What are the opening hours?

Monday 09:00 - 18:00 Tuesday 09:00 - 18:00 Wednesday 09:00 - 18:00 Thursday 09:00 - 18:00 Friday 09:00 - 18:00

Cabinet de Psihoterapie Pozitiva Angelica Elena Naghen

Home
Romania
Bucharest
Cabinet de Psihoterapie Pozitiva Angelica Elena Naghen

Cabinet de Psihoterapie Pozitiva si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala Angelica NAGHEN

De mai bine de 19 ani, de cand lucreaza alaturi de oameni, Angelica Elena Oprea a devenit un ghid de nadejde in demersul catre echilibrul, cunoasterea, regasirea si evolutia celor care i-au solicitat sprijinul, intr-un anume moment al vietii lor. Calda, empatica si comunicativa,

Angelica a fost dintotdeauna o prezenta reconfortanta pentru emotiile celui care trece, pentru prima data sau nu, pragul Cabinetului de Psihoterapie Pozitiva si Cognitiv-Comportamentala. In drumul parcurs profesional pana in prezent, Angelica a studiat anatomia, fiziologia si patologia omului, in domeniul medical. Au urmat 9 ani de experienta in domeniul farmaceutic si ulterior, mai bine de zece ani, atat ca trainer, cat si ca psiholog a fost un ghid pentru cei care au cautat performanta si echilibrul.

21/12/2025

Azi e 21 decembrie, știu că știi că avem Solstițiul de iarnă și în plus intrăm într-un interval cu totul special al anului.

Știu, știi sau ai simțit că intervalul dintre 21 decembrie și începutul anului nou sau, în tradiția creștină, până la Bobotează este descris în tradițiile vechi ca un spațiu “între” - între ani, între lumi, între stări…

Acest timp pare un timp suspendat, un interval în care ritmul obișnuit al realității se estompează. Magic sau nu părem ne ancorați, sau visători, cumva nici în cer, nici pe pământ fiind cuprinși de febra sărbătorilor de iarnă. Magic sau nu începem să vorbim cu grijă unii cu alții, evităm conflictele, ne rugăm mai mult sau mai des, căutăm să ne păstrăm energia curată pentru minunea ce va să vină. În acest timp unii dintre noi ne gândim la cine suntem și ce e util să lăsăm în urmă.

Înainte de marea minune - Nașterea Domnului, ritmul nostru încetinește cumva natural, pentru promisiunea că Fiul vine spre bucurie și mântuire și ne cere doar liniște. Pentru că doar în liniște adevărul poate fi auzit.

Dincolo de stratul mitologic, eu văd aici o realitate psihologică clară. Solstițiul de iarnă coincide cu o retragere naturală a energiei - lumina scade, sistemul nervos caută mai multă protecție, mai multă interiorizare. Iar asta nu e deloc mistic, e biologic și psihic în același timp, este fix pregătirea pentru minunea ce urmează.

Exact acum este acea perioadă în care apar visurile sau curajul de a visa, apar nostalgia sau melancolia ca motiv de reevaluare pentru planuri noi. Psihicul profită de această pauză ca să facă ordine.
Mintea rațională slăbește puțin controlul, iar materialul inconștient iese mai ușor la suprafață, iar mecanismele de apărare devin mai permeabile.

Tradiția ne spune asta fără limbaj psihodinamic. Iar noi îi spunem igienă emoțională.

Omul cu vestea este aici 🙋‍♀️ - nu atragi lucruri prin magie, ci prin disponibilitate psihică. Un om așezat vede oportunități diferite față de unul fragmentat.
Îți spun clar: stai, ascultă, ascultă-te, nu forța, nu te forța, meriți acest timp. Acest timp nu e doar despre speranță prin naștere, ci și despre acceptarea faptului că unele părți din noi chiar trebuie să se înnoiască.

Hai cu haine noi, bine, îmi place asta, dar te invit să faci curat și în tine, nu doar în casă. Sau măcar fă liniște, vei auzi tot ce ai nevoie. Nu e magie sau poate e…

Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

18/12/2025

Ești singur de sărbători? Nu e ceva în neregulă cu tine.

