18/11/2025
www.clinicabowen.ro
Abordarea terapeutică a copiilor cu ticuri este complexă, individualizată şi variază în funcţie de particularităţile şi severitatea fiecărui caz în parte.
Nu certaţi copilul cu privire la ticuri, nu îl corectaţi şi nu îi atrageţi atenţia de câte ori acesta apare. Este bine să-l faceţi să conştientizeze prezenţa unui tic printr-o simplă remarcă, nu printr-un reproş: “Ai observat că atunci când colorezi, clipeşti mai des?”.
Nu oferiţi asigurări continue, liniştind copilul cu privire la aceste manifestări – colegii sau partenerii de joacă vor observa comportamentul dvs diferit şi, implicit, şi pe al lui
Nu întrebaţi: „de ce faci aşa?” – copilul nu poate explica, pur şi simplu nu se poate abţine
Ignoraţi prezenţa ticurilor, atunci când este posibil, fără a stabili pedepse sau consecinţe negative .
Acestea apar în momente cu încărcătură emoţională ridicată (pozitivă sau negativă), în urmă unor traume sau în condiţii extrem de stresante. Aşadar, pot ascunde frământări ale micuţilor pe care aceştia nu au găsit spaţiul necesar să le exprime, oboseală, stres sau pot fi urmare a apariției in familie a unui copil nou născut.
În cazul copiilor, cele mai cunoscute ticuri sunt clipitul în exces, mişcări involuntare ale gurii, nasului, ale mâinilor, umerilor sau picioarelor, dresul vocii, scrâşnitul dinţilor şi lista poate continuă, numitorul comun fiind faptul că sunt extrem de dificil dacă nu chiar imposibil de controlat şi apar recurent.
Terapia Bowen poate fi o variantă de rezolvare a acestor probleme , singura ca terapie unică sau asociată cu psiho-terapia.
