19/12/2025
Sunt zile în care corpul începe să trimită semnale ciudate.
O durere de spate care apare pe neașteptate,
o presiune surdă în spatele ochilor,
o amețeală fină, ca un val care te atinge fără să-l poți explica.
Simptome care nu par să aibă vreo legătură între ele.
Și totuși… ceva le unește.
Pentru că, atunci când asemenea senzații revin iar și iar,
aproape ca un ecou, există un fir invizibil care le leagă:
stresul prelungit.
Mulți îmi spun că apar „din senin”.
Într-o zi obișnuită la birou.
În mașină, între două semafoare.
Sau chiar în acele momente rare în care ar fi trebuit să fie liniște.
Și totuși, corpul nu se liniștește.
Ce e mai greu?
Când mergi la analize, totul e „în regulă”.
Radiografii clare.
RMN, CT, ecografii — nimic alarmant.
Tensiune perfectă.
Valorile sunt bune.
Și atunci tu rămâi cu întrebarea:
„Cum mă pot simți atât de rău… dacă investigațiile îmi spun că sunt bine?”
Este un sentiment care creează confuzie.
Și teamă.
Pentru că simptomele sunt reale,
dar cauza lor nu apare nicăieri.
De-a lungul anilor, am observat un lucru care se repetă la atât de multe persoane.
Aceste manifestări apar adesea atunci când înăuntrul nostru trăiesc frici adânci,
frici nerostite,
frici care nu au unde să se ducă.
Frica pentru ziua de mâine.
Frica de boală.
Frica de suferință.
Frica de a nu fi judecată.
Frica de pierdere.
Toate acestea țin corpul într-o stare de alertă continuă,
ca și cm ar trebui să se apere tot timpul.
Nu este o boală.
Este răspunsul corpului la o presiune emoțională
pe care ai dus-o singură mult prea mult timp.
În Miracolul Medicinei Preventive am scris despre această legătură nevăzută
dintre stres, emoții și simptome —
o legătură pe care medicina clasică nu o vede în analize,
dar corpul o simte în fiecare celulă.
Și tot acolo am pus soluții naturale, blânde, eficiente,
pentru momentele în care corpul îți cere ajutor.
O poți găsi în linkul din primul comentariu!