Există sărbători în care nu lipsește nimeni din jur, ci doar liniștea în care să te auzi - fără zgomot, fără roluri, fără obligația de a părea fericit. Și poate că tocmai aici e o formă rară de bucurie, să nu te abandonezi pe tine doar ca să nu fii singur.

Singurătatea nu e opusul fericirii uneori e spațiul în care te aduni, te așezi, unde îți dai voie să simți exact ce este, fără să forțezi nimic. Și dacă apare dor, e semn că inima ta e vie. Dacă apare liniște, e semn că ai ajuns acasă, măcar pentru puțin timp.

Iar, dacă singurătatea apasă sau scoate la suprafață lucruri vechi, psihoterapia poate fi locul unde nu trebuie să le duci singur. Nu ca să “repari” ceva, ci ca să te înțelegi mai bine cu tine.

Sărbători cu tine și cu ce e viu în tine!
Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

17/12/2025

Cauți fericirea? Vezi că e la tine. 😉

Uneori, fericirea nu vine ca un eveniment mare, nu o anunță nimic, nu face zgomot.
Fericirea apare ca o stare. Fericirea e când te simți în acord cu tine, când inima e deschisă și viața nu mai e ceva de dus, ci ceva de trăit. 😁

Fericirea nu e despre celălalt, e despre felul în care te prezinți în propria ta viață, despre cm spui “da” momentelor mici. Fericirea e despre curajul de a te bucura fără să aștepți permisiune, fără să te pregătești pentru ce ar putea merge prost.

Poate azi nu e ziua marilor schimbări, dar poate fi ziua în care îți amintești că meriți să fii bine sau că ești într-o viață care merită trăită.
Și că viața, trăită cu inimă deschisă, chiar poate fi frumoasă.

Întrebarea de azi, pentru că nu te las fără o întrebare, e simplă: îți permiți azi să simți bucurie cu care să participi la fericire?

Dacă simți că ți-ai uitat drumul spre tine, psihoterapia poate fi acel spațiu în care reînveți să te întâlnești cu tine, cu viața și cu fericirea — așa cm sunt ele, reale și vii. Vino spre tine!

Aici, 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

16/12/2025

M-am întâlnit de curând, în ipostaze diferite, cu reprezentarea „Îngerului păzitor”. E perioada sărbătorilor de Crăciun, deci nimic nu pare nelalocul lui sau poate tocmai asta îl face suspect de potrivit.

Aș vrea să spun câte ceva despre această întâlnire, fără misticism excesiv.

În tradiția creștină, “Îngerul păzitor” este considerat o prezență personală, atribuită fiecărui om. Rolul lui nu este să intervină spectaculos, ci să însoțească, să vegheze, să orienteze discret spre bine, sens și protecție.

Nu este un “executor de dorințe”, nu rezolvă consecințe și nu anulează alegeri, mai degrabă avertizează, atenuează, șoptește… Dacă vrei, e mai aproape de ideea de conștiință decât de magie - cred.

Și totuși, nu sunt o călugăriță. De aceea, psihologic vorbind, “Îngerul păzitor” poate fi înțeles ca o reprezentare simbolică a funcției interne de protecție. Vocea aceea care spune: “oprește-te”, “ai grijă”, “nu e bine pentru tine” sau “mergi înainte”, “ești în grija mea”, “e momentul să trăiești”.

Jung ar spune că este o imagine arhetipală a Sinelui protector sau ar putea fi conștiința sau poate fi ceva ce este și rămâne cu tine și te ține pe linia de plutire atunci când devine greu?!…

Interesant este că oricum ne-am uita “Îngerul păzitor” nu forțează, nu te trage de mânecă violent, respectă libertatea. Poate tocmai de aceea, în multe relatări, oamenii spun că “au simțit” ceva, dar nu au ascultat… și abia mai târziu au înțeles.

În plan spiritual, relația cu “Îngerul păzitor” e una de dialog interior. Nu presupune neapărat rugăciuni lungi, ci atenție, ascultare - o formă de a rămâne conectat la partea ta lucidă și vie, mai ales în momentele de confuzie sau impuls.

