05/03/2026
Maine dimineata bem cafea împreună din nou. Pentru cine vrea, desigur. 🙂 Eu o pregătesc, așa cm am promis. Cafelele făcute de mine sunt online, la mine pe website, într-o companie selecta. 🙂 Intrați in camera virtuala, fără obligații. Si mai simplu de înțeles, daca e vineri, sosește la voi newsletterul despre Relatii în siguranță. Pun in comentarii linkul, pentru cine e interesat de o dimineața de vineri cu semnificație. ☘️☀️
Așa cm poate ati simțit și voi, siguranța este unul dintre cele mai dorite lucruri într-o relație. Paradoxal poate, este unul dintre cele mai puțin înțelese.
În limbaj comun, spunem că vrem „un bărbat care să ne ofere siguranță” sau „o relație în care să ne simțim în siguranță”. Din punct de vedere psihologic însă, siguranța nu este un gest romantic și nici o promisiune verbală. Este o stare interioară și o experiență neurobiologică. Rămâi cu mine, să-ți explic?
Sistemul nervos uman este construit pentru supraviețuire. Probabil ati auzit de mecanisme precum hipervigilența, anticiparea amenințării și reacțiile disproporționate la stimuli ambigui. Aceste reacții nu apar doar în fața unui pericol fizic real, ele apar frecvent în relații.
De exemplu, poate simți că un mesaj întârzie să apară.
Sau poate sesizez o schimbare subtilă de ton sau o distanță pe care o percepem, chiar dacă nu este explicită.
Pentru un sistem nervos care nu e suficient de reglat, acestea pot fi interpretate ca semnale de pericol. Corpul reacționează înainte ca mintea să apuce să analizeze. Se activează neliniștea, ruminația, nevoia de reasigurare sau, dimpotrivă, retragerea bruscă.
De aceea, multe conflicte care apar în relații nu pornesc din lipsă de iubire, ci din lipsă de reglare.
Teoria atașamentului, formulată de John Bowlby și aprofundată ulterior de Mary Ainsworth, arată că primele relații din viața noastră modelează felul în care percepem apropierea la maturitate. Dacă apropierea de figurile de atașament a fost imprevizibilă, critică, intruzivă sau instabilă, organismul învață că relația este un loc potențial periculos. Și nu e vorba de nivelul intelectual, ci de nivelul corporal.
Stephen Porges, prin teoria polivagală, explică faptul că doar un sistem nervos aflat în stare de siguranță poate susține conectarea autentică. Atunci când suntem în alertă, nu putem construi intimitate; putem doar să ne apărăm, să controlăm sau să ne agățăm.
De aceea, înainte de a căuta siguranța în exterior, este esențial să înțelegem cm funcționează siguranța în interior. Pentru că ceea ce alegem, ceea ce tolerăm și modul în care reacționăm în relații sunt profund influențate de nivelul nostru de reglare emoțională.
În perioada următoare voi vorbi mai mult despre acest proces: despre cm se construiește siguranța interioară și cm ea schimbă relația cu familia de origine, cu partenerul, cu ceilalți adulți importanți din viața noastră și, cel mai important, cu noi înșine.
Până atunci, te invit la o întrebare simplă, dar esențială:
În relațiile tale importante, reacționezi din stare de calm sau din spațiu de alertă?
Răspunsul la această întrebare spune mai mult despre calitatea relațiilor tale decât orice declarație de iubire. ❤️
Și nu uita, înscrie-te pe linkul din comentarii, ca să te poți bucura de aceste ”cafele” virtuale cu mine și să te poți conecta la tema relațiilor în siguranță mai usor.🌹🌹