau să împărtăşesc cu voi bucuria pe care mi-a ...
23/12/2025

Cred că avem nevoie să ne împărtășim bucuria, nu doar greul.

Iar astăzi vreau să împărtăşesc cu voi bucuria pe care mi-a adus-o atelierul de vision board organizat "in house", atelier despre care oamenii mei au spus că...

❄️ "...a adus ordine şi claritate"
❄️ "...a fost o experiență surprinzător de relaxată, cu multă conectare, de care aveam nevoie"
❄️ "...nu credeam că se pot face lucruri atât de serioase într-un fel atât de ghiduş".

Şi cm nu vreau să țin bucuria doar pentru mine, te anunț că pe 10 ianuarie voi organiza un atelier de plantat semințe bune, accesat resurse şi stabilire de obiective prin vision board, deschis publicului.

Atelierul este în format fizic, locurile sunt limitate şi este singurul de acest gen pe care îl voi organiza în 2026.

Dacă vrei să îți faci un cadou la început de an, atelierul este pentru tine. Trimite-mi un mesaj şi revin cu toate detaliile.🎄

Weekendul trecut am fost Moș Crăciun pentru clienții mei și le-am făcut cadou  ultima  ocazie de a lucra în format de gr...
17/12/2025

Weekendul trecut am fost Moș Crăciun pentru clienții mei și le-am făcut cadou ultima ocazie de a lucra în format de grup, într-un atelier de încheiere a anului și plantare a semințelor pentru anul ce urmează prin vision board.

E un exercițiu pe care-l fac și eu, într-o formă sau alta, de aproape 8 ani și aproape întotdeauna sunt surprinsă de două reacții:

❄ la întrebarea "Cum a fost anul acesta pentru tine?", cel mai ușor este să văd ce a mers greu, unde m-am împotmolit, unde au fost obstacole, unde aș fi putut face mai mult și mai bine. Și e nevoie de puțin efort conștient pentru a vedea și unde mi-au ieșit lucrurile, unde am avut resurse, unde m-am descurcat, unde am ieșit "pe plus".

❄ "Ce vrei tu pentru tine?". Asta e întrebarea de baraj, care mă oprea (și oprește și pe alții). Nu pentru că nu aș vrea lucruri, experiențe pentru mine, ci pentru că nu cred că am voie să vreau, nu cred că am capacitatea să obțin sau cred că ar trebui să vreau ceva după modelul altora. Iar înghețarea voinței este una dintre consecințele experienței traumatice.

Din fericire, dezghețul este posibil❤. Iar acum, când sunt întrebată "Ce vrei tu pentru tine?", zâmbesc, respir adânc și răspund.
Clar.
Fără frică.
Cu toată inima.
Și îi ghidez și pe alții să ajungă aici.

Tu? Ce vrei pentru tine?

Nu toate drumurile duc acasă de CrăciunPentru unii, sărbătorile sunt despre împreună, liniște, căldură. Însă pentru alți...
12/12/2025

Nu toate drumurile duc acasă de Crăciun

Pentru unii, sărbătorile sunt despre împreună, liniște, căldură. Însă pentru alții sunt doar (not so kind) reminders ale distanței emoționale, ale limitelor încălcate, ale copilăriei în care n-au existat nici liniștea, nici căldura.

În același timp, am auzit des în perioada asta "Dar cm să nu mă duc acasă?", "Dar e mama, cm să nu o sun? Cum să nu merg?".

Dacă nu ai amintiri plăcute despre Crăciun, dacă prezența părinților tăi îți activează tensiuni, frică, rușine sau micșorare, dacă ai învățat să fii „ok” doar ca să eviți conflictele — e firesc să nu îți dorești să te întorci în acel mediu.

M-ar bucura să știi următoarele:
❄ nu ai nicio obligație emoțională să recreezi un Crăciun care ți-a făcut rău; unele tradiții pot să rămână în trecut;
❄ ai voie să alegi să nu mergi acasă de Crăciun; nu ești un om rău pentru că alegi asta;
❄ ai voie să pui limite clare; "stau doar 2h"; "prefer să nu vorbim despre x, y, z,";
❄ ai voie să îți creezi propriile tradiții; felul tău de a împodobi bradul; colindele tale; rețeta ta de cozonac; mers la biserică sau mers la plajă;
❄ ai voie să ai așteptări realiste (nu va fi ca în filme, dar poate nu va fi nici ca în cel mai negru scenariu de-al tău);
❄ ai voie să ai trăiri contradictorii; tristețe și ușurare, în același timp; vinovăție și libertate; este normal.

Poți să creezi un Crăciun care nu seamănă cu trecutul tău, ci care să fie potrivit pentru tine. În ritmul tău și în felul tău. ❄🩷

Lecția pe care am tot primit-o anul acesta a fost să-mi recunosc și să-mi respect ritmul. Să mă așez confortabil între "...
08/12/2025

Lecția pe care am tot primit-o anul acesta a fost să-mi recunosc și să-mi respect ritmul. Să mă așez confortabil între "încă puțin" și "destul pentru azi", între "nu te arăta, păstrează tăcerea" și "vorbește des, altfel nu te place algoritmul" (ce noroc că eu mă plac pe mine).

Când m-am lăsat în ritmul meu, am observat că am (re)intrat în ritmul naturii. Iar acum mă pregătesc de... hibernare. De acea etapă firească în orice tranziție în care pare că nu se întâmplă nimic. De făcut mai puțin, de odihnit mai mult. De încetinit. De stat tihnit.

Hibernarea nu înseamnă că viața pune pauză, doar își domolește ritmul. Iar pentru mine, pregătirea pentru această fază presupune:
❄️ să-mi încep ziua cu un cuvânt-intenție (asta după ce tot anul am lucrat prin metoda intenției😉)
❄️ să îmi păstrez rutina zilnică;
❄️ să îmi las ziua să urmeze energiei mele, nu invers;
❄️ să dorm mai mult;
❄️ să îmi fac lista de cărți pe care vreau să le citesc în vacanță; cărți avem, vacanță să fie, de abia aștept să îți povestesc despre ele!
❄️ să mă gândesc cu ce rețete (de prăjituri) vreau să experimentez;
❄️ să îmi fac ordine în acte, hârtii, documente;
❄️ să așez anul 2025 în mine și să scriu.

Pe tine ce te ajută în perioada asta să încetinești ritmul?

Address

Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Ruxandra Mărculescu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category