Ce cred eu, printre toate aceste interpretări, este că “Îngerul păzitor” nu ne scapă de viață ci ne ajută să o trăim. Cred că îngerul meu păzitor ar vrea să-mi zică: “Asumă-ți riscul de a trăi.”

Tu ce crezi ca vrea să îți spună Îngerul tău păzitor?

Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

15/12/2025

În acest Crăciun, poate merită să ne uităm la cadouri nu doar ca la lucruri, ci ca la mesaje. Pentru că, vrând-nevrând, fiecare cadou dăruit spune ceva și despre noi.

Cum - “ce spune?”.
Spune despre - cât am fost de atenți, cât am ascultat, cât am fost de prezenți…

Unele cadouri vorbesc despre grabă.
Altele despre obligație.
Dar, cele care rămân sunt cele care spun: “te-am văzut”, “m-am gândit la tine”, “mi-a păsat”.

Un dar adevărat poartă în el o parte din cine suntem, iar cel care îl primește o simte.

De multe ori darurile nu sunt doar obiecte, ci timp dăruit, răbdare, o parte din noi și din cm îl percepem noi pe cel căruia îi dăruim.

🤗😉

Știu că știi, măcar acum 😉 că darul este și o extensie a felului nostru de a fi.

Poate acesta e sensul subtil al Crăciunului, nu ce se vede sub brad, ci ce se simte între oameni. Iar uneori, cel mai valoros cadou este chiar prezența noastră, oferită sincer, fără grabă, fără ambalaj. 😁

Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

14/12/2025

Eu: Cum ești? Cum te simți?
Ea: Oarecum bine. E bine și nu prea, dar față de nimic.. e bine sau e bine și așa rău. Eram aproape bine. Acum e bine și nu prea. Oare e evoluție?

“Oarecum bine” e una dintre cele mai înșelătoare stări. De fapt, la fel ca și “aproape bine” doar că altfel.

Nu e rău. Dar nici bine.
E un amestec ciudat între “merge și așa” și “parcă ceva nu e la locul lui”.
Față de nimic, e un pas.
Față de ce știi că ai putea avea, e o oprire pe drum.
“Oarecum bine” apare des după o perioadă grea de emoții controversate. O perioadă în care funcționezi, vibrezi, dar nu te simți întreg și începi să te întrebi dacă asta e evoluție sau doar adaptare.
Ceea ce aș vrea să știi e că: “oarecum bine” nu e destinația, ci un indicator. Un semn că ceva s-a schimbat, dar nu s-a așezat.
Când undeva în interior, ceva nu se așază, nu doare suficient cât să ceri ajutor sau să te panichezi, dar nici nu e suficient de bine cât să te odihnești în tine, e starea aia de - oarecum bine.

Întrebarea nu e dacă “oarecum bine” e suficient.
Întrebarea importantă e: chiar asta vreau?

Evoluția nu înseamnă mereu să te simți mai bine. Uneori înseamnă să nu mai accepți stări pe jumătate, să simți clar că nu mai vrei compromisuri.

Psihoterapia nu forțează răspunsuri. Dar, creează spațiul în care “aproape” ori “oarecum” poate deveni clar: fie un pas înainte, fie un semnal că e timpul pentru altceva. Desigur, în timp.

Tu, cm ești?
Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

13/12/2025

Cât din tine a rămas suspendat între așteptare și dor, mai ales acum, când sărbătorile aprind distanțele?

Pentru cei care sunt departe de cei dragi, perioada asta nu e doar despre luminițe și mese. E despre prezențe fragmentate, despre “suntem” fără a fi cu adevărat împreună. Există dorință, tandrețe, legătură... dar, uneori nu există încă “spațiu” pentru continuitate. Oamenii pot fi aproape în gesturi și mesaje, dar absenți în așezare, prezenți pe bucăți, nu întregi.

Și timpul… timpul nu rezolvă nimic, el doar trece. Cred totuși că timpul poate fi folosit ca resursă de claritate, nu ca test și în niciun caz ca și “tratament”. Timpul poate fi spațiul în care observi, nu în care aștepți pasiv.

Sărbătorile pot deveni un prilej de maturitate emoțională: să trăiești ce este, fără să forțezi concluzii. Să vezi dacă apropierea se adună sau se risipește.

Tu ce faci cu timpul tău când aștepți pe cineva? Îl lași să te golească sau îl folosești ca să te apropii de tine?

Simți că dorul, așteptările și confuzia au nevoie de un spațiu sigur în care să fie înțelese?

Un loc unde timpul nu se pierde, ci capătă sens este în psihoterapie.

Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

12/12/2025

Când crezi că e bine, brusc nu mai este.

Uneori inconștientul lucrează în numele nostru încercând să ne ajute, doar ca o face cu brutalitatea lui simplă, și asta pentru că tu ai tot evitat să simți.

Când ții în tine tensiuni emoționale pe care nu le rostești, ceva în interior începe să se amorțească. Conștiința ta se pune pe modul “supraviețuire”, îngustează percepția, și tu mergi înainte pe pilot automat, convins că “e ok, rezist”.

Dar, inconștientul nu te uită, nu te minte și ia acțiune fără să te consulte.
Și, uneori, face ceva ce pare o întâmplare banală: te lovești, te tai, te accidentezi… Doar că, dacă ești sincer cu tine, vezi că “micile accidente”, rana fizică apare exact într-o perioadă în care emoțiile tale sunt încordate la maximum, iar tu nu ai spus nimic. Anestezia durerii emoționale a făcut loc durerii fizice.

Și atunci, rana devine o invitație forțată la trezire. O oprire. O pauză pe care altfel nu ți-ai fi permis-o. O mică sângerare care îți spune că, de fapt, ești rănit deja în interior, de un timp, doar că era mai ușor să ignori.

Tensiunea emoțională neexprimată nu dispare.
Se transformă.
Uneori în dureri difuze.
Alteori în oboseală cronică.
Alteori în accidente „din senin”.
E felul în care corpul strigă atunci când tu ai amuțit.

Dacă simți că și tu trăiești în zona asta — în tensiune, în amorțeală, în supraviețuire — psihoterapia poate fi spațiul unde poți vorbi ce ai tot înghițit. Poți pune sens acolo unde acum e doar confuzie. Corpul tău nu mai trebuie să țipe ca tu să te auzi.

Și, uneori, asta e primul pas spre vindecare: să recunoști că rana fizică nu e chiar întâmplătoare.
E doar un mesaj pe care merită să îl asculți.

Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

11/12/2025

Știi cm e… sunt zile în care totul pare închis, greoi, fără direcție. Zile în care abia îți aduni energia să treci de la o oră la alta. Dar chiar și atunci, aproape întotdeauna există un detaliu mic care te trage puțin spre lumină. Uneori e un gest, alteori un om, un gând, o amintire sau o secundă de claritate.

Și e important să le observi. Pentru că nu măruntele astea ne salvează, ci felul în care le lăsăm să pătrundă. Ele nu rezolvă tot, dar îți schimbă percepția. Îți arată că nu e totul pierdut. Că și în zilele negre se pregătește ceva în tine: răbdare, rezistență, sau poate un mod nou de a te raporta la tine.

E firesc să ai momente în care nu știi ce să faci cu viața ta. Dar nu ești obligat să treci singur prin ele.
Dacă simți că ai nevoie de un loc în care să-ți rearanjezi gândurile și să regăsești direcția, psihoterapia poate fi exact punctul acela de sprijin din care începi să vezi altfel.

E suficient să vrei să faci primul pas.
Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

10/12/2025

Tu ce simți când încerci ceva nou și nu știi exact unde te va duce?

Frumusețea vieții stă adesea în experiențele diferite, în momentele în care ne permitem să explorăm fără să știm totul dinainte. Fie că e un loc necunoscut, o conversație sinceră, o activitate pe care n-ai mai făcut-o, fiecare pas în necunoscut ne aduce informații despre cine suntem, ce ne place, ce ne provoacă și ce ne hrănește.

Experimentarea nu înseamnă doar distracție sau curiozitate, ci și o cale de a înțelege limitele, dorințele și resursele noastre interioare. Ne învață să fim prezenți, să simțim autentic și să ne asumăm propriile alegeri.

Te-ai întrebat vreodată ce ai descoperi despre tine dacă ți-ai da voie să încerci mai mult, să simți mai mult, să fii mai deschis experiențelor?

Dacă simți că ai nevoie de un spațiu sigur în care să explorezi asta și să înțelegi ce înseamnă pentru tine fiecare pas, psihoterapia poate fi acel loc unde descoperirea devine claritate și ghidare.

Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

09/12/2025

Hei! Tu trăiești cu adevărat aliniat cu tine sau doar lași viața să meargă pe pilot automat?

Când gândurile, gesturile și vorbele tale merg în aceeași direcție, apare un fel de liniște care nu poate fi mimată. O recunoști imediat: respiri altfel, reacționezi altfel, nu te mai lupți cu tine. Dar când ele se bat cap în cap, corpul te trage de mânecă, relațiile se încarcă, iar mintea începe să se tulbure.

Stii, eu sunt omul cu veștile. 😉
Armonia nu pică din cer. Armonia se construiește.
Și începe cu un moment de onestitate:
- unde mă mint?
- unde mă forțez?
- ce amân?

Uneori ai nevoie de cineva din afară care să te ajute să vezi ce ți-a devenit invizibil. Asta face psihoterapia - îți pune o oglindă în față fără să te judece și te învață să te asculți.

Dacă simți că ai obosit să fii în dezacord cu tine, dacă vrei să lucrezi la un fel de a trăi care nu te sabotează, ci te susține, poți începe chiar acum.
Psihoterapia poate să fie soluția care să te facă să vezi cm e să trăiești în aceeași direcție cu tine.

Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

08/12/2025

Emoții din farfurie

Uneori, ceea ce mâncăm vorbește mai cinstit decât ceea ce spunem. O farfurie simplă poate scoate la suprafață stări pe care nu le numim, dar le trăim.

Avem un meniu 😁 – mâncare de varză, pâine prăjită și dulceață de mure. 🤔

M-am uitat mai bine și e exact genul acela de oglindă tăcută. Hai să vedem ce și de ce?

Varza gătită ține de sinceritatea aceea de bază pe care o cauți când vrei să te așezi. Nu e despre a impresiona. E despre nevoie de claritate, de simplitate, de stabilitate. Varza spune: vreau liniște. Și spune asta calm, fără grabă. Varza nu se gătește în fugă. E un aliment al procesului lent, al răbdării. O alegem când avem nevoie să încetinim și să ne reglăm interior.

Pâinea prăjită aduce alt tip de mesaj. E previzibilă și fermă. Crocantul ei e o formă de ancorare: știu exact la ce să mă aștept. E hrana momentelor în care avem nevoie de structură, de limite clare, de un teren sigur sub picioare. Genul de detaliu care ne organizează, chiar dacă e mic.

Iar dulceața de mure… aici intră emoția. Dulceața poartă mereu în ea o amintire afectivă. E un gest de consolare, un mic „vreau ceva bun” într-o zi în care lucrurile se simt mai grele. Murele, cu intensitatea lor închisă, aduc un strat de profunzime: dor, vulnerabilitate, nevoia de apropiere autentică. E partea din noi care spune: vreau și un pic de tandrețe.

Împreună, cele trei creează un contrast coerent: un fundament solid și calm, peste care pui o notă afectivă care încălzește. O farfurie care ne aduce în prezent și, în același timp, ne amintește că e loc pentru plăcere și confort, chiar și în zilele complicate.

Dacă asta a fost în farfurie, de fapt, asta a fost și în noi.

Tu ce emoții ai avut în farfurie? 🤔

Aici 𝑨𝒏𝒈𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂 💫

Address

Bibescu Voda Nr 2
Bucharest
030167

Opening Hours

Monday	09:00 - 18:00
Tuesday	09:00 - 18:00
Wednesday	09:00 - 18:00
Thursday	09:00 - 18:00
Friday	09:00 - 18:00

Website

http://www.angelica-naghen-psihoterapeut.com/, http://www.angelicanaghen.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet de Psihoterapie Pozitiva Angelica Elena Naghen posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet de Psihoterapie Pozitiva Angelica Elena Naghen:

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Bucharest?